Carantină și tradiții: atitudinea ortodocșilor față de incinerare

Coordonatorul administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene Mitropolitul de Borispol și Brovarî Antonie (Pakanici). Imagine: pravlife.org

În timp ce funcționarii introduc modificări la regulile de înmormântare în legătură cu epidemia, suntem îngrijorați de o altă problemă – care trebuie să fie atitudinea credinciosului ortodox față de incinerarea la crematoriu. Este oarte creștinește să fie mistuit de foc  cadavrele celor decedați? Mitropolitul Antonie (Pakanici), coordanatorul administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a răspuns la acestă întrebăre pentru publicația "KP în Ucraina".

În lumea contemporană, procedura de incinerare a cadavrului celui decedat devine o alternativă pentru înmormântare. Acest lucru se datorează mai multor factori: starea financiară a familiei celui decedat, lipsa de locuri pentru îngropare în cimitirul din apropiere, comoditatea îngrijirii ulterioare a mormântului și alte motive.

S-ar părea că nu contează în ce mod poți să-l înmormântezi pe cel decedat? Dar problema este că creștinii au o atitudine deosebită pentru corpul uman. Conform doctrinei ortodoxe, omul este format din trup, suflet și duh, care alcătuiesc natura sa integră.

Trupul pentru un creștin nu este un instrument, nici un fel de mecanism cu cheie, și nici nu este o cochilie, ci templul lui Dumnezeu. În timpul vieții pământești el este sfințit prin Tainele Botezului, Mirungerii, Euharistiei. Prin urmare, creștinii și după moarte au grijă de cadavrul celui decedat, care nu este doar îngropat, dar așteaptă ziua Învierii tuturor morților.

Din punctul de vedere al învățăturii ortodoxe, este mai corect ca trupul omenesc să fie dat pământului, slujba de înmormântare este plină de simboluri biblice, iar acest lucru mângîie rudele îndurerate. Înmormântarea în pământ este cel mai potrivit mod de comportare față de cel decedat. Astfel, afirmăm în mod simbolic credința noastră în învierea morților, pe care a propăvăduit-o Hristos.

Dar dacă circumstanțele devin deosebite și nu avem posibilitatea să înmormântăm pe cineva în cimitir, putem recurge la incinerare. Dumnezeu poate restabili rămășițele omenești din cele mai mici molecule. El a creat lumea noastră din nimic. Incinerarea nu este în sine un păcat, dar poate fi un păcat dacă o astfel de alegere este făcută din cauza contradicțiilor  religioase.

Desigur, credincioșii trebuie să caute modalități pentru înmormântarea tradițională, dar dacă acest lucru este imposibil, atunci este necesar să insistăm ca slujba de înmormântare să fie săvârșită înainte de incinerare, și nu invers. În caz contrar, textul rugăciunilor de îmormântare își pierd sensul. De asemenea, potrivit învățăturilor Bisericii noastre, cenușa celui decedat trebuie să fie înmormântată în pământ.

Sindromul Scrooge: de ce „Colind de Crăciun” este o carte despre noi

Ne-am obișnuit să-l considerăm pe Scrooge un ticălos, dar Dickens scria despre tragedia singurătății. Cum o inimă de gheață învață să bată din nou și ce legătură are pocăința cu asta.

Patru note ale nemuririi: cum a murit autorul „Șcedrik” și de ce a învins

Întreaga lume cântă această melodie de Crăciun, dar puțini cunosc tragedia autorului său. Povestea lui Nicolae Leontovici – un geniu, ucis în casa tatălui său pentru o pereche de cizme.

Визанțiu: Jocul tronurilor cu cădelnița în mână și 1000 de ani de măreție

Imaginați-vă un stat unde tronul se ridica până la tavan, iar la masă se mânca cu furculițe, când Europa încă mânca cu mâinile. Aceasta este o poveste despre credință, putere și aur.

Rezerva de aur a Sfintei Familii: cum darurile magilor au salvat de la sărăcie

Investigația destinului Darurilor Magilor: cum arată obiectele reale aduse Pruncului și prin ce minune au supraviețuit căderii a trei imperii.

Nașterea fără strălucire: despre ce tace peștera neagră pe icoană

De ce Maica Domnului se întoarce de la Prunc, iar în centrul icoanei sărbătorești se află o prăpastie infernală. Analiza dramei ascunse în culori.

Sânge pe fundamentul creștinismului autohton

Istoria primilor martiri din Kiev, Feodor și Ioan, a căror moarte i-a arătat prințului Vladimir fața înfricoșătoare a păgânismului și a predeterminat Creștinarea Rusiei.