Ce însemnătate are restaurarea Notre-Dame de Paris?

Deschiderea Notre-Dame restaurată a marcat un pas către creștinism? Imagine: UJO

Articolul "De ce a ars Catedrala Notre-Dame?" a fost publicat la scurt timp după acel eveniment tragic din 15 aprilie 2019. În acel moment, incendiul a distrus tot ce se putea în interiorul catedralei și, dacă nu ar fi intervenit eroic pompierii, acest monument vechi de 850 de ani nu ar mai fi putut să fie restaurat niciodată.

Incendiul de la Notre-Dame, 2019. Imagine: Le Figaro

Ideea principală a articolului la acea vreme era că focul putea servi drept simbol al renunțării Europei la creștinism. În Franța, ca și în alte țări europene, creștinismul devenise inutil, de prisos și, astfel, bisericile creștine erau considerate de prisos. Și aceasta ar fi putut fi adevărata cauză a incendiului. Acum, însă, Catedrala Notre-Dame a fost restaurată. Înseamnă aceasta că presupunerile noastre au fost greșite? Mai există speranță pentru renașterea credinței creștine în oameni? Poate fi totul reînviat în slava de odinioară, la fel ca Notre-Dame? Să analizăm fapt și să facem unele concluzii.

Ceremonia de deschidere

Ceremonia de deschidere a fost grandioasă. La eveniment au fost invitați în jur de 1500 de invitați, inclusiv politicieni, oameni de afaceri și personalități publice și religioase. Printre aceștia s-au numărat președinți și prim-miniștri din peste 40 de țări, inclusiv prințul Marii Britanii William, președintele nou ales al SUA Donald Trump, actuala primă doamnă a Statelor Unite Jill Biden, președintele german Frank-Walter Steinmeier, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, regele Mohammed al VI-lea de Maroc, președintele italian Sergio Mattarella și mulți alții.

Programul de deschidere a catedralei a început la ora 19:00 în data de 7 decembrie 2024 și a fost transmis în direct de canalele TV din mai mult de 20 de țări. În timp ce clopotele băteau, arhiepiscopul Parisului, Laurent Ulrich, a bătut simbolic la ușa catedralei cu toiagul său. Acest toiag este neobișnuit, este realizat dintr-un element de lemn carbonizat din interiorul catedralei, care a supraviețuit incendiului.

Arhiepiscopul Parisului Laurent Ulrich bate la ușile catedralei. Imagine: Le Figaro

Președintele francez E.Macron și oaspeții au intrat în interiorul catedralei și acțiunea a început. Macron s-a adresat audienței cu un discurs. Apropo, întrebarea unde anume președintele urma să-și țină discursul a devenit o piatră de poticnire între autoritățile laice și clerul catolic. Arhiepiscopia Parisului a insistat ca Macron să vorbească afară, în timp ce autoritățile au insistat ca el să țină alocuțiunea în interiorul catedralei. Arhiepiscopia a susținut că nu este potrivit ca președintele să stea în fața altarului și să țină discursuri, că catedrala nu este un loc pentru proclamații politice. În cele din urmă, Macron a vorbit înăuntru.

Discursul lui Macron în catedrală. Imagine: Le Figaro

Discursul lui Macron

Discursul lui Macron a fost lipsit de originalitate. El și-a exprimat recunoștința față de „națiunea franceză, toți cei care au salvat, ajutat și restaurat Notre-Dame de Paris”, a menționat eroismul pompierilor și a remarcat cifra a 340.000 de oameni din întreaga lume care au făcut donații pentru restaurarea catedralei. Apropo, partea leului din aceste donații a venit de la câțiva miliardari. De exemplu, familia Bettencourt-Meyers, proprietarii L'Oréal, a contribuit cu 200 de milioane de euro. Alte 200 de milioane de euro au venit de la Bernard Arnault, șeful LVMH (inclusiv Christian Dior, Louis Vuitton, Givenchy, Hennessy și alții). François-Henri Pinault, proprietarul Kering (inclusiv Saint Laurent, Gucci, Balenciaga și alții) a donat 100 de milioane de euro. În total, aproximativ 1 miliard de euro a fost cheltuit pentru restaurare.

Macron a mulțumit constructorilor și restauratorilor, numind liderii care au condus procesul. Sfârșitul discursului președintelui francez a sunat patetic: "Catedrala este o metaforă fericită cum ar trebui să fie națiunea și lumea. <...> Notre Dame ne spune că visele noastre, chiar și cele de neatins, sunt posibile doar prin voința fiecărui individ și prin angajamentul tuturor. <...> Clopotele vor suna, orga se va trezi, credincioșii vor veni să se roage, lumea va vedea catedrala reconstruită și transformată. Și trebuie să prețuim această lecție de fragilitate, smerenie și determinare și să nu uităm niciodată cât de important este fiecare om și cât de mult măreția acestei catedrale este inseparabilă de munca fiecăruia".

Această expresie – "credincioșii vor veni să se roage" – a fost poate singura mențiune despre ceva religios în discursul ținut la redeschiderea catedralei restaurate. Au răsunat cuvinte frumoase despre măreția culturii franceze, moștenirea istorică, curajul salvatorilor și munca grea a restauratorilor. Dar nu a fost menționat creștinismul, Mântuitorul lumii sau Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este Maica tuturor credincioșilor care cred în Hristos. Președintele francez și-a încheiat discursul cu trei exclamații: "Trăiască Notre-Dame de Paris! Trăiască Republica! Trăiască Franța!" Și apare o întrebare firească: cui îi este dedicată catedrala? Fecioarei Maria sau statului francez? Al cui simbol este: al măreției lui Hristos sau al măreției națiunii?

Continuarea ceremoniei

După discursul lui Macron, arhiepiscopul Parisului Laurent Ulrich a urcat pe scenă și a transmis un salut plin de bucurie "tuturor celor care vor veni la biserică: creștini, necreștini și necredincioși". Din nou, conform standardelor laice și diplomatice, totul a fost perfect corect. Veniți cu toții, vedeți cât de frumoasă este catedrala, minunați-vă de vitraliile și frescele sale, admirați coloanele și statuile. Dar, de fapt, ce se întâmplă cu credința în Hristos și propovăduirea Evangheliei? Și cum rămâne cu faptul că Notre-Dame de Paris a fost construită, de fapt, pentru a se săvârși acolo liturghia la care nu pot participa toți "care vin la biserică", ci doar cei care sunt credincioșii lui Hristos? Monseniorul Ulrich a citit și un cuvânt de salut din partea Papei, care a lipsit demonstrativ, dar despre aceasta vom relata un pic mai târziu.

Apoi a fost săvârșită slujba, o liturghie cu durata de aproximativ 40 de minute. După aceea a avut loc un concert care a durat mai bine de două ore, s-a difuzat un documentar despre restaurarea catedralei și așa mai departe. Interesant este că multe instituții de presă europene nici măcar nu au menționat mesa, de parcă nu ar fi avut loc deloc sau ar fi fost atât de nesemnificativă încât nu merită menționată. În schimb, au existat rapoarte ample despre ce vedete au cântat la concert, ce invitați au participat și cine nu a vrut să stea lângă cine. De exemplu, s-a avut mare grijă să nu se așeze Jill Biden, soția actualului președinte al SUA, alături de Donald Trump.

Absența Papei Francisc

Președintele francez Emmanuel Macron i-a trimis Papei Francisc invitația la ceremonia de redeschidere a Catedralei Notre-Dame cu mult timp în urmă și în mod public. Totuși, în noiembrie 2024, Papa a refuzat public invitația. Refuzul lui a fost transmis în așa fel încât să fie pentru autorităților franceze o palmă diplomatică. Oficial, Vaticanul nu a excplicat în niciun fel refuzul și nici nu a făcut referință la starea de sănătate a Papei, ceea ce ar fi părut oarecum plauzibil (are 87 de ani). Mai mult, chiar înainte de marea redeschidere a Notre-Dame, Papa a vizitat Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est și Singapore. Și la o săptămână după ceremonia de la Paris, pe 15 decembrie 2024, pontiful urma să viziteze insula franceză Corsica pentru a participa la conferința "Religiozitatea populară în regiunea mediteraneană". Simțiți amploarea diferenței?

Potrivit publicației franceze Le Figaro, citând sursele sale, motivele demersului Vaticanului sunt că Papa nu a vrut să fie implicat în spectacolul politic orchestrat de Macron, care a folosit tema restaurării catedralei pentru a-și întări imaginea oarecum compromisă și, prin extensie, influența sa politică. În vara anului 2024, Macron a dizolvat parlamentul și a cerut alegeri anticipate, în care partidul său politic a suferit o înfrângere răsunătoare, în timp ce partidele de extremă dreapta au ieșit învingătoare. Cu două zile înainte de redeschiderea Notre-Dame, parlamentul a adoptat un vot de neîncredere pentru guvern, ceea ce a dus la demisia acestuia. De fapt, întreaga președinție a lui Macron cu greu ar putea fi descrisă ca una de succes. Nu au existat realizări, doar eșecuri și eșecuri. Franța a fost expulzată rușinos din Africa, problemele interne rămân nerezolvate, fermierii sunt nemulțumiți, migrația ilegală este în creștere și așa mai departe. Singura realizare pozitivă notabilă, așa-zisa moștenire politică este restaurarea Notre-Dame din Paris. Deși, în realitate, nu a avut nimic de-a face cu asta deoarece cea mai mare parte a finanțării a venit de la alți oameni, ca să nu mai vorbim că alți oameni au salvat catedrala în timpul incendiului și au lucrat ulterior la restaurarea ei.

Le Figaro a scris că Papa Francisc nu a vrut să fie "marginalizat" la ceremonia de deschidere și a refuzat să participe la sărbătoarea liderului francez, care s-a transformat într-un "act politic internațional spre slava Franței".

Acesta este lidererul care, în vară, a organizat un spectacol cu ​​adevărat blasfemic la deschiderea Jocurilor Olimpice, ridiculizându-L pe Hristos, Biserica și capitolele tragice ale istoriei Franței.

Scena care simbolizează Cina cea de Taină la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris din 26 iulie 2024. Imagine: screenshot din emisiune.

În articolul menționat mai sus "De ce a ars catedrala Notre-Dame" se discută despre închiderea și demolarea bisericilor creștine de către autoritățile locale, deoarece acestea nu își mai permit să le întrețină și să le repare. Fără credincioși, bisericile sunt considerate inutile și pot fi demolate, fie reamenajate pentru alte utilizări. Nimeni nu caută să le restaureze, spre deosebire de Notre-Dame din Paris, deoarece ele nu pot fi folosite pentru PR. Notre-Dame a fost restaurată, dar închiderea bisericilor din Franța a continuat și chiar a accelerat. Acest lucru este remarcat în raportul privind inventarierea clădirilor bisericilor realizată de către Arhiepiscopia Catolică a Franței, la cererea senatorilor francezi Pierre Uzulias și Anna Ventalon în iulie 2022. Principalele puncte ale acestui raport, întitulat "Moștenirea religioasă universală" ( États généraux du patrimoine religieux), au fost publicate de ziarul catolic La Croix (Crucea) cu două săptămâni înainte de marea ceremonie de redeschidere a catedralei Notre-Dame. Rezultatele sondajului efectuat în toate diecezele franceze nu sunt încurajatoare: până în prezent, aproape 1.700 de biserici din 69 de eparhii franceze au fost închise și își așteaptă sentința. Ele pot fi vândute, transformate în baruri, restaurante sau demolate pentru că sunt considerate inutile.

De exemplu, în martie 2021, biserica Sf. Iosif din Lille, veche de 135 de ani, a fost demolată pentru a face loc unui cămin studențesc. Biserica Saint-Germain-Couzan din Calais este condamnată la demolare. Este planificat pe acel loc să fie construit cu un complex de locuințe. Aceeași soartă o așteaptă și pe biserica Saint-Sloi du Poirier din Trit Saint-Liège, construită în 1902, și multe alte biserici.

Concluzii

Presupunerea făcută cu cinci ani în urmă că incendiul de la Notre-Dame ar putea simboliza sfârșitul erei creștine în Europa la prima vedere nu a fost confirmată. Totuși, restaurarea catedralei după incendiu este, de asemenea, departe de a fi un simbol al reînvierii creștinismului. Închiderea bisericilor continuă, paradele pride adună de zeci de ori mai mulți participanți decât slujbele bisericești, iar batjocorirea publică a credinței a atins noi culmi. Ceremonia de deschidere a catedralei restaurate simbolizează de fapt realizările politice ale lui Macron, puterea financiară a miliardarilor francezi, mândria națională, măreția culturii și așa mai departe. Pe scurt, reprezintă totul, cu excepția revenirii la credința creștină în Franța. Cu toate acestea, problema nu este despre simboluri; termenul "epocă post-creștină" de mult timp este folosit pentru a descrie realitatea actuală. Și creștinii rămași ajung la conștientizarea faptului că ei sunt o turmă mică.