Cine urmează? Amenințările lui Dmitruk subminează încrederea în autorități

Imagine: UJO

În ultimele câteva zile, toți oamenii cu mintea sănătoasă din Ucraina urmăresc îndeaproape situația alarmantă creată în legătură amenințări la adresa deputatului Artem Dmytruk, care a devenit o țintă pentru radicali.

Aceste amenințări depășesc "discursul de ură" cu care s-au obișnuit deja ucrainenii și reprezintă o escaladare periculoasă a luptei ntre cei care caută să susțină valorile tradiționale ale Ucrainei și cei care caută să le distrugă. Însuși Dmytruk consideră că "în fiecare zi, în țara noastră au loc noi atacuri informaționale. Aceste atacuri nu au drept scop doar distrugerea societății noastre, ci distrugerea completă a conștiinței și rațiunii oamenilor".

Potrivit parlamentarului, "oamenii noștri sunt transformați într-o masă pasivă, ușor de manipulat ori de câte ori este necesar". El afirmă că "acestea nu sunt izbucniri aleatorii sau incidente izolate. Este vorba despre acțiuni deliberate care se încadrează într-un plan mai larg de eliminare a tot ceea ce nu se aliniază cu agenda actuală propulsată de autorități! Acest lucru îi afectează în special pe cei care îndrăznesc să se pronunțe împotriva lor sau să apere drepturile oamenilor".

În esență, atunci când vorbim despre situația cu Dmytruk, trebuie să înțelegem că nu este vorba doar despre siguranța unei persoane, ci despre viitorul țării noastre, al drepturilor și al societății noastre. Biserica Ortodoxă Ucraineană se află în centrul acestei lupte, confruntându-se cu persecuții nedrepte, în timp ce guvernul închide ochii la amenințările reale care pot surveni de la grupurile extremiste.

Radicalii – o amenințare reală pentru Ucraina

Să numim lucrurile pe nume: cei care îl amenință pe Artem Dmytruk sunt nițte extremiști și provocatori aroganți. Acești indivizi incită în mod deschis la violență împotriva lui Dmytruk, mergând chiar atât de departe încât au cerut o vânătoare "safari" împotriva lui și a familiei sale. Potrivit lui Dmytruk însuși, Karas, "în prostia lui, a hotărât că i-am insultat pe militarii care desfășoară operațiuni în regiunea Kursk! Și i-a îndemnat să mă vâneze. Promite că oricine "îmi va pune capul la picior", va fi un erou național și nu va avea de răspuns pentru aceasta".

Acesta nu este doar un exemplu tulburător de retorică extremistă – este o amenințare directă la adresa siguranței unei persoane publice. În lumina acestui fapt, trebuie să ne întrebăm: unde este guvernul? De ce autoritățile nu au luat măsuri imediate împotriva celor care incită în mod deschis la violență?

În același timp, Dmytruk crede că acești radicali nu îl atacă doar pe el, ci atacă valorile pe care le reprezintă. Ei disprețuiesc pe oricine care nu se încadrează în viziunea lor îngustă și plină de ură asupra lumii și sunt dispuși să folosească amenințările și violența pentru a reduce la tăcere pe oricine cu care nu sunt de acord. Faptul că acești oameni pot acționa atât de obraznic, efectiv fără nicio reacție din partea forțelor de ordine, vorbește fie despre neputința guvernului, fie despre încurajarea directă a extremismului în țara noastră.

Aceste concluzii destul de descurajatoare sunt determinate de un mesaj pe canalul de Telegram al conducătorului Biroului Președintelui, Andrii Yermak. În loc să-i liniștească pe radicali, Yermak a scris: "Când în Ucraina astăzi sunt de acei care sunt gata să apere influența bisericii moscovite, să bată oamenii, să-i amenințe pe rețelele de socializare, având statutul de parlamentar, nu este un lucru normal. Și nu este vorba despre libertate, ci despre altceva, nu trebuie de făcut astfel de acțiuni – societatea noastră a trecut deja toate testele de unitate. Nu va exista nicio schismă bisericească aici. Și nici amenințări".

Deci, atunci când radicalii cer uciderea lui Dmytruk, este normal, dar când Dmytruk scrie că "se plimbă cu bicicleta pe calea sănătății din Odesa din două în două zile" și Karas poate veni să-și face poză cu el – aceasta este o amenințare și, potrivit lui Ermak, "nu este ceva normal". Nu mai e nimic de comentat aici.

În orice caz, atât timp cât radicalilor li se permite să acționeze cu impunitate, nimeni din Ucraina nu se poate simți nici măcar în siguranță relativă. Mai mult, potrivit deputatului Dmytruk, "publicațiile lui Karas sunt o dovadă suplimentară a unui efort sistematic de a elimina dizidenții". El crede că "îndemnurile de a pune mâna pe lăcașurile sfinte, de a-i extermina pe cei nedoriți — toate acestea indică amploarea și profunzimea acestei lucrări" și că "oameni precum Karas, Sternenko, Lakin și alții sunt doar pioni în acest joc, care duc la îndeplinire voia celor mai "mari", care caută și ei să distrugă Ucraina și societatea noastră".

Este evident că există o campanie deliberată de subminare a drepturilor și libertăților democratice, precum și a celor care le susțin, în timp ce amenințările reale la adresa țării noastre sunt ignorate.

Guvernul nu este în stare să-și protejeze cetățenii?

Incapacitatea (sau lipsa de voință?) a guvernului ucrainean de a-l proteja pe Artem Dmytruk este un exemplu izbitor al eșecului său mai serios – sau reticenței – de a-și proteja cetățenii. În pofida numeroaselor amenințări împotriva lui, cererile de protecție ale lui Dmytruk au rămas fără răspuns. El a precizat ney într-una dintre declarațiile sale publice că unele grupuri infracționale organizate au început să comploteze un atac împotriva lui și a familiei sale: "Eu și familia mea primim amenințări cu moartea în fiecare zi!".

Totuși , în pofida acestor amenințări grave, guvernul nu a făcut absolut nimic. Mai mult, până și cererea lui Dmytruk de protecție legală ca deputat a fost respinsă. "Când, având în vedere pericolul real, am vrut să-mi exercit dreptul de a mă PROTEJA pe mine și pe familia mea, am fost refuzat! Refuzul s-a datorat presiunilor din partea înaltelor oficialități și autorități ale statului!", a scris deputatul.

Această situație nu este doar un eșec administrativ: este o trădare a principiilor fundamentale ale democrației și securității civice pe care statul ar trebui să le asigure. În esență, aceasta este funcția de bază a statului.

Dar în loc să reacționeze la amenințările reale pe care le  aduc radicalii, guvernul nostru își concentrează energia pe interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Cel mai surprinzător lucru este că toate acestea sunt justificate ca o necesitate a "securității naționale", dar, așa cum subliniază pe bună dreptate Dmytruk, aceasta nu este altceva decât o încercare subtil acoperită de a-i suprima pe cei care susțin valorile tradiționale și nu sunt de acord cu politica actuală.

Ipocrizia și securitatea națională

Argumentul că Biserica Ortodoxă Ucraineană reprezintă o amenințare la adresa securității naționale este de râs în comparație cu inacțiunea guvernului față de adevărații radicali care amenință că vor ucide un parlamentar. Dacă securitatea națională ar fi cu adevărat o prioritate, guvernul și-ar mobiliza toate resursele pentru a-i aresta și trage la răspundere pe cei care incită în mod deschis la violență și la ură. În schimb, autoritățile noastre sunt concentrate să facă presiuni asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, marea majoritate ai căror reprezentanți nu au făcut nimic rău sau dăunător decât că au slujit lui Dumnezeu și necesităților duhovnicești a milioane de ucraineni.

De aici tragem concluzia că acțiunile (și inacțiunile) guvernului dezvăluie elocvent adevăratele sale priorități. Nereușind să înlăture amenințările reale, autoritățile lasă, în realitate, să prospere extremismul, distrugând în același timp instituțiile care au fost cândva fundamentul societății ucrainene și pentru care oamenii au mers la jertfă pe Maidan.

Ce putem să facem?

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că guvernul își trădează propriul popor. În fața unei asemenea trădări, devine clar că nu ne putem baza pe instituțiile statului care trebuie să ne protejeze. Prin urmare, trebuie să luăm lucrurile în propriile mâini, stând împreună pentru a ne apăra credința și drepturile.

Cazul lui Artem Dmytruk nu este doar bătălia lui; este o bătălie pentru toți cei care își prețuiesc credința, convingerile și dreptul de a trăi fără teama de violență și persecuție pentru disidență.

În primul rând, trebuie  să-l susținem pe robul lui Dumnezeu Artem. S-a confruntat deja cu mai multe amenințări pe care le poate duce un om obișnuit și trebuie să procedăm astfel ca să nu rămână singur în această luptă. Dacă autoritățile nu-l pot proteja, pot să intervină colegii credincioși și voluntarii din Biserica noastră? Dmytruk nu trebuie lăsat singur, așa cum, din păcate, mulți dintre frații și surorile noastre în prezent îndură persecuția pentru poziția lor.

În plus, dacă autoritățile nu îl aud pe Dmytruk, poate că alegătorii săi, adică oamenii, trebuie să își ridice vocea? De exemplu, am putea iniția petiții prin care să cerem ca radicalii care-l amenință pe Dmytruk să fie trași la răspundere.

Avem tot dreptul să cerem arestarea și urmărirea lor imediată. Pentru că legea trebuie aplicată în mod egal pentru toți, iar cei care incită la violență trebuie pedepsiți.

Concluzii

Situația cu care ne confruntăm (pentru că dacă Dmytruk este fratele nostru în Hristos, problemele lui sunt și problemele noastre) este gravă, dar nu suntem neputincioși. Unindu-ne, sprijinindu-ne unii pe alții și refuzând să păstrăm tăcerea, ne putem proteja credința, drepturile și Biserica noastră. Lupta lui Artem Dmytruk este lupta noastră. Curajul său în fața amenințărilor radicale ne inspiră și servește drept exemplu pentru noi toți.

Putem proteja Biserica Ortodoxă Ucraineană și trebuie să cerem de la guvern acțiuni reale împotriva celor care reprezintă o amenințare reală pentru societatea ucraineană, democrație și libertatea de exprimare. Credința, libertatea și viitorul nostru depind de acest lucru. Nu fiți indiferenți față de ceea ce se întâmplă pentru că numai împreună putem birui toate forțele răului care s-au ridicat împotriva noastră, a Bisericii noastre și a viitorului țării noastre iubite.