Crearea "Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina": primele concluzii

Ce înseamnă crearea "Bisericii Române din Ucraina"? Imagine: UJO

Pe 29 februarie 2024, Patriarhia Română a înființat "Biserica Ortodoxă Română din Ucraina" pentru comunitățile de români din Ucraina. Această decizie a stârnit multe întrebări și emoții. De exemplu, "episcopul" Victor Bedi a numit acest pas o provocare împotriva BOaU și i-a acuzat pe români că ar fi colaborat cu FSB-ul. Cum stau de fapt lucrurile?

Motivele creării Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina

În Ucraina există peste 120 de comunități ortodoxe de etnici români. Până de curând, ei au fost recunoscuți necondiționat de Patriarhia Română ca parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Totuși, începând cu 2023, când retorica autorităților ucrainene față de Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică (BOUkr) a devenit extrem de agresivă, românii și-au exprimat tot mai mult îngrijorarea că frații lor de sânge care locuiesc în Ucraina au nevoie de protecție – de autorități și de așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei (BOaU). S-a ajuns în punctul în care politicieni individuali, personalități publice și unele organizații politice au făcut apel la parohiile ortodoxe de limbă română din Ucraina să adere la Patriarhia Română. În februarie 2023 noi am scris: "Având în vedere presiunea cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă Ucraineană în Ucraina, posibilitatea ca românii ucraineni să intre sub autoritatea Patriarhului Român nu pare imposibilă". Decizia Sinodului Bisericii Române de a-și crea structura sa în Ucraina confirmă presupunerea noastră.

În plus, mitropolitul Clement (Vecerea), conducătorul Direcției Sinodae pentru Informare și Educație din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a menționat acest lucru într-un comentariu adresat UJO: "Prin deciziile sale, Biserica Română a mărturisit lumii întregi faptul posibilitatea interdicției și a persecuții deschisă împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de care țin parohiile și mănăstirile vorbitorilor de limbă română din teritoriile adiacente României contemporane". El a continuat: "Oferind jurisdicția unor astfel de unități bisericești, Biserica Română recunoaște pericolul evident ca acestea să fie scoase în afara legii în Ucraina sau chiar mai rău, interzise direct. Acesta este un semnal puternic către parlamentul ucrainean despre modul în care țările europene percep politica ucraineană și consecințele care rezultă".

BOaU și autoritățile

Pentru a înțelege mai bine cea ce se întâmplă, trebuie să luăm în considerare doi factori.

În primul rând, noi afirmăm că înființarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina ar fi fost imposibilă fără activitățile lui Dumenko și ale autorităților ucrainene. Persecuția împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene este ceea ce a creat un mediu favorabil și un fundament justificator pentru ca românii să își stabilească structura lor în Ucraina. De exemplu, politicianul român și fostul deputat Gelu Vișan a numit perchezițiile efectuate de SBU în eparhiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene drept "niște încălcări grave ale drepturilor religioase și ale drepturilor omului", precum și "epurări etnice și religioase". Desigur, "ura-patrioții" pot pretinde că în Ucraina nu există nicio curățare etnică sau religioasă, iar Vișan este un provocator. Dar totul nu este atât de simplu, pentru că deputatul din fracțiunea "Solidaritatea Europeană", Volodimir Viatrovici, a declarat că cei care nu acceptă existența Bisericii Ucrainene (referindu-se la BOaU), trebuie să părăsească Ucraina. Parohiile românești din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu acceptă în niciun mod BOaU. Deci, "trebuie să plece și ei din Ucraina"? Pentru că astfel este percepută situația în România vecină.

Un alt politician, membru al Camerei Deputaților din Parlamentul României, Dumitru-Viorel Focșa, a declarat că "preoții români sunt terorizați și forțați să intre în noua biserică politică, părăsind Biserica canonică autonomă a Ucrainei". Oare Focșa nu are dreptate?

În iulie 2019, "Sfântul Sinod" al lui Dumenko a creat "vicariatul românesc" în cadrul BOaU, invitând comunitățile "române" din Biserica Ortodoxă Ucraineană. Totuși, rezultatele muncii acestui vicariat au fost deplorabile. Pentru că nici o parohie vorbitoare de limbă română din cele peste 120 din Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a trecut la Dumenko! Între timp, reprezentanții BOaU se comportă extrem de agresiv față de românii din Ucraina. Iată doar un exemplu: la Tovtrî, susținătorii lui Dumenko, în frunte cu protopopul BOaU, Vitalie Menzak, i-au acuzat pe credincioșii români ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene că sunt "raideri de la Moscova" și i-au spus preotului să plece în România. Și acesta ni ci pe departe nu este singurul exemplu.

Din acest motiv, crearea  Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina a fost doar o chestiune de timp. Până la urmă, încă din ianuarie 2023, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române Vasile Bănescu a afirmat că "românii ortodocși din Ucraina, inclusiv preoții, au datoria creștină de a răspunde cu înțelepciune, onestitate și realist la realitățile tragice" care există azi în Ucraina.

Oricât de mult i-ar acuza acum Bedi pe români că colaborează cu FSB-ul, iar "capelanul" BOaU, Roman Hryșciuk, numește decizia lor "o lovitură de cuțit adusă în spatele ucrainenilor" și "o intervenție arogantă în treburile altui stat", dar anume ei sunt cei vinovați, împreună cu complicii lor. Pentru că politicienii "patrioți" ucraineni, împreună cu susținătorii lui Dumenko, au făcut totul pentru ca românii să se simtă extrem de incomod în Ucraina și să caute o modalitate care i-ar ajuta să-și păstreze credința și identitatea.

"Lumea română" și Ortodoxia mondială

Pe de altă parte, nu se poate exclude dorința Patriarhiei Române de a prelua controlul asupra diasporelor românești din întreaga lume. Potrivit fostului protodiacon al Bisericii Ortodoxe Ruse, Andrei Kuraev, această dorință este parțial dictată de motive etnofiletice și parțial de dorința românilor de a-și construi propria "lume românească". Nu se poate nega logica care stă în spatele unor astfel de afirmații. Căci în cadrul aceleiași ședințe a Sinodului Bisericii Române din 29 februarie au fost luate mai multe decizii care denotă indirect existența unor procese "etnofiletice" din partea românilor.

De exemplu, Sinodul a înființat Episcopia Ortodoxă Română a Marii Britanii cu centrul la Londra și Episcopia Ortodoxă Română a Irlandei și Islandei cu sediul în Dublin. Aceste două structuri au devenit parte a Mitropoliei Europene a Bisericii Române cu centrul la Paris, unde existau anterior trei eparhii (acum sunt cinci). Dacă adăugăm la aceasta și faptul că eparhiile românești există peste tot în lume și continuă să se înmulțească, devine evident că Patriarhia Română face exact acel lucru împotriva căruia protestează atât de aprig Fanarul.

Este de remarcat faptul că, potrivit teologilor de la Istanbul (părere exprimată pentru prima dată în secolul trecut prin Patriarhul Meletie), Patriarhia Ecumenica deține tutela duhovnicească asupra creștinilor ortodocși în teritorii care nu se află sub jurisdicția altor Biserici Locale. Cu alte cuvinte, potrivit Fanarului, românii care trăiesc, de exemplu, în Marea Britanie, Irlanda și Islanda, sunt considerați copii ai Patriarhului Bartolomeu, nu ai Patriarhului Daniel.

Pentru fanarioți, acest moment este atât de important și de sensibil, încât în ​​cazul BOaU, aceștia au "s-au asigurat" și au inclus în Tomos o clauză specială despre diaspora, potrivit căreia Dumenko nu-și poate crea parohii în afara Ucrainei. În acest sens, acțiunile românilor reprezintă o provocare directă pentru Fanar, care este întărită de faptul că acum aceștia funcționează pe teritoriul unei structuri create de Patriarhul Bartolomeu. Totuși, după câteva săptămâni, nu a urmat nicio declarație din partea Fanarului și a BOaU (cu excepția observațiilor lui Bedi). De ce?

Românii, Fanarul și BOaU

Tăcerea Patriarhiei Ecumenice poate fi înțeleasă în două moduri. În primul rând, Fanarul rămâne tăcut pentru că vrea să demonstreze "independența" creaturii sale – BOaU. Cu alte cuvinte, Fanarul așteaptă o reacție de la Dumenko și abia după aceea va răspunde. În caz contrar, poate crea impresia că Serghii Dumenko nu este independent în evaluările sale și că structura sa se află sub controlul Constantinopolului (ceea ce, de fapt, este un adevăr).

Pe de altă parte, înființarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina poate fi rezultatul unor negocieri între fanarioți și români, prețul fiind recunoașterea BOaU.

În 2019, Sfântul Sinod al Bisericii Române a cerut de la Patriarhia Ecumenica "clarificarea problemei ierarhilor și preoților necanonici care aparțineau Patriarhiei Kievului". Totuși, în cadrul aceleiași ședințe a Sinodului, s-a afirmat că "la luarea unei decizii concrete pe problema bisericii ucrainene, se va lua în considerare faptul că există 127 de parohii românești, în principal în Bucovina de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene".

În legătură cu aceasta, ierarhii români au subliniat "necesitatea de a obține garanții scrise de la autoritățile bisericești și politice ale statului ucrainean că identitatea etnică și lingvistică a românilor va fi respectată și că credincioșii români vor avea posibilitatea de a se uni într-un vicariat ortodox român și să dezvolte legături duhovnicești cu Patriarhia Română".

Potrivit informațiilor noastre, Patriarhia Română a trimis o scrisoare conducerii Ucrainei prin care solicita permisiunea de a-și înființa vicariatul în țară, dar a primit un refuz politicos. În februarie 2021, românii au făcut o aluzie subtilă la posibilitatea unor negocieri în problema BOaU atunci când mitropolitul Nifon (Mihăiță) de Tîrgoviște s-a rugat împreună cu "ierarhul" BOaU, arhiepiscopul Nestor Pysyk de Ternopil și Kremeneț, cu ocazia aniversării a 30 de ani de la intronizarea Patriarhului Bartolomeu. Așadar, dacă presupunem că fanarioții și românii au purtat negocieri care au avut ca rezultat crearea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, atunci prețul acestor negocieri va fi recunoașterea de către români a lui Serghii Dumenko ca "ierarh" canonic.

În plus, acest lucru se poate face într-un mod hibrid. Potrivit informațiilor noastre, în România există câteva zeci (circa 40) de parohii asociate cu BOaU. Există posibilitatea ca în schimbul tăcerii lor cu privire la crearea structurii lor în Ucraina, românii să-i permită lui Dumenko să-și trimită un "episcop" în România, care "se va ocupa" de ucraineni. Mai mult, ca variantă, unul dintre episcopii Bisericii Române va putea coliturghisi cu acest "episcop", și atunci Sinodul va recunoaște canonicitatea BOaU. Nu pretindem că acest lucru se va întâmpla, dar nu poate fi exclusă posibilitatea unei astfel de evoluții. În momentul de față, doar 6 parohii sunt dispuse să se alăture la nou înființata "Biserică Română din Ucraina", toate fiind din regiunile Odesa și Transcarpatia. Iar dacă evenimentele se vor desfășura conform unui astfel de scenariu, se poate întâmpla ca românii ucraineni care caută să evadeze de la BOaU prin aderarea la Patriarhia Română, să ajungă... în BOaU.

***

Oricum ar fi, situația este foarte complexă și imprevizibilă. Românii au acționat contrar canoanelor și au demonstrat că în Ortodoxia contemporană există un adevărat haos. Acest proces a fost declanșat prin recunoașterea schismaticilor ucraineni și este imposibil de prezis unde vom ajunge în cele din urmă. Singura soluție pe care o vedem în acest moment este convocarea unui Sinod Panortodox care să abordeze problema BOaU. Altfel, vom deveni martorii procesului cum caracterul universal al Bisericii Ortodoxe se transformă în multe structuri etnice separate, detașate unele de altele.