"Scrisoarea BOUkr" către autorități – care poate fi reacția

În scrisoarea către Yelenski, toate momentele problematice sunt așezate "pe rafturi". Imagine: UJO

UJO a analizat publicația redacției resursei Dialog.tut intitulată "Scrisoarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Bisericile Ortodoxe Autocefale – cum ar putea arăta ea", în care au fost analizate punctele sale forte și punctele slabe. Dar iată că a apărut o "scrisoare din partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene" similară redactată de aceiași jurnalişti, dar adresată de această dată conducătorului Serviciului de stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință (SSPELC), Viktor Yelenski.

Această scrisoare analizează cu atenție și în mod rațional întregul spectru al relațiilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu statul și societatea. Acest document depășește cu mult o publicație "obișnuită" a unei resurse a Bisericii. Este un manifest, ale cărui clauze nu pot fi infirmate.

Fără îndoială, conducătorul Serviciului de stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință, Victor Yelenski, și toți oficialii care modelează politica statului față de Biserică, îl vor citi. Și dacă după lectura Scrisorii" nu se va schimbă nimic în această politică, vom putea trage concluzii destul de certe despre autorități. Le vom discuta după o scurtă prezentare a documentului "Dialog.tut".

Biserica Ortodoxă Ucraineană, și-a declarat patriotismul pe bază de documente

Poziția Bisericii asupra diverselor probleme este determinată de declarațiile oficiale ale Primatului și ale Sinodului. Biserica Ortodoxă Ucraineană și-a declarat sprijinul pentru Ucraina în primele zile și chiar ore de război, când nu toată lumea avea speranța că țara va putea respinge invazia inamicului. Acestea sunt declarațiile mitropolitului Onufrie din 24 februarie 2022 și Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 28 februarie 2022. În aceste documente, în primul rând, s-a exprimat sprijinul deplin pentru soldații ucraineni, în al doilea rând, s-a exprimat sprijinul pentru suveranitatea Ucrainei, și în al treilea rând, s-a făcut un apel către patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse să discute cu autoritățile Federației Ruse pentru a opri războiul sângeros.

Toate acestea sunt dovezi de netăgăduit. Unora poate să nu le placă, dar ele nu pot fi ignorate.

De ce nu se poate autodeclara autocefalia?

Dialog.tut subliniază pe bună dreptate că Serviciului de stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință cere de fapt ca Biserica Ortodoxă Ucraineană "să-și autodeclare propria independență (autocefalie)". Totuși, o astfel de autoproclamare va duce cu o mare probabiltate ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să ajungă la un statut canonic incert.

"Problema schismei, adică posibilitatea ca Biserica noastră să devină o structură nerecunoscută de Ortodoxia universală, ale cărei Sfinte Taine pot fi puse la îndoială, reprezintă ce mai acut aspect pentru conștiința multora dintre credincioșii noștri. Într-o astfel de situație se afla "Patriarhia Kievului" timp de două decenii, și noi în mod conștient căutăm să evităm o astfel de soartă pentru Biserica noastră. Pentru noi, această întrebare are o prioritate mai mare decât dobândirea oficială a statutului de autocefalie prin autoproclamare", scrie pe bună dreptate Dialog.tut.

Iar problema-cheie este Scrisoarea Patriarhului Alexie, în care se menționează că Biserica Ortodoxă Ucraineană este unită cu Biserica Ecumenica prin Biserica Ortodoxă Rusă. Tocmai acest punct al Scrisorii stă la baza principalelor revendicări ale Serviciului de stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință.

Aceasta este într-adevăr o formulare cu multe conotații. Dar acum, ceea ce este important pentru credincioși, este că orice neînțelegere se rezolvă în interiorul Bisericii, mai degrabă decât prin presiunea din exterior.

"În înțelegerea noastră, o astfel de formulare confirmă legătura noastră cu Ortodoxia mondială în modul în care era posibil la momentul emiterii acestei Scrisori. Legătura noastră cu Ortodoxia universală este cea mai importantă pentru noi și cum să schimbăm situația astfel încât această legătură să nu fie făcută prin Biserica Ortodoxă Rusă, a cărei conducere a sprijinit războiul împotriva Ucrainei, această problemă trebuie să fie subiectul unui dialog la nivel panortodox", se arată în documentul Dialog.tut.

Putem doar să adăugăm că problemele care se referă la legăturile duhovnicești dintre Biserici nu ar trebui să constituie sfera de interes a unui stat "cu oameni sănătoși". Autoritățile pot fi interesate doar de relațiile administrative. În linii mari, indiferent dacă la Kiev sunt respectate ordinele Moscovei sau nu, dacă diseminarea ideilor "lumii ruse" este posibilă prin Biserica Ortodoxă Ucraineană sau nu. Iar Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 27 mai 2022, prin hotărârile sale, a exclus până și teoretic o asemenea posibilitate.

Biserica Ortodoxă Ucraineană condamnă "retorica militară" a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Deja la Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 27 mai 2022 a fost luată o decizie prin care s-a exprimat dezacordul cu poziția patriarhului Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii cu privire la războiul din Ucraina.

De atunci, au urmat o serie de declarații care demonstrau că Biserica Ortodoxă Ucraineană a adoptat o poziție diametral opusă cu privire la războiul din Ucraina în comparație cu poziția Bisericii Ortodoxe Ruse.

Dialog.tut i-a reamintit lui Yelenski de scrisoarea Mitropolitului Eulogiu de Sumy adresată patriarhului Chiril și despre poziția foartă dură a arhiepiscopului Victor de Arțiz.

De asemenea, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu acceptă anexarea de facto a eparhiilor sale din sud-estul Ucrainei. Mitropolitul Onufrie a spus acest lucru în predica sa de Ziua Statalității: "Unele dintre eparhiile și credincioșii noștri au ajuns pe teritoriul ocupat. Adesea nu avem nicio legătură cu ei și practic nu îi putem ajuta în niciun fel, decât să ne rugăm pentru ei. Totuși, acestea sunt eparhiile noastre, aceștia sunt oamenii noștri, ne rugăm pentru ei, îi considerăm frați și surori ale noastre și îi așteptăm să se reunească cu noi într-o Ucraina independentă și unită".

Responsabilitate individuală, nu colectivă

Da, sunt clerici în Biserica Ortodoxă Ucraineană care au fost implicați în colaborare. Totuși, din numărul total de clerici și călugări ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, aceștia reprezintă o picătură în ocean, o fracțiune de procent din sută. Colaboratorii pot fi găsiți în orice organizație – printre funcționari publici, poliție, serviciile de securitate și chiar printre parlamentari. Iar procentul trădătorilor este adesea mult mai mare acolo decât în Biserica Ortodoxă Ucraineană. Totuși, nu auzim expresii de genul "un polițist pro moscovit" sau "un agent al securității pro moscovit", auzim doar "un preot pro moscovit". Și acesta este rezultatul unei campanii media frenetice, care, din păcate, este susținută în mare măsură de autorități.

Transferurile bisericilor în jurisdicția BOaU nu înseamnă și transferul oamenilor

Publicația Dialog.tut a subliniat pe bună dreptate că bisericile transferate cu forța către BOaU rămân goale, iar oamenii merg să se roage în case sau în localuri adaptate; iar promovata "lavră ucraineană a BOaU" s-a dovedit a fi o carapace goală – din 250 de călugări, doar unul a trecut de partea lui Dumenko. Cu alte cuvinte, presiunea guvernului asupra Bisericii nu a dat niciun rezultat. După cum scrie Dialog.tut, aceste metode s-au "epuizat în conștiința publică".

Lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene este o luptă împotriva unității țării.

Dialog.tut notează că ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au chemat în mod repetat la unitate între ucraineni și au subliniat că represiunile împotriva unei părți a societății perturbă această unitate.

Vom adăuga aici declarația fostului consilier al Biroului Prezidențial, Alexei Arestovici, care a notat că cel puțin 6 milioane de ucraineni se consideră parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și conform celor mai recente date demografice, această cifră reprezintă aproape un sfert din populația țării.

"Vrem un stat normal, sau vrem să fim idioți de dragul tehnologiei primitive a diviziunii? Aceasta este o tehnologie politică, și nu politică a culturii. Este foarte simplu: fie ne comportăm ca niște oameni raționali, fie ca niște idioți. Deocamdată, ne comportăm ca niște idioți", a spus Arestovici. Și oare putem să nu fim de acord cu el?

Dialog.tut îi scrie pe bună dreptate lui Yelenski: "Politica de transfer al parohiilor de la Biserica Ortodoxă Ucraineană la Biserica Ortodoxă a Ucrainei, conform datelor prezentate de Serviciul de Stat din subordinea dumneavoastră, în loc să contribuie la unirea țării în lupta împotriva inamicilor externi, împarte Ucraina în două părți". Și acesta este un adevăr evident.

Autoritățile de fapt pot ajuta Biserica Ortodoxă Ucraineană

Dialog.tut sugerează că în loc de represiuni împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, autoritățile ar trebui să ia măsuri care ar putea aduce beneficii pentru milioane de ucraineni – să-i ajute în organizarea unui dialog la nivel panortodox. Poate guvernul să facă asta? Cu siguranță. Dar întrebarea este: au ei dorința să facă acest lucru?

***

Scrisoarea de la Dialog.tut este foarte factologică. Poate că ar fi putut fi completat cu mai multe argumente, de exemplu, cu faptul că un număr important de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care luptă în prima linie, sunt fiii și rudele inclusiv ale preoților. Dar, în total, acest document dezvăluie pe deplin esența relației stat - Biserica Ortodoxă Ucraineană, expunând totul "pe rafturi". În scrisoare sunt prezentate argumente pe care o persoană obiectivă (subliniem – obiectivă) nu le poate ignora sau infirma.

Și dacă, după publicarea sa, nimic nu se va schimba în raport cu Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru Yelenski, pentru Serviciul de stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință pe care îl conduce, cât și pentru alte organe de stat, aceasta va însemna un singur lucru – toate revendicările și cerințile lor față de Biserică sunt doar revendicări și cerințe. Dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană le îndeplinește, vor apărea altele noi, urmate de altele, și așa mai departe.

Acest lucru seamănă oarecum cu "dezideratele" pe care Ucraina le primește de la partenerii săi occidentali cu privire la aderarea la NATO și UE. Un set de condiții înlocuiește altul, apoi un al treilea, și așa mai departe. Și toată lumea înțelege că nimeni pur și simplu nu vrea să ne vadă acolo, iar aceste noi cerințe sunt doar scuze pe care le folosesc pentru a-și justifica refuzul de a ne accepta.

În prezent este crucial să înțelegem cât de sincere sunt autoritățile în cerințele lor față de Biserica Ortodoxă Ucraineană. Acest lucru ne va permite să evităm mișcările inutile în căutarea unei ieșiri din criza actuală. La urma urmei, putem să semnăm cu insistență petiții, să scriem scrisori deschise, să ne declarăm ajutorul imens trimis pe front, să dovedim sprijinul nostru pentru țară în toate modurile posibile, etc. Dar dacă se dovedește că toate acestea sunt doar timp pierdut? Dacă autoritățile doresc ceva cu totul diferit de la noi – dorința de a îndeplini TOATE cerințele lor: nu numai în plan administrativ, ci și în sens canonic (ceea ce se întâmplă deja) și dogmatic (ar putea avea loc mâine)?

Ce atunci? Va trebui să "mergem până la capăt" cu supunere doar pentru a nu-i dezamăgi pe cei de la putere sau trebuie să spunem cu fermitate "nu"? Pentru că toate faptele prezentate de Dialog.tut demonstrează că Biserica Ortodoxă Ucraineană este vizată pe motive fabricate în totalitate și, prin urmare, "concesiunile" noastre nu vor avea sfârșit până nu ne vom situa în afara Bisericii. Sau acesta este un plan de a distruge nu numai Biserica Ortodoxă Ucraineană, ci și întreaga Ucraina, deoarece incitarea intenționată a unui grup de ucraineni împotriva altuia nu înseamnă nimic altceva decât distrugerea statului.

Iar cei care fac aceasta probabil nu intenționează să locuiască aici, și este foarte puțin probabil ca copiii lor să locuiască aici. Poate că astfel de cuvinte par conspirative, dar este extrem de dificil de explicat asltfel tot ceea ce se întâmplă.