Nu deveni Iuda.

„Sărutul lui Iuda“. Foto: pictura lui Ilia Glazunov

Azi este Miercurea Mare – ziua trădării lui Hristos de către Iuda. În curând, Mântuitorul va fi prins și răstignit. Și în vremurile noastre nu putem să nu vedem paralele între situația din jurul Bisericii din Ucraina și evenimentele evanghelice. Astăzi, Biserica este la fel de defăimată, scuipată de „arhiereii” contemporani, iar mulțimea strigă exact la îndemnul lor: „Răstignește-l pe popa moscovit!”

Acum este la modă să „înțelegem și să iertăm” pe Iuda, să căutăm în decizia lui anumite motive nobile. Se spune că el dorea fericirea poporului său. De aceea, a provocat Mântuitorul, în fața torturii și morții, să-și arate puterea, să-i împrăștie pe răufăcători, să-i alunge pe ocupanții romani și să devină un mare rege pământesc al iudeilor. Și, de asemenea, să merite să stea „la dreapta” acestui împărat.

Nu știm dacă Iuda a fost cu adevărat condust de astfel de considerații sau dacă pur și simplu iubea prea mult banii. Dar astăzi, această „logică iudaică” nu a dispărut nicăieri. Vedem cum, atât în Ucraina, cât și în alte țări, „apostolii” contemporani încearcă să fie mai aproape de împărașii pământești, dorind să se încălzească în razele măreției și banilor lor.

Ne place să-i numim „iude” pe acei puțini slujitori care se alătură BOaU. Și în acest sens este oarecum corect. Dar a fi Iuda nu înseamnă doar a trăda Biserica ta, prietenii tăi, parohia ta. În primul rând, este a trăda ceea ce ne învață Hristos.

De aceea, în Miercurea Mare, ar trebui să ne întrebăm, după exemplul apostolilor de la Cina cea de Taină: „Nu eu sunt, Doamne?”