Decreștinizarea civilizației cu ochii unui episcop catolic

Arhiepiscopul Bisericii Romano-Catolice consideră că creștinismul devine asuprit în lumea contemporană. Imagine: UJO

La începutul lunii noiembrie 2021, arhiepiscopul catolic Jose Horacio Gomez de Los Angeles a vorbit prin videocomferință în fața Congresului Catolicilor și Personalităților Publice de la Madrid (Spania). El și-a intitulat discursul: "Reflecții asupra Bisericii și noilor religii ale Americii". În pofida faptului că vorbim despre Statele Unite, multe dintre gândurile exprimate de arhiepiscop sunt destul de aplicabile Ucrainei și au analogii în țara noastră. Statele Unite sunt liderul civilizației occidentale în sensul că procesele și fenomenele aflate într-un stadiu incipient în alte țări (inclusiv în Ucraina), în Statele Unite au căpătat deja un caracter pronunțat. Prin urmare, uitându-ne la ele, putem deja să facem concluzii despre ceea ce ne așteaptă în viitor dacă continuăm să urmăm aceeași cale.

Vom menționa că dacă suntem de acord cu gândurile episcopului catolic exprimate în această adresare, nu înseamnă deloc că suntem de acord cu doctrina catolicismului, precum și cu tendințele liberale care predomină astăzi în catolicism.

Discursul lui Gomez poate fi împărțit în trei părți. În prima parte el vorbește despre secularizare și decreștinizare, precum și despre impactul pandemiei de coronavirus asupra societății. În a doua parte, arhiepiscopul BRC face o evaluare amișcărilor sociale pentru o nouă justiție socială. În al treia, el își exprimă părerea despre ceea ce pot face creștinii în condițiile create.

Secularizare, decreștinizare, pandemie

Secularizarea în sensul contemporan al acestui termen înseamnă o abatere de la credință, atunci când convingerile religioase devin inutile pentru om. Omul nu le neagă și nu le contrazice, pur și simplu încetează să se mai ghideze de ele în viața sa. Ele devin irelevante pentru el. Mult mai importante din punct de vedere practic sunt legile geopoliticii, sociologiei, economiei, etc.

Dacă comparăm expresiile "știința a dovedit că... " și "Sfânta Scriptură spune că... ", atunci nu există nicio îndoială care dintre ele va fi mai relevantă pentru omul contemporan. Astăzi, într-o societate laică, el este obișnuit să folosească realizările progresului științific și tehnologic, să aibă încredere în cercetarea modernă, etc. Acest lucru poate fi demonstrat foarte clar pe exemplul luptei împotriva pandemiei. Omenirea vrea să învingă coronavirusul prin vaccinare, medicamente și restricții de carantină. Când Biserica îi cheamă pe oameni să se pocăiască de păcatele lor și să se roage lui Dumnezeu pentru izbăvirea de pandemie, la majoritatea oamenilor acest lucru nu poate provoca decât un zâmbet condescendent. Dar Dumnezeu a spus în Evanghelie: "Cereți și vi se va da..." (Mat. 7, 7). Conștiința seculară predomină astăzi nu numai în rândul masei de oameni, dar și al elitelor naționale, unde s-au impus ideile de globalizare și cosmopolitism. Dar anume elitele sunt cele care joacă rolul principal în construirea societății de viitor, ele sunt cele care efectiv determină care transformări vor fi introduse în diferite țări pentru a construi o lume mai bună și mai dreaptă din punctul lor de vedere. Iar religiile, și mai ales creștinismul, reprezintă un obstacol în acest sens.

Arhiepiscopul Jose Horacio Gomez spune următoarele despre acest lucru: "În țările noastre a s-a ridicat o clasă de lideri de elită care nu au vreun interes pentru religie și nu au nici un atașament real față de națiunile în care trăiesc sau față de tradițiile sau culturile locale. Fiind responsabil pentru corporații, guverne, universități, mass-media și instituții culturale și profesionale, acest grup dorește să creeze ceea ce am putea numi o civilizație globală construită pe o economie de consum ghidată de știință, tehnologie și valori umanitare, precum și pe idei tehnocratice despre organizarea societății".

În consecință, religia este împinsă la marginea vieții sociale și la marginea conștiinței fiecărui om în parte. În multe țări, religia a fost deja redusă la nivelul de exotism etnic sau cultural, de rituri frumoase. Ritul este privit ca un spectacol teatral neobișnuit și la el se participă ca la un fel de procesiune de carnaval. Dacă religia pretinde la ceva mai mult, pentru a determina comportamentul oamenilor, acțiunile și faptele lor, lumea contemporană percepe acest lucru ca pe o încălcare a fundamentelor sale seculare.

Arhiepiscopul Jose Horacio Gomez: "În societatea dumneavoastră și a mea se micșorează "spațiul" care este lăsat Bisericii și creștinilor credincioși. Instituțiile bisericești și întreprinderile care apațin creștinilor sunt din ce în ce mai amenințate și hărțuite. Același lucru se întâmplă și cu creștinii care lucrează în sfera educației, sănătății, administrării publice și alte domenii. Aderarea la anumite credințe creștine este considerată a fi o amenințare la adresa libertăților și chiar a siguranței altor grupuri din societatea noastră".

Arhiepiscopul susține că astfel de tendințe în societatea occidentală există de foarte mult timp. S-au dezvoltat și s-au consolidat treptat, dar pandemia de coronavirus le-a accelerat semnificativ, dându-le un impuls puternic în lupta împotriva creștinismului.

Noile religii politice ale Americii

Mișcările occidentale contemporane pentru drepturile sociale și rasiale, care s-au declanșat în SUA sub forma mișcării BLM ("Black Lives Matter"), sunt identificate de arhiepiscopul Jose Horacio Gomez nu ca concepții sociale sau politice, ci ca pseudo-religii. Mai exact, el spune: "Cred că cel mai potrivit mod în care biserica poate înțelege noile mișcări pentru drepturile sociale este să le interpreteze ca pseudo-religii și chiar ca substitute ale credințelor creștine tradiționale și ale adversarilor lor. Odată cu prăbușirea viziunii iudeo-creștine asupra lumii și ascensiunea secularismului, sistemele de credințe politice bazate pe echitatea socială sau pe identitatea personală au ocupat locul credințelor și practicilor creștine. Indiferent cum numim aceste mișcări – "echitate socială", "trezire", "politică identitară", "intersecționalitate", "ideologie de succesiune" – ele declară că oferă același lucru ca religia. Ele oferă oamenilor o explicație a evenimentelor și condițiilor din lume. Ele propun un sens, un scop în viață și sentimentul de apartenență la o comunitate. Mai mult, ca și creștinismul, aceste mișcări noi își expun propria "linie de mântuire".

Jose Horacio Gomez descrie pe scurt concepția creștină despre mântuire, care constă în faptul că Dumnezeu l-a creat pe om pentru o viață fericită în rai, dar omul a păcătuit și a ajuns în această lume plină de tristețe, răutate și nedreptate. Domnul nostru Iisus Hristos prin moartea pe cruce și învierea Sa i-a dăruit omului posibilitatea de a se împărtăși din nou cu viața paradisiacă prin împlinirea poruncilor, iubirea față de Dumnezeu și aproapele.

BLM pune pe creștinism eticheta de opresor și, prin urmare, urmează să fie distrus.

Pseudoreligiile contemporane oferă o altă concepție, pe care arhiepiscopul Jose Horacio Gomez a descris-o astfel: "Poate că nu știm de unde venim, dar știm că avem interese comune cu cei care ne împărtășesc culoarea pielii sau poziția în societate. De asemenea, conștientizăm cu durere că grupul nostru suferă și este înstrăinat fără vina noastră. Motivul nefericirii noastre este că suntem victimele opresiunii din partea altor grupuri sociale. Ne eliberăm și găsim mântuirea prin lupta noastră permanentă împotriva asupritorilor noștri, ducem lupta pentru puterea politică și culturală în numele creării unei societăți a egalității".

Cu alte cuvinte, dacă creștinismul vede sensul vieții în a-L urma pe Hristos, mișcarea BLM și alte pseudo-religii văd acest sens în lupta constantă împotriva asupritorilor. În această concepție de luptă constantă, creștinismul este etichetat ca opresor și, prin urmare, trebuie distrus. Am văzut asta în Statele Unite, unde reprezentanții BLM au distrus bisericile creștine și au ars Biblia.

Nu există vreo mișcare BLM în Ucraina, dar avem o mișcare de naționaliști care oferă societății o concepție care în esență este similară pseudo-religiile americane. Astfel, potrivit acestei concepții, Rusia, Putin și rușii în general (și, mai larg, vorbitorii de limbă rusă) sunt vinovați pentru toate necazurile Ucrainei. Iar pentru a "restabili dreptatea", trebuie să te lupți cu ei până la capăt. În același timp, Biserica Ortodoxă Ucraineană este declarată ca structură rusă în Ucraina, agent al FSB-ului, "coloana a cincea" și urmează să fie distrusă. Toate afirmațiile de mai sus nu pot fi dovedite, pur și simplu se propune să le credem, ceea ce înseamnă că naționalismul ucrainean, similar mișcării BLM din Statele Unite, poate fi definit ca o pseudo-religie. Conceptul de "mântuire" din această pseudo-religie este foarte simplu și clar, și este destul de ușor de aplicat în practică.

Adepții naționalismului cred că prin distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, acapararea bisericilor și agresarea credincioșilor ei vor face bine Ucrainei, și nici nu se gândesc că această concepție este absurdă. Pentru ca să ai o casă, trebuie să construiești această casă și nu să distrugi casa vecinului tău. Fără ca să mai vorbim despre faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este un agent al FSB-ului sau "coloana a cincea". Nici o acuzație, dintre multele care au răsunat în ultimii ani, nu a fost dovedită în instanță și nici nu a devenit baza vreunei proceduri în organele de drept. Dacă ne uităm la sfera serviciului social, vom vedea că Biserica Ortodoxă Ucraineană face mult mai multe pentru poporul Ucrainei decât toate organizațiile religioase care se autointitulează patriotice luate la un loc.

Naționalismul ucrainean, similar mișcării BLM din Statele Unite, poate fi definit ca o pseudo-religie.

Ce putem să facem?

Răspunzând la această întrebare, arhiepiscopul Jose Horacio Gomez spune lucruri banale, care totuși sunt singurele corecte, și anume că creștinii trebuie să depună mărturie despre Hristos și să se lase în voia Lui.

"Trebuie să-L proclamăm pe Iisus Hristos. Cu îndrăzneală, creativ. Trebuie să declarăm ce este mântuirea într-un mod nou. Să o facem cu compasiune și încredere, fără teamă. Aceasta este misiunea Bisericii în orice timp și în orice moment cultural. <...> Un ultim gând, dragi prieteni. Și aceasta este realitatea providenței lui Dumnezeu. Trebuie să ne ținem de această înțelegere supranaturală, pentru că acesta este adevărul: mâna iubitoare a lui Dumnezeu continuă să conducă viața și mersul popoarelor", spune arhiepiscopul.

Câteva reflecții

Dezvoltând cugetarea arhiepiscopului catolic și încercând să aplicăm măsurile propuse asupra realităților ucrainene, putem spune următoarele. Secularizarea și decreștinizarea societății ucrainene, precum și a umanității în ansamblu, nu poate fi oprită, ci poate fi doar încetinită. Și pentru asta, desigur, trebuie să facem tot ce este posibil. De exemplu, să protestăm împotriva modificărilor anti-creștine în legislație cu privire la politica de gen, drepturile LGBT, avort și așa mai departe. Dar, în același timp, este necesar să înțelegem că au trecut deja vremurile când creștinismul în multe țări a fost religie de stat, a determinat principiile vieții politice și publice, când oamenii încercau să adere la normele moralei creștine. Și se pare că au trecut irevocabil.

Au trecut deja vremurile când creștinismul în multe țări a fost religie de stat, a determinat principiile vieții politice și publice, când oamenii încercau să adere la normele moralei creștine. Și se pare că au trecut irevocabil.

Acest lucru înseamnă că creștinii dintr-un grup social dominant se transformă într-un grup tolerat, cu perspectiva de a deveni în viitor un grup persecutat. Cu alte cuvinte, creștinismul revine la primele secole de existență, când nu fusese încă proclamată religie de stat a Imperiului Roman, iar apoi în statele europene. Prin urmare, astăzi este extrem de important să studiem experiența vieții creștinilor din primele secole, să studiem modalitățile de existență a acestora într-un mediu păgân ostil și să aducem această experiență în slujire. Desigur, acest lucru necesită timp și eforturi considerabile din partea oamenilor de știință, teologilor, ierarhilor și mirenilor de rând.

Am dori să atragem atenția asupra unei trăsături distinctive a Bisericii creștine din primele secole. Această caracteristică este unitatea comunităților creștine, iubirea reciprocă și sprijinul membrilor săi. Viața primelor comunități creștine a fost unul dintre principalii factori de succes ai predicării apostolice. Domnul a spus: "Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (Ioan, 13:35). Acum în Ucraina se observă un fenomen uimitor – comunitățile care sunt nevoite să-și apere bisericile de transferul nelegal în jurisdicția BOaU sau să construiască biserici noi în locul celor acapărate, devin mult mai unite. În astfel de comunități se manifestă cel mai viu porunca lui Hristos de iubire a aproapelui, de a acorda ajutor și asistența reciprocă.

Această dragoste între membrii comunității, viața după porunci este cea mai eficientă predicare a lui Hristos în această lume, care alunecă din ce în ce mai mult în neopăgânism. Dacă ne vom strădui să trăim așa cum a poruncit Hristos, El își va dezvălui din ce în ce mai viu providența Sa: pentru fiecare om, pentru fiecare comunitate și pentru poporul nostru în ansamblu. Și, în cele din urmă, El va rândui totul conform voii Sale sfinte.