Biserica sărbătorește pomenirea cuviosului Serafim de Sarov

Preacuviosul Serafim de Sarov. Fotografie: surse deschise

Pe 1 august (19 iulie conform calendarului iulian) Biserica Ortodoxă sărbătorește aflarea moaștelor preacuviosului Serafim de Sarov — unul dintre cei mai venerați sfinți ortodocși.

Cuviosul Serafim (în lume Prohor Moșnin, 1754-1833) — mare nevoitor, stareț și făcător de minuni. 

Serafim de Sarov a parcurs drumul de la ascultător la marele stareț. O notorietate deosebită a dobândit prin cei 15 ani de izolare și nevoința «stâlpniciei» — rugăciunea de o mie de zile pe piatră. Starețul era renumit pentru darul clarviziunii, vindecărilor și îndrumării duhovnicești.

Salutul faimos al lui Serafim «Bucuria mea!» a devenit un simbol al iubirii creștine și al bucuriei în Hristos Cel Înviat. Învățăturile sale despre dobândirea Duhului Sfânt rămân și astăzi un ghid spiritual pentru creștinii ortodocși.

Un loc special în biografia duhovnicească a cuviosului Serafim îl ocupă pelerinajul său la Lavra Pecerska din Kiev. Viitorul stareț de la Sarov a întreprins această călătorie în tinerețe, înainte de a fi tuns în monahism. Închinarea la sfintele moaște ale vechii mănăstiri și rugăciunile la moaștele cuvioșilor de la Peșteri au avut o influență profundă asupra formării drumului său duhovnicesc.

La lavră, tânărul Prohor Moșnin a primit o binecuvântare specială pentru slujirea monahală. Conform tradiției, tocmai după acest pelerinaj s-a întărit definitiv hotărârea sa de a-și dedica viața lui Dumnezeu și de a se retrage în pustia Sarovului.

În anul 1903, la 70 de ani după adormirea cuviosului, a avut loc canonizarea sa. La 1 august (19 iulie pe stil vechi) — în ziua nașterii sfântului — cu mare solemnitate au fost deschise cinstitele sale moaște și așezate în racla pregătită pentru închinarea tuturor. Acest eveniment mult așteptat a fost însoțit de numeroase vindecări miraculoase ale bolnavilor, care au sosit în număr mare la Sarov.

UJO a scris mai devreme despre ce ne învață cuviosul Serafim prin viața sa.