Mass-media Patriarhiei Constantinopolului a propus ideea unui exarhat în Ucraina

Imagine ilustrativă. Fotografie: Orthodox Times

Publicația Orthodox Times, apropiată de Patriarhia de Constantinopol, a publicat un material detaliat scris de teologul Pavel Liberman, în care se propune crearea unui exarhat temporar al Patriarhiei Ecumenice în Ucraina ca soluție pentru rezolvarea crizei bisericești.

Potrivit autorului, un astfel de exarhat ar fi destinat Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr), care «din motive obiective nu poate încă să se alăture Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU)».

Riscul politizării problemei bisericești

Liberman susține că «dacă Patriarhia Ecumenică nu intervine rapid, situația din Ucraina riscă să devină o piesă în jocurile politice». El atrage atenția asupra faptului că statul ucrainean, prin legea nr. 3894, «exercită presiuni asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene (sub conducerea mitropolitului Onufrie) pentru a rupe legăturile cu Patriarhia Moscovei, încercând de fapt să rezolve problema bisericească prin mijloace politice».

Autorul avertizează că, în timpul negocierilor de pace pentru încheierea războiului, Rusia promovează ideea acordării unui «statut special» structurii subordonate Patriarhiei Moscovei. «Se poate presupune cu ușurință că astfel de prevederi ar putea fi incluse în condițiile finale ale oricăror acorduri de pace. Totuși, aceste formule politice nu rezolvă problema bisericească; mai degrabă, ele mențin pe termen nedefinit structurile bisericești paralele», scrie Liberman.

«Dacă Patriarhia Ecumenică nu va propune o soluție canonică proprie, va apărea tentația de a înlocui vindecarea bisericească cu acorduri politice. Acesta este exact ceea ce trebuie evitat, și nu este doar un drept, ci și o datorie pastorală a Patriarhiei Ecumenice să asigure acest lucru», se îngrijorează teologul.

Critica metodelor BOaU

Autorul critică metodele prin care BOaU a încercat să atingă unitatea ortodoxiei ucrainene după primirea Tomosului: «Cei care au primit Tomosul au fost învestiți cu misiunea de a uni ortodoxia ucraineană, însă metodele alese au contrazis adesea duhul eticii creștine și al eclesiologiei ortodoxe. Autocefalia a fost atinsă și este ireversibilă, dar unitatea nu a fost încă realizată».

Liberman subliniază că «în ultimii ani a devenit evident că fricțiunile interne din ortodoxia ucraineană sunt alimentate de neîncrederea reciprocă, în timp ce conflictele locale în jurul bisericilor și parohiilor se înmulțesc mai repede decât punctele de înțelegere autentică».

În articol se subliniază importanța principiului voluntariatului: «În 2018, în special în comunicatul Sfântului Sinod din 11 octombrie, a fost subliniată clar inadmisibilitatea violenței și constrângerii în reglementarea vieții bisericești în Ucraina. Oriunde presiunea administrativă înlocuiește conducerea pastorală, rezultatul sunt "tranziții" formale care divizează comunitățile».

Cum ar trebui să funcționeze exarhatul

Conform propunerii lui Liberman, exarhatul temporar ar trebui să funcționeze pe principiile participării voluntare și, în timp, să contribuie la «integrarea» treptată în BOaU.

«Esența soluției propuse este simplă: Exarhatul va servi ca un spațiu de tranziție pentru cei care sunt pregătiți să iasă voluntar din Patriarhia Moscovei, cei care sunt pregătiți să rupă definitiv legăturile cu Moscova, dar care din motive obiective, personale sau istorice nu pot recunoaște autoritatea mitropolitului Epifanie», explică autorul.

Scopul exarhatului, în opinia lui Liberman, este «mai întâi să atingă unitatea teoretică (recunoaștere și reconciliere reciprocă) și unitatea practică (comuniune euharistică), iar apoi să stabilească unitatea instituțională în ortodoxia ucraineană».

Autorul insistă că exarhatul trebuie să fie temporar: «Exarhatul propus nu este conceput ca o structură permanentă, ci ca una temporară, care își va înceta existența după îndeplinirea misiunii sale».

Liberman susține că crearea unui astfel de exarhat «nu ar încălca Tomosul de autocefalie» și ar corespunde prerogativelor Patriarhiei de Constantinopol. El face referire la faptul că Tomosul pentru Ucraina «a păstrat dreptul de apel la Patriarhul Ecumenic și a prevăzut în mod explicit utilizarea instrumentelor menționate mai sus, acceptarea apelurilor și crearea de stavropighii și exarhate».

«Prin urmare, chiar și din punct de vedere formal, instituirea unui exarhat temporar nu pune sub semnul întrebării actul final de autocefalie, ci mai degrabă contribuie la realizarea sa deplină în circumstanțe dificile», scrie autorul.

Autorul propune să se înceapă cu crearea de «structuri pilot sub supraveghere directă, cu statut de instituții stavropighiale temporare», iar apoi să se extindă treptat exarhatul.

Critica din partea organizațiilor internaționale

Liberman face referire și la critica politicii religioase ucrainene din partea organizațiilor internaționale. Potrivit lui, rapoartele Comisiei SUA pentru libertatea religioasă internațională (USCIRF) pentru anul 2024 «au subliniat riscurile aplicării disproporționate a legii în domeniul libertății religioase» în Ucraina.

«Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a criticat în decembrie 2024 unele modificări legislative ca fiind potențial impunând restricții excesive, îndemnând Ucraina să își alinieze practicile legale la standardele internaționale», se menționează în articol.

Autorul susține că crearea exarhatului ar îmbunătăți «imaginea Ucrainei în fața organismelor internaționale de supraveghere care monitorizează libertatea religioasă în întreaga lume».

Consecințele pentru lumea ortodoxă

Liberman avertizează că amânarea soluționării problemei bisericești ucrainene «creează riscuri care ulterior vor fi mult mai greu sau chiar imposibil de rezolvat». El avertizează că politizarea acestei probleme ar dăuna întregii lumi ortodoxe: «Ar slăbi încrederea reciprocă între Biserici, ar provoca diviziuni interne în cadrul Patriarhiilor Antice și Bisericilor Autocefale, ar submina prerogativele și autoritatea Patriarhiei Ecumenice și ar limita posibilitatea convocării adunărilor pan-ortodoxe».

„Cel mai important, acest lucru ar lăsa fără sprijin mii de credincioși care sunt gata să se elibereze de influența Moscovei, dar se tem să-și piardă legitimitatea ecleziastică”, conchide autorul.

Lieberman solicită Patriarhiei Constantinopolului să acționeze „nu ca parte la conflict, ci ca un aparator al unității și ordinii în slujba păcii”.

 Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși a relatat mai devreme că o publicație media pro-fanariotă a relatat despre dezamăgirea Patriarhului Bartolomeu față de BOaU.