Cum Fanarul folosește războiul din Ucraina pentru a-și consolida puterea

Patriarhul Bartolomeu a spus că din cauza războiului din Ucraina, toate Bisericile trebuie să recunoască BOaU. Este aceasta o simplă dorință de a se afirma?

În ziua de 25 ianuarie, la conferința "Ucraina – Autocefalia și războiul care au schimbat lumea", conducătorul Fanarului a făcut mai multe declarații tari. Principalele sale teze sunt următoarele.

1.      Biserica Ortodoxă Rusă încearcă să impună o nouă eclesiologie care răstoarnă ordinea ecleziastică stabilită. Dar trebuie să înțeleagă că Fanarul este singura garanție a unității Ortodoxiei. Fără Fanar, Ortodoxia va cădea într-un vârtej de naționalism.

2.      Nu Fanarul, ci Biserica Ortodoxă Rusă pretinde la papalitate. Ea vrea să transforme Ortodoxia într-o "confederație de Biserici" pentru ca să le conducă.

3.      Nu este nevoie de Sinoade Ecumenice pentru a rezolva problema ucraineană. În schimb, Bisericile trebuie pur și simplu să recunoască BOaU.

4.      Nu există o împărțire a Ortodoxiei din cauza recunooașterii BOaU. Dimpotrivă, Tomosul "este o contribuție esențială la unitatea Ortodoxiei ca expresie practică a eclesiologiei ortodoxe".

5.      Ucraina se află în război și prin urmare toate Bisericile trebuie să recunoască BOaU și pe Epifanie Dumenko. În acest fel, ei vor "sprijini poporul Ucrainei".

Să analizăm ce se află în spatele acestor cuvinte și pot avea afirmațiile Patriarhului Bartolomeu o justificare morală rezonabilă?

O nouă eclesiologie?

Potrivit Patriarhului Bartolomeu, Biserica Ortodoxă Rusă încearcă să impună o nouă eclesiologie care va distruge ordinea Bisericii. "Dar BORu trebuie să înțeleagă că Patriarhia Ecumenică este singura garanție pentru unitatea Ortodoxiei. Fără Patriarhia Ecumenica, Ortodoxia va cădea în vârtejul naționalismului...".

Această afirmație se bazează pe niște presupuneri false.

În primul rând, reprezentanții Fanarului sunt cei care se ocupă cu seriozitate de construirea ideii privind "Primul fără egali", care poate fi privită ca o introducere de elemente noi în doctrina Bisericii. Iată doar câteva citate.

Patriarhul Bartolomeu: "Ortodoxia nu poate exista fără Patriarhia Ecumenică... Dacă Patriarhia Ecumenică... va părăsi scena inter-ortodoxă, Bisericile Autocefale vor deveni "ca niște oi fără păstor".

Arhiepiscopul Elpidofor: "Arhiepiscopul Constantinopolului și prin urmare Patriarhul Ecumenic este primul fără egali".

Mitropolitul Eustafie al Monemvasiei și Spartei: "Deși, în general, îl considerăm pe Hristos Cap al Bisericii noastre. Dar pe pământ acesta este Patriarhul Ecumenic".

Ce este aceasta dacă nu o nouă eclesiologie?

În al doilea rând, gradul în care naționalismul se manifestă în Bisericile de limbă greacă, precum și în BOaU, este cu adevărat semnificativ.

De exemplu, Mitropolitul Maxim al Ioanninei crede că datorită elenismului a fost posibilă predicarea Evangheliei, în timp ce Patriarhul Teodor al Alexandriei îi încurajează cu încredere pe absolvenții seminarului să răspândească nu cuvântul lui Hristos, ci elenismul.

BOaU nu rămâne în urmă. De exemplu, Dumenko afirmă că este mândru că este "adeptul  lui Bandera". Iar unul dintre apropiații săi crede că naziștii ucraineni din Divizia SS "Galicia" sunt sfinți.

Prin urmare, cuvintele Patriarhului Bartolomeu că "fără Patriarhia Ecumenică, Ortodoxia va cădea în vârtejul naționalismului" nu ne provoacă decât uimire.

Geopolitica și Tomosul

Chiar de la începutul discursului său, Patriarhul Bartolomeu a spus că acordarea Tomosului BOaU nu are nimic de-a face cu geopolitica. Oare? Dar toți cunoaștem forte bine rolul pe care Departamentul de Stat al SUA l-a jucat în întreaga poveste cu "autocefalia ucraineană″.

De exemplu, cu mult înainte de venirea la putere a lui Petro Poroșenko, conducătorul de atunci al schismaticilor ucraineni Filaret Denisenko a vizitat de 13 ori SUA, unde s-a întâlnit cu lobbyiști greci și politicieni americani, inclusiv cu Joe Biden. Sam Brownback, ambasador general pentru libertatea religioasă internațională, a fost cel mai activ personaj în acordarea Tomosului BOaU. De exemplu, a zburat la Kiev în ziua de 11 septembrie, în toiul negocierilor pentru unirea schismaticilor într-o singură structură religioasă.

Chiar și după ce a fost acordată "autocefalia", Mitropolitul Serafim de Kythira al Bisericii Ortodoxe a Greciei a spus că SUA făce presiuni asupra Bisericilor Autocefale ca acestea să recunoască Tomosul acordat BOaU. Mike Pompeo, secretarul de stat de atunci, nu a făcut un secret din acest fapt, spunând în timpul vizitei sale la Kiev că țara sa a asigurat recunoașterea internațională a BOaU și l-a sprijinit pe Epifanie Dumenko. Iar sprijinul SUA a fost oferit nu din interese filantropice, ci geopolitice, pentru că potrivit ambasadorului SUA la Atena Geoffrey Pyatt, "sprijinul pentru Patriarhia Constantinopolului este o chestiune de securitate națională a SUA".

Prin urmare, cuvintele Patriarhului Bartolomeu că Tomosul și politica externă a Americii în niciun fel nu sunt legate nu sunt adevărate.

Cea mai bună apărare este atacul

Pe 24 decembrie 2022, fostul oficial al Departamentului de Stat al SUA Larry Johnson a scris un articol pe blogul său în care a spus că autoritățile ucrainene persecută Biserica Ortodoxă Ucraineană folosind metode "staliniste".

Nick Stamatakis, redactorul-șef al publicației americane "Нelleniscope", a prefațat publicația lui Johnson, dând vina direct pe Patriarhul Bartolomeu pentru ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina. El scrie: "Deciziile și acțiunile neînțelepte ale lui Bartolomeu au provocat o schismă în Ortodoxie, au subminat puterea elenismului în întreaga lume și i-au permis Patriarhului să ducă un stil de viață risipitor".

Stamatakis continuă: "La ce se gândește când se relaxează în vila sa de 10 milioane de dolari cu vedere spre Bosfor, cugetând când să se folosească de jacuzzi? Este "mulțumit" de ruinele pe care "politica" sa le-a provocat în Ucraina? Fără îndoială, "Soarele Dreptății" – Hristos, a cărui naștere am sărbătorit-o astăzi, îi va face în curând Dreptate...".

"Нelleniscope" este o publicație de limbă engleză a diasporei grecești din SUA, iar această diaspora, la rândul său, este departe de a deține ultimul loc în politica țării. Prin urmare, astfel de declarații sunt o lovitură destul de resimțită pentru imaginea și autoritatea Fanarului în SUA. Cum a răspuns Patriarhul?

El a acționat după cele mai bune tradiții ale actualului său prieten, iezuitul Francisc. Mai simplu spus, în loc să-și ceară scuze, Patriarhul Bartolomeu a decis să dea vina pe Biserica Ortodoxă Rusă pentru toate necazurile Ucrainei.

În opinia sa, războiul este legat artificial de Biserica Rusiei cu autocefalia Ucrainei pentru a-și acoperi responsabilitatea și marile sale ambiții: "Rusia a fost cea care a adâncit decalajul dintre ucraineni și ruși, nu Autocefalia Ucrainei, dăruită poporului ucrainean aflat în suferință. Reacţia Rusiei decurge dintr-o încercare de a se impune poporului ucrainean şi din absenţa unei conştiinţe ecleziastice sănătoase".

În primul rând, schisma autocefalistă este o schismă în interiorul poporului ortodox ucrainean, o schismă care nu a apărut ieri și nu după dăruirea Tomosului.

În al doilea rând, "autocefalia" a fost "acordată" doar unei părți a poporului ucrainean.

În al treilea rând, Fanarul este cel care "se impune" ucrainenilor și subliniază constant rolul său în formarea duhovnicească a poporului nostru (prin omiterea celor 600 de ani de ignorare).

Și în ceea ce privește "conștiința"... Această cantitate de neadevăruri izbitoare pe care le-am auzit din gura Patriarhului Bartolomeu vorbește cu siguranță despre faptul că acesta are o problemă de conștiință serioasă.

Războiul și recunoașterea BOaU

Un alt lucru surprinde: cum poate un primat a unei Bisericii Autocefale să manipuleze atât de deschis cu războiul și cu durerea umană? De exemplu, el a declarat că din moment ce este război în Ucraina, toate Bisericile trebuie să recunoască BOaU și pe Epifanie Dumenko. În acest fel, ei vor "sprijini poporul Ucrainei".

Dar mai întâi de toate, nu putem spune că războiul poate justifica încălcarea canoanelor sau a rânduielii Bisericii. Canoanele nu pot fi încălcate nici în timp de pace, nici pe timp de război, nici în orice alt timp.

Anume din această cauză declarația Patriarhului Bartolomeu este percepută ca o încercare de a forța alte Biserici să accepte autoritatea sa, bazându-se nu pe instituțiile ecleziastice, ci pe realitățile militare.

În al doilea rând, cuvintele "recunoașterea BOaU va sprijini poporul Ucrainei" sunt o minciună. Pentru că în Ucraina multe milioane de oamenii sunt credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și resping așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei. Îi vor sprijini pe ei alte Biserici prin recunoașterea BOaU? Sau dimpotrivă, vor încuraja autoritățile să distrugă cât mai curând Biserica Ortodoxă Ucraineană? Răspunsul este evident.

Oricum, ascultând mesajul Patriarhului Bartolomeu, se pare că acesta încearcă să folosească tema războiului în avantajul său. Pentru el, durerea umană, suferința și lacrimile sunt doar instrumente prin care încearcă să-și întărească poziția în Ortodoxie și să-și slăbească "rivalul". În loc să-i cheme pe adepții din BOaU să nu incite la ură față de credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Patriarhul Bartolomeu îi sprijină în toate modurile posibile. Declarațiile sale recente că întreaga Lavră a Peșterilor din Kiev trebuie să aparțină BOaU sunt șocante. Iși dă seama că în acest caz călugării manastirii vor fi scoși în stradă? Că mii de enoriași ai bisericilor din Lavră vor fi nevoiți să-și caute parohii noi? Sigur că înțelege. Și această poziție a lui Bartolomeu nu surprinde pe nimeni. Pentru că Fanarul a procedat astfel și înainte.

De exemplu, în anii 1920, când bolșevicii au organizat așa numita "Biserică vie" aflată în opoziție cu Biserica Ortodoxă Rusă canonică. Și în apogeul represiunilor împotriva preoților și ierarhilor Bisericii Ruse, Fanarul a sprijinit "Biserica Vie", agravând astfel situația din interiorul țării sfâșiate de război. Și toate acestea doar pentru a-și întări autoritatea, pentru a câștiga anumite preferințe. Același lucru se întâmplă și acum.

Cu regret observăm că criza din Ortodoxie se agravează tot mai mult. Războiul, suferința și durerea, în loc să-i unească pe creștini, sunt folosite de unii dintre ei ca un instrumente pentru a-și promova propriile interese. Nu avem altă soluție decât să ne rugăm ca acest lucru să nu ducă la alte dezbinări noi.