Cazul lui Tihic: are episcopul dreptul de a-și apăra drepturile în instanța laică?

Sinodul Ciprului a interzis mitropolitului Tihikos să slujească. Foto: СПЖ

8 ianuarie 2026 Sinodul Bisericii Ciprului a luat decizia de a interzice slujirea mitropolitului Pafosului Tihikos. Totuși, această decizie ridică multe întrebări în rândul specialiștilor în dreptul canonic și, în general, în rândul tuturor celor care urmăresc viața bisericească.

Caracteristica principală a acestei decizii – lipsa unei justificări clare.

În comunicatul oficial al Arhiepiscopiei nu este specificat ce canoane a încălcat mitropolitul Tihikos. Nu este specificată nici durata interdicției – se vorbește doar despre o «interdicție pe termen nedeterminat». Ambele aceste aspecte contravin practicii multiseculare a Bisericii, conform căreia orice pedeapsă bisericească trebuie să fie clar justificată și să aibă limite de timp definite.

Astfel, sinodalii ciprioți au arătat că deciziile pot fi luate nu ținând cont de Tradiția Bisericii, ci împotriva acesteia.

Trebuie menționat că Sinodul Bisericii Ciprului impune mitropolitului o serie de condiții: să semneze «un mărturisire de credință concretă», care trebuie să includă puncte despre recunoașterea Sinodului din Creta din 2016 (cu ale cărui decizii nu sunt de acord unii ierarhi nu doar din Cipru, ci și din Grecia, ca să nu mai vorbim de alte Biserici Locale), să retragă apelul la instanțele civile, să condamne «separarea de Biserică» (adică pe cei «nepomenitori»), să accepte noi responsabilități în Arhiepiscopie și să înceteze să «agite» poporul bisericesc.

«Agitarea poporului»?

Ultimul punct al acuzației merită o atenție deosebită. Mitropolitul Tihikos este acuzat că «agită» și «scandalizează» poporul. În același timp, însuși vlădica Tihikos păstrează tăcerea, nu dă interviuri, nu apare public pentru a se apăra. El folosește doar acele metode de apărare a drepturilor sale care nu pot fi numite nebisericești.

Această situație amintește involuntar de povestirea evanghelică despre judecata asupra lui Hristos. Arhiereii și cărturarii Îl acuzau pe Mântuitor că «agită poporul», îl corupe cu învățătura Sa. «El agită poporul, învățând în toată Iudeea, începând de la Galileea până aici» (Lc. 23:5), – spuneau ei lui Pilat. Istoria arată că acuzația de «agitare a poporului» a fost adesea o armă împotriva celor care stăteau pentru adevăr.

Cronica Bisericii cunoaște numeroase cazuri când episcopi și preoți au suferit nu pentru încălcarea canoanelor, ci pentru fidelitatea față de ele. Este suficient să ne amintim de Sfântul Ioan Gură de Aur, care a fost exilat de pe scaunul Constantinopolului și a murit în exil pentru denunțarea viciilor curții imperiale și apărarea dreptului bisericesc. Sfântul Atanasie cel Mare a fost exilat de cinci ori pentru apărarea credinței ortodoxe împotriva ereziei ariene. Cuviosul Maxim Mărturisitorul a suferit torturi și tăierea limbii pentru refuzul de a accepta monotelismul – o învățătură susținută de puterea imperială și de o parte a episcopatului.

Toți acești sfinți părinți au fost persecutați sub pretextul pedepselor bisericești. Ei au fost acuzați de «neascultare», de «agitarea poporului», de «încălcarea păcii bisericești». Dar istoria a pus lucrurile la locul lor: persecutorii au fost dați uitării sau condamnați, iar mărturisitorii au fost slăviți de Biserică ca sfinți.

Pe ce se bazează interdicția mitropolitului Tihikos?

Dacă decizia de interzicere nu conține indicarea unor încălcări canonice concrete și a duratei pedepsei, apare întrebarea: pe ce se bazează aceasta?

Materialele aflate la dispoziția noastră permit să presupunem câteva motive:

În primul rând, mitropolitul Tihikos a refuzat să accepte deciziile Sinodului din Creta din 2016. Această poziție îl apropie de o serie de Biserici Locale – Bulgară, Georgiană, Sârbă, Rusă, – precum și de mulți episcopi din cadrul Bisericilor Elene și Cipriote, care nu sunt de acord cu unele documente ale acestui sinod. De exemplu, nu sunt de acord cu faptul că ereticii pot fi numiți «Biserică».

În al doilea rând, vlădica Tihikos nu este dispus să recunoască legalitatea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), creată în 2018 cu participarea activă a Patriarhiei de Constantinopol. Această poziție, după cum se știe, este împărtășită și de majoritatea Bisericilor Ortodoxe Locale.

În al treilea rând, el nu este de acord cu apropierea de Biserica Catolică fără pocăința acesteia din urmă pentru erezii și pentru căderea din Ortodoxie.

Toate aceste poziții se bazează pe fidelitatea față de Tradiția canonică și dogmatică a Bisericii.

Rezultă că mitropolitul Tihikos a fost pedepsit nu pentru abaterea de la normele bisericești, ci pentru respectarea lor.

Nu este exclus, de asemenea, ca interdicția vlădicii Tihikos – să fie o încercare a arhiepiscopului Gheorghe de a demonstra că el «poate face acest lucru», de a-și afirma autoritatea în Sinod, unde există episcopi care nu sunt de acord cu politica sa bisericească, precum și de a-l pedepsi pe mitropolitul Tihikos, pe care îl consideră «propriul» său susținător. Cu alte cuvinte, la această decizie se pot adăuga motive pur personale, care nu au nicio legătură cu învățătura Bisericii.

Opinia unui canonist: decizia este ilegală

Cunoscutul canonist grec Anastasie Vavuskos (care inițial a fost invitat pentru asistență juridică mitropolitului Tihikos, dar apoi a încetat colaborarea cu el) a declarat totuși deschis despre ilegalitatea acțiunilor Sinodului Cipriot.

Potrivit lui Vavuskos, întreaga procedură de «înlăturare» a mitropolitului Tihikos este juridic nefondată și conține numeroase încălcări procedurale. Logica evenimentelor cerea ca, după scrisoarea Patriarhiei Ecumenice, care a indicat aceste încălcări, Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului să înceapă o anchetă asupra presupuselor abateri canonice. Dar Sinodul, după cum notează expertul cu sarcasm, continuă să «