Taina Chivotului Legământului: ce este cu adevărat ascuns sub Muntele Templului

În perioada celui de-al Doilea Templu, când se desfășurau evenimentele istoriei Noului Testament, în Sfânta Sfintelor nu mai era nici Chivotul Legământului, nici tablele legii — nimic din ceea ce se afla acolo anterior. În locul central și cel mai sacru al Templului, din pământ ieșea doar o parte a unei stânci misterioase, numită «Piatra de temelie».

Sanctuarul dispărut și versiunile căutării

Unde a dispărut Chivotul Legământului?

Chivotul Legământului a dispărut cu aproape șase sute de ani înainte de Nașterea lui Hristos. Cel mai probabil, acest lucru s-a întâmplat atunci când regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a cucerit Ierusalimul și a distrus Primul Templu (586 î.Hr.).

Intriga constă în faptul că Biblia oferă o listă detaliată a ceea ce babilonienii au luat ca trofee, iar Chivotul nu este pe această listă. Oricum ar fi, când evreii s-au întors din exil, Sfânta Sfintelor era goală. Teoriile despre dispariția principalului sanctuar au fost diverse:

• Versiunea lui Ieremia: Una dintre legende spune că profetul Ieremia, prevăzând distrugerea Ierusalimului, a ascuns Chivotul undeva în zona muntelui Nebo (teritoriul actual al Iordaniei).
• Versiunea subteranelor: Talmudiștii presupun că regele Iosia a ordonat să se ascundă Chivotul într-un sistem complex de tuneluri și camere secrete sub Muntele Templului.
• Pista etiopiană: Cea mai exotică versiune susține că Menelik I, fiul regelui Solomon și al reginei din Saba, a scos în secret adevăratul Chivot în Etiopia, lăsând în Ierusalim o copie. Conform acestei versiuni, originalul este acum păstrat în orașul Aksum, la biserica Maicii Sionului. La el are acces doar un singur păzitor-călugăr, care nu părăsește postul până la moarte.

Cu toate acestea, cel mai probabil, babilonienii au spart pur și simplu Chivotul pentru a lua aurul de pe el, așa cum au făcut cu alte ornamente ale Templului. Lipsa menționării în listele de trofee poate fi explicată prin faptul că nu mai exista ca un obiect unitar.

Buricul Pământului și centrul universului

La tema Chivotului vom reveni, iar acum să vorbim despre stâncă. Even ha-shtiya - «Piatra de Temelie», sau «Piatra de Colț», - este cel mai sfânt și controversat fragment de rocă din lume. În istoria sa se împletesc misticismul, geologia și politica. Pentru iudaism, acesta este centrul fizic al universului, pentru islam - locul înălțării profetului.

Conform Midrașului și Talmudului, istoria pietrei începe înaintea istoriei Pământului însuși.

Se consideră că Dumnezeu a început să creeze lumea de la ea: El a aruncat piatra în abisul haosului, și de la ea, ca cercurile pe apă, s-a extins toată materia Universului. De aceea se numește «Piatra de Temelie» - pe ea se sprijină lumea.

Tradiția spune, de asemenea, că pe această piatră Adam a adus prima jertfă după izgonirea din Rai. Mai târziu, aici a construit altarul Noe, ieșind din chivot. Cel mai cunoscut subiect biblic legat de piatră este Akeda (legarea lui Isaac). Când Avraam a venit pe muntele Moria pentru a-și aduce fiul ca jertfă, l-a așezat pe această stâncă.

În cronica istorică reală, piatra intră în timpul regelui David. Inițial, acest loc era o platformă pentru treieratul grâului (aria). David a cumpărat stânca pentru a opri o epidemie care lovise poporul și a ridicat acolo un altar. Fiul său, Solomon, a construit în jurul stâncii Templul din Ierusalim. Piatra s-a aflat în cea mai sacră parte a acestuia - Sfânta Sfintelor, unde a servit ca piedestal natural pentru Chivotul Legământului.

După distrugerea Primului Templu de către babilonieni, în Sfânta Sfintelor a rămas doar această piatră goală. În timpul celui de-al Doilea Templu, marele preot intra în această cameră goală o dată pe an (de Yom Kipur). Deoarece Chivotul nu era acolo, el punea cădelnița cu tămâie fumegândă direct pe piatră - acesta era momentul culminant al slujbei întregului an. Sângele animalelor jertfite era, de asemenea, stropit pe piatră.

După distrugerea celui de-al Doilea Templu de către romani în anul 70 d.Hr., locul a fost lăsat în paragină. Romanii au încercat să construiască aici un templu al lui Jupiter, dar mai târziu, odată cu venirea creștinismului, Muntele Templului s-a transformat într-o groapă de gunoi urbană, iar piatra a fost îngropată sub munți de moloz.

În anul 638, Ierusalimul a fost cucerit de arabi sub conducerea califului Umar ibn al-Khattab. Îngrozit de starea locului sfânt, Umar a ordonat curățarea stâncii. În islam, această stâncă (în arabă as-Sahra) este asociată cu călătoria nocturnă a profetului Mahomed. Se consideră că de aici s-a înălțat el la ceruri pe calul înaripat Buraq. În anul 691, califul Abd al-Malik a construit deasupra pietrei un sanctuar - Cupola Stâncii (Qubbat as-Sahra), clădirea faimoasă cu cupola de aur.

Secretele subterane și abisul haosului

În interiorul Cupolei Stâncii există un alt loc intrigant - «Fântâna sufletelor». Pe partea de sud-est a stâncii există o deschidere care duce într-o peșteră naturală sub piatră, unde se roagă musulmanii. În podeaua acestei peșteri se află o placă care, la ciocănire, emite un sunet gol, indicând o cavitate în interior.

Explicația rațională spune că dedesubt se află un nod al sistemului de drenaj. În epoca Templului, pe Piatra de Temelie se aduceau multe jertfe, iar sângele cu apa se scurgeau în canale speciale («Shitin»), coborând adânc sub pământ în albia pârâului Kidron.

Dar versiunea mistică este mult mai interesantă: sub piatră se află abisul primordial de apă, haosul care a existat înainte de Creație. Cavitatea de sub piatră este începutul acelui abis, iar Piatra de Temelie servește drept «dop», ținând apele subterane pentru a nu inunda lumea.

Aventura în stil Indiana Jones

A treia versiune a originii cavităților de sub piatră a dat naștere unei povești detectiviste demne de «Indiana Jones».

Mulți cred că cavitatea de sub «Fântâna sufletelor» este o cameră secretă, un ascunzătoare pentru Chivotul Legământului.

Tocmai această versiune a fost verificată de un grup de aventurieri