Când ești „episcop” în Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar familia ta este în Biserică

„Episcopul” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei Gavriil Krizina. Fotografie: Facebook Krizina

Știrea despre faptul că mama „episcopului” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) Gavriil (Kryzina) a primit marea schimă în mănăstirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) (anterior a primit acolo schima mică), a devenit una dintre cele mai citite pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși (UJO). Și este de înțeles – cazul este cu adevărat neobișnuit.

Și mai neobișnuit este că Kryzina însuși a scris despre asta pe Facebook, argumentând că „BOU PM este aproape de BOaU”.

În comentarii s-au desfășurat adevărate lupte. Unii îl mustră pe „episcop” că nu a putut să-i explice mamei sale greșeala de a rămâne în „biserica moscovită”, alții cer să fie transferată într-o mănăstire a BOaU, iar alții întreabă logic dacă mama recunoaște rangul arhieresc al fiului său.

Dar pe toți îi interesează de ce Kryzina a publicat această informație, extrem de incomodă și rușinoasă pentru BOaU.

Și, probabil, cel mai plauzibil răspuns a fost exprimat în cuvintele comentatorului Slava Șeremeta: „Cel mai probabil, omul trece prin ceva înfricoșător și dureros și are nevoie de sprijin și sfat”.

Ne-am confruntat de mai multe ori cu faptele că oamenii în „rang” (inițial în Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU PK) și Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană (BAOU), apoi – în BOU) percep prezența lor acolo ca pe un loc de muncă. Acolo primesc bunăstare, statut social și sprijinul autorităților. Dar în chestiuni duhovnicești, ei privesc totuși spre Biserica „FSB”.

Gavriil Kryzina a fost arhimandrit în BOUkr, dar și-a dorit foarte mult să devină episcop. Și astfel, aflând despre planurile de creare a BOaU, în 2018 a plecat rapid în BAOU, a primit acolo rangul „arhieresc” și foarte curând a devenit „episcopul” conducător al eparhiei Rovno-Volyn a BOaU. A devenit el mai fericit din această cauză?

Nici părinții, nici sora sa nu l-au susținut. Și se vede că „episcopul Gavriil”, ca om credincios, suferă din această cauză. Și știe cum ar trebui să acționeze. Dar pentru un astfel de act sunt necesare forțe duhovnicești. Deocamdată, părintele Gavriil nu le are.