Lângă Ierusalim, arheologii au descoperit mănăstirea lui Sava cel Sfințit .

Mănăstirea din secolul al V-lea în deșertul Iudeii. Foto: The Times of Israel.

O descoperire semnificativă pentru istoria ortodoxă a fost realizată de arheologii de la Universitatea Evreiască din Ierusalim. În ianuarie 2025, aceștia au finalizat al doilea sezon de săpături în deșertul Iudeii, unde au descoperit un mănăstire ortodoxă bizantină bine conservată din secolul al V-lea, - scrie The times of Israel. Cercetările au fost efectuate în fortăreața Hirkaniya de pe malul vestic al râului Iordan, împreună cu un ofițer al serviciului arheologic din Iudeea și Samaria.

Săpăturile au scos la iveală un complex creștin unic, cu mozaicuri bogat decorate, fresce și atribute bisericești, care atestă existența unei comunități monahale ortodoxe prospere. Mănăstirea a fost fondată în anul 492 de la nașterea lui Hristos pe vârful unei coline pe care localnicii o numeau „muntele înfricoșător”. Sub stratul de clădiri bizantine au fost descoperite, de asemenea, rămășițele unor construcții din perioada celui de-al Doilea Templu, situate la aproximativ 17 kilometri sud-est de Ierusalim.

„Când am început pentru prima dată săpăturile acestui obiectiv, ne-am imaginat că avem de-a face cu o clădire mică, deoarece sursele istorice menționau că un grup mic de călugări  au întemeiat mănăstirea”, a povestit Michal Haber. „Totuși, amploarea și bogăția elementelor decorative descoperite ne-au schimbat complet percepția. Acum este evident că în fața noastră se află o mănăstire ortodoxă monumentală prosperă, un centru important al creștinismului bizantin timpuriu.”

Una dintre cele mai semnificative descoperiri din 2023 a fost o inscripție impresionantă, realizată cu ocru roșie, care parafrazează o parte din Psalmul 86 în greaca koine, folosită în Noul Testament. Inscripția a fost descoperită sub imaginea unei cruci ortodoxe, ceea ce atestă viața liturgică profundă a comunității monahale.

Un aspect deosebit de valoros pentru istoria ortodoxă este faptul că mănăstirea a fost fondată în anul 492 de către însuși Cuviosul Savva cel Sfințit - unul dintre marii stâlpi ai monahismului oriental. Conform cronicilor antice și vieților sfinților, Sfântul Savva a urcat pe vârful a ceea ce a descris ca „un munte înfricoșător” și a fondat acolo un mitoc a Marii Lavre a Sfântului Savva.

Trebuie menționat în mod special că lavra Cuviosului Savva cel Sfințitl, care se înalță deasupra văii Kidron, există și funcționează și astăzi, fiind unul dintre cele mai vechi mănăstiri continuu active din lume și aparținând Bisericii Ortodoxe din Ierusalim.

„Descoperirile arheologice confirmă informațiile din viețile sfinților și cronicile istorice despre activitatea ascetică a Cuviosului Savva în deșertul Iudeii”, a subliniat doctorul Oren Gutfeld. „Mănăstirea pe care am descoperit-o reprezintă o mărturie neprețuită a răspândirii monahismului ortodox în Țara Sfântă în secolele V-VI.”

Viața monahală în mănăstire a prosperat timp de aproximativ trei secole, până când mănăstirea a intrat în ruine la sfârșitul secolului al VIII-lea sau începutul secolului al IX-lea de la nașterea lui Hristos, probabil din cauza schimbărilor politice din regiune.

Arheologii au descoperit numeroase artefacte care atestă viața bogată de cult a mănăstirii: fragmente de lampadare, cădelnițe, cruci de altar și vase bisericești. Deosebit de valoroase sunt bucățile de pergament găsite cu texte grecești, posibil fragmente din Evanghelie sau cărți de cult.

„Am găsit rămășițele unui scriptoriu - unui atelier de copiere a textelor sfinte, ceea ce atestă un nivel înalt de educație duhovnicească a călugărilor și contribuția lor la păstrarea patrimoniului creștin timpuriu”, a subliniat Haber.

Un interes deosebit pentru cercetătorii iconografiei ortodoxe îl reprezintă fragmentele de pictură murală descoperite, cu icoane ale sfinților și scene biblice. Deși majoritatea imaginilor s-au păstrat doar parțial, ele demonstrează un nivel înalt al artei iconografice din epoca bizantină și conțin exemple unice de canoane iconografice.

Pe măsură ce săpăturile au avansat, echipa de arheologi a cercetat, de asemenea, straturi mai vechi sub mănăstire. Au fost descoperite rămășițele unor construcții din vremea regelui Irod cel Mare și chiar din perioada Hasmoneilor (secolele II-I î.Hr.).

<p„Sub podeaua uneia dintre încăperile mănăstirii am descoperit o baie rituală iudaică cu rămășițe de coloane”, a raportat Haber. „Este remarcabil că unele elemente arhitecturale din perioada precreștină au fost folosite cu evlavie de călugări la construirea mănăstirii, ceea ce era o practică obișnuită în epoca bizantină.”