Катarsis și Theosis: două etape ale mântuirii în Evanghelia după Marcu

Curățire și îndumnezeire - două căi către mântuire. Fotografie: UJO

Subiectul lecturii Evanghelice din această săptămână este vindecarea femeii cu scurgere de sânge și învierea fiicei lui Iair. Din aceasta aflăm despre o femeie care timp de doisprezece ani nu a reușit să se vindece de boala ei. Și despre fiica de doisprezece ani a lui Iair, care a murit fără să fi ajuns la maturitate deplină.

Numărul doisprezece este profund simbolic. 12 triburi ale lui Israel, 12 apostoli, 12 porți în Ierusalimul Ceresc - acesta este numărul plenitudinii, al desăvârșirii.

Este o metaforă care ne spune că nicio plenitudine umană nu poate depăși prăpastia dintre noi și Izvorul Vieții.

Pentru a ne vindeca sau a învia, trebuie să ne atingem de Dumnezeu, și Dumnezeu trebuie să ne atingă pe noi.

Pasul 1. Catarsis (Curățire): Atingerea Credinței

Când femeia cu scurgere de sânge atinge marginea hainei lui Hristos (pe „țitzit” - ciucurii, pentru a fi mai precis), se întâmplă ceva uimitor. Hristos vorbește despre o forță misterioasă, în traducerea greacă Energie, care a ieșit din El.

În teologia lui Grigorie Palama, această forță nu este o substanță magică.

Este Energia Necreată a Însuși lui Dumnezeu. Mai bine spus: este Însuși Dumnezeu, acționând dincolo de Esența Sa.

Putem fi părtași Energiilor lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a devenit Om.

Dar pentru ca percepția mistică a Energiilor Divine să aibă loc, avem nevoie de un organ de percepție. Și fragmentul Evanghelic ne învață că acest organ este credința umană. Este rezultatul sinergiei (acțiunii comune) a voinței omului, a credinței și a puterii Divine.

Bătrânul Paisie Aghioritul spunea că „femeia cu scurgere de sânge a fost vindecată pentru că voința ei s-a întâlnit cu puterea Divină. Ea a făcut pasul ei (atingerea), iar Domnul a dat harul Său (puterea). Aceasta este sinergia”.

După cum scrie Sfântul Ioan din Kronstadt, credința femeii cu scurgere de sânge era activă, nu visătoare. Credința nu este un sentiment gol, ci o forță care atrage Energia Divină. „Dacă crezi, harul iese din Hristos și intră în tine, ca un curent electric”, scrie el în jurnalele sale.

Pasul 2. Theosis (Îndumnezeire): Învierea în tăcere

Vindecarea fiicei lui Iair ne prezintă o imagine ușor diferită. Fetița a murit. Ea nu mai putea face nimic pentru ea însăși. La fel de moartă este și inima noastră, lipsită de viața veșnică.

Hristos, intrând în casa lui Iair, mai întâi alungă de acolo orice zgomot - plângătorii, mulțimea, agitația, scepticii. Și abia apoi, prin Cuvântul Său, adică prin puterea directă a autorității Divine absolute, învie fetița.

Domnul i se adresează în limba aramaică: „Talitha - cumi”.

„Talitha - cumi” (fetiță, ridică-te) - nu este doar o informație. Este Lumina Dătătoare de Viață, Energia Divină, care poate direct să dea viață lumii create, înviind-o din morți.

Această scenă este un protocol despre cum Logosul Divin poate să învie și inima noastră moartă. În primul rând, trebuie să alungăm din ea orice agitație, pasiuni și gânduri deșarte, așa cum Hristos a alungat mulțimea din casa lui Iair.

El a permis să rămână doar trei martori: Petru, Ioan și Iacov. Acestea sunt cele trei forțe ale sufletului: mintea, voința și simțurile. Sau, conform unei alte interpretări, cele trei virtuți principale: credința, nădejdea și dragostea, care devin destinatarii învierii.

În isihie (liniștea tăcerii) și curăția inimii, sufletul începe din nou să respire, primind Cuvântul Dătător de Viață al lui Hristos, care dăruiește Viața veșnică.

Calea de la curățire la Îndumnezeire

Așadar, această poveste evanghelică nu este doar o cronică.

Este o ilustrare a două etape ale mântuirii, un exemplu viu al practicii vieții duhovnicești.

Femeia cu scurgere de sânge este calea curățirii (Catarsis). Calea vindecării de boala cronică a păcatului prin atingerea activă a credinței de Energia Divină.

Fiica lui Iair este calea Îndumnezeirii (Theosis). Învierea din moarte prin Cuvântul lui Hristos, care se realizează în isihie (liniștea lăuntrică), unde sufletul, curățat de zgomotul lumii, devine receptiv la Logos.

Și acum Dumnezeul stă nevăzut la ușile inimii noastre. El așteaptă ca noi, asemenea femeii cu scurgere de sânge, să ne atingem cu credință de harul Său, și ca noi, asemenea lui Iair, să alungăm zgomotul lumii din inima noastră, pentru a auzi Cuvântul Său Dătător de Viață: „Ridică-te!”.