Fie blestemată războiul

Protoiereul Vladimir Șutov cu comunitatea. Fotografie: Eparhia Gorlovka

Parohul bisericii, părintele Vladimir Șutov, împreună cu câțiva enoriași, a locuit în subsolul bisericii din mai 2025. Comunitatea săvârșea slujbe și se împărtășea în fiecare zi. Biserica este mare și solidă (30 de metri), dar a fost aproape complet distrusă de bombardamente, iar frontul era foarte aproape. Oamenii au decis să plece.

Și astfel, după ce s-au împărtășit, pe 7 septembrie, comunitatea s-a împărțit în două părți și a ieșit din biserică. Dar curând au fost prinși sub bombardament. Preoteasa, un enoriaș și fiica lui de 8 ani au murit imediat. Preotul a murit lent și dureros. A murit sub privirile fiului său, Alexei.
Fiica părintelui Vladimir, Ekaterina, a scris ulterior: «În gemetele de moarte ale tatălui meu nu au fost blesteme și condamnări».

Acum, de ambele părți ale frontului, sunt prezentate versiuni diferite ale morții acestor oameni.
Ekaterina a scris că părinții ei au fost «ucisi cu cruzime». Dar ea nu acuză pe nimeni:
«Rog pe fiecare să înțeleagă în inima sa că cei care ucid sunt purtători ai răului. Iar răul nu are naționalitate, culoare a pielii, vârstă și nici măcar trup. Părinții mei au devenit victime ale luptei veșnice dintre diavol și Dumnezeu! Rog cu lacrimi pe fiecare care i-a iubit pe părinții mei: nu pierdeți această luptă. Răul este învins doar prin bine!».

Bunicii și străbunicii noștri, care au supraviețuit celui de-al doilea război mondial, nu le plăcea să povestească despre ceea ce s-a întâmplat atunci – era prea greu și înfricoșător. Singurul lucru asupra căruia toți erau de acord – urau războiul.
Și înțelegem de ce.

În război nu există și nu pot exista învingători, cu excepția unei mână de corupți care se îmbogățesc din el. În el există doar învinși. În el pierdem doar, și pierdem ceea ce este mai prețios: vieți, sănătate, locuințe. Iar mulți își pierd și conștiința.

Fie blestemat războiul.

P.S. Trupurile celor uciși în Aleksandro-Kalinovo nu au fost încă îngropate.