Despre acapararea biericii din Stăneștii de Sus

Poliția a ajutat la acapararea bisericii din Stăneștii de Sus. Foto: UJO

Ceea ce s-a întâmplat în Stănești de Sus este, fără îndoială, este foarte amar și tragic. Comunitatea, care a apărat până în ultima clipă biserica sa și care a reușit chiar să o recupereze după atacul nocturn al BOaU, în cele din urmă a pierdut-o. De data aceasta, bandiții în veșminte preoțești au capturat biserica în timpul zilei, cu ajutorul poliției, care a îndepărtat enoriașii și a creat un coridor viu pentru acaparatori.

Oameni necunoscuți cu steaguri și strigăte „Să plece popa moscovit!” au capturat lăcașul de cult chiar în ziua Sâmbetei lui Lazăr.

În față – cele mai tragice zile pentru creștini: suferințele și moartea lui Hristos. Pentru enoriașii din Stăneștii de Sus, acestea coincid astăzi cu propriile lor suferințe – biserica în care au venit încă din copilărie, în care mulți și-au petrecut întreaga viață, le-a fost luată. A fost luată într-un mod extrem de josnic, cinic și nedrept.

Dar Hristos ne-a spus clar: „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni”. Și nu există nicio îndoială că Dumnezeu aude astăzi rugăciunile credincioșilor din Stăneștii de Sus, care s-au trezit pe stradă. Așa cum aude rugăciunile tuturor creștinilor, izgoniți din bisericile lor. Pentru că „fericiți sunt cei care plâng”, „fericiți sunt cei izgoniți pentru dreptate”, pentru că „fericiți veți fi voi când va vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine”.

Dar în ceea ce privește dacă Hristos aude „rugăciunile” celor care iau bisericile, există mari îndoieli. Cel puțin pentru că, așa cum spune Scriptura, „nici jefuitorii, nici calomniatorii, nici înșelătorii nu vor moșteni Împărăția Cerurilor”.

Dar toate aceasta sunt despre cele duhovnicești. Există și „umanul”. Toți cei asupra cărora se răzbună astăzi  haită unită de grișuci, funcționari și polițiști, nu vor uita acest fapt  prea curând. Nu vor uita doar enoriașii, ci și copiii lor, rudele, prietenii. Inclusiv cei din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei. Ei văd foarte bine că astăzi nu avem o „țară unită”. Și văd că există „ai noștri” și „cei străini”, unde „ai noștri” au voie să facă absolut totul, iar „cei străini” nu au niciun drept la nimic.

Dar societatea nu va putea trăi mult timp cu „stăpânii” și „slujitorii”. Așa cum a spus corect o enoriașă din Stăneștii de Sus, o astfel de stăpânire pur și simplu nu are viitor.