Crăciunul pe stil nou ca pas către o nouă unie

Epifanie Dumenko și Sveatoslav Șevciuk doresc să efectueze reforma calendaristică concomitent. Imagine: UJO

Anul trecut în Ucraina s-au intensificat în mod desosebit discuţiile despre necesitatea schimbării calendarului bisericesc. Cel mai adesea, semenea declarații au fost făcute de reprezentanții Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, și mai recent de clericii Bisericii Greco-Catolice din Ucraina.

În multe "eparhii" schismatice, "episcopii" și "clericii" locali au decis deja să treacă de la cuvinte la acțiune.

De exemplu, în data de 25 decembrie Mihail Zinkevici, scandalosul "mitropolit" de Luţk și Volyn a oficiat "slujba de Crăciun" pentru doritori.

În aceeași zi slujba de Crăciun a fost săvârşită pentru prima dată şi în "eparhiile” BOaU Mukacevo-Carpatină, a Hersonului și de Jytomir-Polessie.

Argumentele în favoarea unor astfel de celebrări, aduse de inițiatorii lor, depășesc cu mult problemele pur bisericești. De exemplu, Zinkevici a declarat că sărbătoarea Crăciunului pe stil vechi, adică la 7 ianuarie, nu este altceva decât "puterea obișnuinței" și "jugul Moscovei", la care a venit timpul de renunțat. El este convins că anume din această cauză a avut loc "Euromaidanul".

Șeful "eparhiei" Mukacevo-Carpatine Victor Bed a numit "dubla" celebrare o "etapă de tranziție" spre unica sărbătorire pe "noul stil" în data de 25 decembrie.

Alți "episcopi" și "preoți" ai BOaU, care au oficiat "slujbele" de Crăciun la 25 decembrie, au remarcat că doresc să se evidenţieze pentru mass-media. În opinia "mitropolitului" Ioan de Cerkasî al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, sărbătorirea Crăciunului în decembrie "va fi un pas în întâmpinare şi manifestarea efectivă a recunoștinței față de Patriarhia Constantinopolului, și va contribui la identificarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei ca Biserică străină de cea de la Moscova”.

Ce se află în spatele acestui pas, pe lângă această autoidentificare? Cu alte cuvinte, cu cine doresc să se identifice schismaticii ucraineni?

Pregătirea solului

"Problema calendaristică" este însoțită de o isterie în masă, alimentată de mass-media ucrainene. Cu mult înainte de data programată, mai mulți "credincioși" din Volyn i-au adresat o scrisoare "mitropolitului" Mihail, în care l-au rugat să oficieze "slujba" de Crăciun la 25 decembrie. Zinkevici a susținut ideea. La fel ca și alți "ierarhi" ai BOaU – Victor Bed, Adrian Kulik, Ioan Yaremenko și liderul organizației Epifanie Dumenko.

Forțele politice a aderat la discuţiile despre schimbarea calendarului. Așa-numitul "Partid Galician", care este asociat direct cu Biserica Greco-Catolică din Ucraina, consideră că problema Crăciunului "european" este efectiv principalul punct din agenda Ucrainei contemporane. Reprezentanții acestui partid chiar au organizat un meeting pentru a aduna semnături în favoarea"datei noi" lângă zidurilor Lavrei Adormiriii Maicii Domnului de la Poceaev.

Sondajele de opinii, o campanie publicitară activă și interesul din partea mass-media au scopul să creeze impresia că a sosit momentul schimbării calendarului. În cele din urmă, cum a declarat Dumenko, BOaU va fi de acord cu trecerea de la stilul vechi la stilul nou, numai dacă ucrainenii doresc acest lucru.

Însă ucrainenii încă nu doresc acest lucru.

Încercările mass-media de a provoca o rezonanţă publică sunt motivate de dorința anumitor forțe nu numai să sondeze solul, ci și să pregătească pipulaţia pentru inevitabilitatea unei "reforme calendaristice".

Sondajele de opinii, o campanie publicitară activă și interesul din partea mass-media au scopul să creeze impresia că a sosit momentul schimbării calendarului.

Până în prezent, în pofida eforturilor titanice ale BOaU și ale autorităților (în special precedente), multe nu s-au realizat. Conform unui studiu recent realizat de grupul sociologic "Rating", doar 25% dintre ucraineni susțin ideea schimbării datei de celebrare a Crăciunului de la 7 ianuarie la 25 decembrie. 64% dintre respondenți sunt împotriva acestei idei. Alți 7% au declarat că nu le interesează această întrebare, iar 4% au considerat că le este dificil să răspundă. Potrivit sondajului realizat de "Rating", în ultimii trei ani numărul suporterilor tranziției a crescut cu 10% (de la 15 la 25), în timp ce adversarii acestei idei s-au micşorat doar cu 5% (de la 69 la 64).

Dumenko consideră că încă nu a venit momentul potrivit pentru acțiuni radicale în calendar. Încă – pentru că „majoritatea ortodocșilor, și nu numai ortodocșii, ci și ucrainenii în general, din păcate, nu acceptă această reformă”.

El a comunicat în eterul "UA: Rivne" că BOaU va cerceta sinodal problema trecerii la stilul nou când sondajele de opinie vor arata cifrele corespunzătoare: "Acum vedem că 64% sunt împotrivă, iar 25% sunt pentru. Dacă cel puțin aceeași cifră va arăta că ne susţine majoritatea, 64%, sau fie chiar mai mult de 50%, atunci vom cerceta această problemă".

Astfel, pentru BOaU trecerea la stilul nou este doar o problemă de timp.

Va veni timpul?

În același timp, în interiorul BOaU se creează aparenţa de opoziție faţă de schimbarea  calendarului. Dar chiar și cei care sunt "împotrivă" sunt de fapt "pentru". Pur şi simplu nu chiar acum.

Cel mai activ susținător al punctului de vedere că trecerea nu este relevantă este Evstratie Zorea. Pe pagina sa de Facebook el a scris că „reforma calendaristică pripită (și chiar încercările prost concepute de a o face publicitate la propunerea "dublei celebrări")poate "conserva" mii de parohii cu milioane de credincioși în Patriarhia Moscovei și provoca confuzie în Ortodoxia ucraineană pentru deceniile următoare".

Ei "critică" practica dublei celebrări în localităţi aparte. "Preotul" BOaU din Volyn (un fugar din Biserica Ortodoxă canonică) Victor Martynenko consideră că ultimele declarații "calendaristice" ale lui Mihail Zinkevici sunt populism obișnuit și dorința de a apărea în presă. "Tema lumânărilor şi a gloanţelor s-a epuizat, a început Crăciunu "avansat?", îl întreabă el pe "arhiereu".

În interiorul BOaU se creează aparenţa de opoziție faţă de schimbarea  calendarului. Dar chiar și cei care sunt "împotrivă" sunt de fapt "pentru". Pur şi simplu nu chiar acum.

Martynenko este sigur că soluția problemei calendaristice ar trebui să fie complexă şi să includă nu numai Crăciunul, dar și de alte sărbători: "Mă întreb dacă acel ierarh de Volyn care oficiază astăzi slujba de Crăciun va fi consecvent – va sfinţi apa în data 6 ianuarie, vă sărbători Întâmpinarea Dpmnului în data de 2 februarie, Buna Vestire – la 25 martie, iar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului – la 6 august?".

Martynenko însuși, simțind cu subtilitate starea de spirit în rândul conducerii BOaU, susține ideea schimbării calendarului, dar numai cu condiția ca introducerea unui nou calendar bisericesc să fie "precedată de lucru cu credincioșii care au nevoie de multe explicaţii, ceea ce poate dura zeci de ani".

Un alt "preot" al BOaU Alexandr Dediuhin este de acord cu Martynenko şi a scris pe pagina sa de Facebook că "lucrările privind trecerea la calendarul neo-iulian au început deja. Procesul nu va fi simplu, dar fiecare dintre noi putem lua parte la el, ajutând la iluminarea sufletelor care stau în întuneric și în umbra Evului Mediu muscovit, și să lucreze cu enoriaşii comunităților bisericești. Cred că este nevoie de o anumită perioadă de tranziție, de la cinci la zece ani, și atunci totul se va aranja".

Celebrarea concomitentă pentru BOaU și BUGC

Concomitent cu BOaU, BUGC a început să vorbească despre necesitatea trecerii la noul calendar. Mulți uniați (ca și mulți reprezentanți ai BOaU), care consideră că reforma calendaristică este necesară, nu oferă argumente bisericești în favoarea lor. Principalul lucru pentru ei este să părăsească "stilul Moscovei".

În același timp, ei consideră extrem de importantă sincronizarea netă a acţiunilor cu BOaU. Potrivit lui Taras Antoşevski, redactorul-șef al site-ului uniat RISU, "fără sincronizare nu are sens să facem acest lucru. Actualmente pentru BOaU subiectul datei celebrării Crăciunului ar fi un pas spre determinarea faptului dacă suntem sau nu independenți. Biserica-Mamă pentru BOaU este Constantinopolul, care sărbătorește Crăciunul în data de 25 decembrie, iar noi rămânem în "stilul Moscovei". Iar pentru BUGC acest lucru este o chestiune de raționalitate, deoarece în diaspora oamenii trăiesc conform calendarului gregorian, și ar fi normal dacă așa va fi în întreaga lume greco-catolică. Cel mai bine ar fi dacă acest lucru se va întâmpla concomitent – în ​​BOaU, în BUGC și în alte Biserici din Ucraina".

În fine, despre necesitatea reformei a vorbit liderul BUGC Sveatoslav Şevciuk: "Trebuie să căutăm modalități de a trece la calendarul gregorian".

Dar să acordăm atenție principalui accent din declarația sa: BUGCC va trece la "stilul nou" doar odată cu alte Biserici: "Când vom face acest lucru, va trebui să înţelegem că trebuie să trecem împreună, astfel încât schimbarea calendarului să nu distrugă unitatea internă a Bisericilor". Șevciuk, desigur, a avut în vedere BOaU, deoarece pentru celelalte confesii din  Ucraina această problemă nu este relevantă.

Gregorian sau neo-iulian?

Epifanie Dumenko, "doctor în teologie", nu știe că o parte din Bisericile Locale nu se conduc după calendarul gregorian, ci după calendarul neo-iulian: "Majoritatea Bisericilor Ortodoxe Locale sărbătoresc Crăciunul după noul calendar gregorian".

În realitate, Patriarhia de la Constantinopol, pentru a nu accepta calendarul gregorian care "provine de la papa catolic", în 1923 a decis să introducă un calendar elaborat de astronomul sârb, profesor de matematică și mecanică celestă al Universității din Belgrad Milutin Milankovici.

În acest calendar, numit neo-ulian, spre deosebire de cel gregorian, nu se scot 3 zile în 400 de ani, ci 7 zile în 900 de ani. Astfel, la momentul dat el coincide cu calendarul gregorian, dar numai până în 2800, când diferența dintre ele va deveni foarte semnificativă.

Epifanie Dumenko, "doctor în teologie", nu știe că o parte din Bisericile Locale nu se conduc după calendarul gregorian, ci după calendarul neo-iulian.

În 1924, calendarul neo-ulian a fost adoptat de Biserica Constantinopolului și de Biserica Ortodoxă Română, în 1928 – de Biserica Alexandriei și a Antiohiei, iar mai târziu şi de câteva altele. Biserica Rusă, Biserica Sârbă, Biserica Ierusalimului și Sfântul Munte Athos folosesc vechiul calendar iulian. Nu numai în virtutea tradiției, ci și pentru că, așa cum a declarat Mitropolitul Luca (Kovalenko) de Zaporojie, "pentru Biserică este categoric inacceptabil Paștele pe stil nou, deoarece încalcă direct canoanele Sale (a 7-a regulă apostolică a Sinodului de la Niceea și prima regulă a Sinodului din Antiohia), şi de această sărbătoare sunt legate atât sărbătorile fără dată fixă, cât și Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care poate lipsi cu desăvârşire în calculul gregorian".

Cu toate acestea, pentru cei care doresc să reformeze radical Biserica, să o facă mai aproape de Europa și, în final, de creștinii neortodocși, problema schimbării calendarului este una primordială.

Reforma calendaristică și unificarea Bisericilor

Nu întâmplător Coordonatorul administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, Mitropolitul Antonie (Pakanici) consideră că cel mai probabil anume Patriarhul Bartolomeu insistă asupra reformei calendaristice. O întrebare – de ce?

Încă la începutul secolului XX fanarioţii au văzut în reforma calendarului un instrument care ar putea contribui la unirea Bisericilor Ortodoxe cu confesiunile creștine heterodoxe – catolicii și protestanții.

În 1920 Patriarhia Constantinopolului condusă la acel moment de Vicarul patriarhal Mitropolitul Dorofei din Brussia, a emis o enciclică specială intitulată "Către Bisericile creștine din întreaga lume". Documentul a exprimat o speranță deosebită pentru un dialog ecumenic productiv, menit să rezolve contradicțiile din relațiile dintre cultele creștine dispersate, pentru a "pregăti și facilita lucrarea deplină, cu ajutorul lui Dumnezeu, a unirii binecuvântate a tuturor Bisericilor.”

Fanarul i-a numit pe protestanți și catolici "moștenitori și părtași comuniunea cu Hristos", iar unul dintre cele mai importante mijloace de realizare a unificării creștine ecumenice este "adoptarea unui calendar comun pentru celebrarea marilor sărbători creștine împreună cu toate Bisericile".

Într-o anumită măsură, reforma calendaristică era deja administrată de Patriarhul Meletie (Metaxakis), un francmason și reformator celebru, care în 1923 a convocat așa-numitul "Consiliu ortodox ecumenic" (10 mai – 8 iunie 1923). În afară de organizatori, nici o Biserică Orientală nu a participat la eveniment. Totuși, acest lucru nu l-a împiedicat pe patriarh să dobândească ca așa-numitul "stil nou" să fie aprobat mai întâi la "Consiliul ortodox ecumenic" și apoi să fie impus unor Biserici Ortodoxe Locale din orbita de influență a Fanarului.

Fanarul i-a numit pe protestanți și catolici "moștenitori și părtași comuniunea cu Hristos", iar unul dintre cele mai importante mijloace de realizare a unificării creștine ecumenice este "adoptarea unui calendar comun pentru celebrarea marilor sărbători creștine împreună cu toate Bisericile".

Dar în aceste Biserici reforma calendaristică s-a confruntat cu o opoziție greu de imaginat din partea clerului și a mirenilor. Mitropolitul Luca de Zaporojie notează pe bună dreptate: "Mulți dintre călugării mănăstirii Valaam din anii douăzeci și treizeci au devenit martiri și mărturisitori. Aflânduse-se sub ocupația Bisericii Ortodoxe finlandeze, care, fiind cucerită de Constantinopol, a început să introducă slujirea în stil nou, afectând, printre altele, ciclul slujbelor Pascale, adevăraţii mărturisitori ai credinței au refuzat să accepte această inovație și au fost expulzaţi sau chinuiţi ... În multe Biserici care au adoptat noul stil, s-a produs o dezbinare din cauza acestei concesii lumeşti. În Grecia, România, Bulgaria, America au rămas parohii care au refuzat să treacă la calendarul gregorian. Totodată apare o întrebare logică: a meritat această reformă ca în acest fel să fie ispitiţi zeci de mii de oameni?".

Poziția Patriarhiei Constantinopolului a ridicat multe întrebări din partea celor care au rămas pe "stilul vechi". Unul dintre ei, Mitropolitul Hrisostom care a intrat în schisma greacă "a stiliştilor vechi", a scris: "Într-adevăr, actele Consiliului, precum şi enciclica din 1920, constituie un fel de violență asupra conștiinței Bisericii Ortodoxe care este Una. Aceste decizii au îndepărtat şi mai mult tronul Constantinopolului de unitatea cu alte Biserici Locale. Astfel, decretul privind noul stil contrazice deciziei unanime a Bisericilor Autocefale, exprimate în timpul schimbului de opinii din 1902-1904. Problema calendarului, departe de a fi de o importanță secundară, putea fi decisă numai printr-o unanimitate ortodoxă ecumenică, iar Biserica de la Constantinopol a împărțit efectiv unitatea universală a Bisericilor autocefale".

Dar se pare că problema unității cu catolicii, ca și crearea și promovarea BOaU, este mai importantă pentru Fanar decât problema unității Bisericii Ortodoxe.

* * *

Aproape imediat după așa-numitul "Sobor de unificare" al BOaU, Epifanie Dumenko a declarat că a elaborat o foaie de parcurs pentru cooperarea cu BUGC.

Șeful Uniaţilor din Ucraina Sveatoslav Șevciuk a răspuns că vede deja o perspectivă îmbucurătoare de comuniune euharistică cu BOaU.

Începuturile sale din când în când ajung în spațiul public, așa cum s-a întâmplat la "sfinţirea" bisericii din orașul Varaş. Când, împreună cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe a Ucrainei la "liturghie" a luat parte preotul catolic Vasilii Photka.

Și cel mai important este că această perspectivă este susținută și de Fanar. Arhiepiscopul Pamfiliei Daniel al Patriarhiei Constantinopolului a subliniat într-un interviu acordat Forțelor Aeriene: "Sunt sigur că acest lucru (unificarea BOaU și a BUGC – n.ed.) este foarte posibil. Încă Părinții duhovniceşti, predecesorii lor, și anume: mitropolitul Andrei Şeptyţki,Iosif Orbul și alți ierarhi au spus în mod repetat că atunci când Biserica Ortodoxă din Ucraina va avea identitatea sa, greco-catolicii vor trebui să găsească o cale de unire cu această Biserică".

Se pare că Ucraina a fost într-adevăr aleasă ca teren de testare pentru realizarea unirii ortodocșilor cu catolicii. Potrivit lui Şevciuk, "în prezent Ucraina are și mai multe motive pentru a fi numită laborator al ecumenismului", iar BUGC nu dorește să fie un obstacol, ci catalizatorul acesteia.

Astfel, creând BOaU, Patriarhul Bartolomeu a urmărit şi alte scopuri pe lângă faptul că a obținut controlul asupra a mii de parohii din Ucraina. Şi anume: să pregătească o structură care poate deveni un şantier experimental pentru unirea "frăţească" cu Roma. Dar un astfel de obiectiv trebuie realizat treptat, în etape. Reforma calendaristică pare să fie una dintre ele. Și cel mai probabil, BUGC și BOaU vor face concomitent acest pas.