Biserica și poruncile lui Ilici: o pastilă pentru memorie

Sancțiuni împotriva ierarhilor, o amenințare mai mult decât evidentă cu expulzarea din Lavră, proiecte de lege privind interzicerea totală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene – toate acestea sunt realitățile în care trăiește Biserica în Ucraina de astăzi. Și cu toții ne aflăm într-o stare de anxietate și neliniște – ce se va întâmpla cu Biserica, ce se va întâmpla cu noi?

După cum știm, istoria are un caracter ciclic. Și ceea ce pare a fi ceva nou pentru noi, nu este nou. Încercările de a distruge Biserica, clerul și credința au avut loc cu relativ puțin timp în urmă și au fost realizate prin metode foarte similare.

În articolul "PR-ul negru împotriva Bisericii din Ucraina și URSS: există vreo diferență?" se fac analogii între campania de PR împotriva Bisericii de acum și cea din anii 20-30 ai secolului XX. Acest articol ne propune să ne gândim la analogia în domeniul presiunii puternice asupra Bisericii.

După Revoluția din octombrie 1917, Biserica nu a participat la lupta împotriva puterii sovietice, nu a cerut răsturnarea acesteia, nu a conspirat și nu a agitat la renașterea țarismului. Totuși, autoritățile sovietice au făcut tocmai astfel de acuzații împotriva ei.

La fel, astăzi Biserica Ortodoxă Ucraineană nu se opune autorităților ucrainene, nu agită pentru "lumea rusă" și nu conspiră cu inamicul. Dar exact de acest fapt este acuzată la cel mai înalt nivel.

Trebuie menționat că presiunea de astăzi asupra Bisericii este mult mai puțin severă decât după Revoluția din octombrie 1917, cel puțin deocamdată. Astăzi preoții nu sunt împușcați sau trimiși la închisoare pentru multe decenii, dar logica și succesiunea evenimentelor fac posibilă trasarea unor analogii.

Preoții – distruși ca colaboratori ai contrarevoluționarilor

Pentru mai multă claritate, vom face referință la câteva documente istorice. În 1919, Lenin i-a ordonat lui F. Dzerjinski: "În conformitate cu decizia Comitetului Executiv Central al Rusiei și Consiliului comisarilor poporului, este necesar să se pună capăt cât mai curând problemei cu preoții și religia. Preoții trebuie arestați ca contrarevoluționari și sabotori, împușcați fără milă și oriunde. Și într-un număr cât mai mare posibil. Bisericile urmează să fie închise. Clădirile bisericilor să fie sigilate și transformate în depozite".

Directiva lui Lenin nr. 1866672

În acest ordin, scopul este indicat foarte succint și clar – "să înlăturăm cât mai curând posibil preoții și religia". Dar pretextul sub care se fac toate acestea este prezentat cu totul altfel – preoții trebuie distruși nu pentru că sunt preoți, ci "pentru că sunt contrarevoluționari și sabotori". Desigur, marea majoritate a preoților nu erau nici sabotori și nici măcar contrarevoluționari.

Dar din moment ce oamenii nu erau gata să-i distrugă pe preoți doar pentru că erau preoți, era nevoie de formulări pe înțelesul oamenilor. Dovezi? Nimeni nu s-a deranjat cu adevărat să le creeze. În cel mai bun caz, se prezentau niște documente neclare sau ediții tipărite pe vremurile țariste. La fel cum astăzi, Serviciul Securității "găsește" pliante, steaguri ale Novorossiei sau literatură liturgică publicată în afara Ucrainei.

Și iată un document și mai revelator. În 1922, V. Lenin a scris o scrisoare secretă către Biroul Politic în legătură cu evenimentele de la Șuia. Acolo la 15 martie 1922, în piața din fața Catedralei Învierii, câteva mii de credincioși au protestat împotriva sechestrului bunurilor bisericești de valoare. Împotriva acestora a fost trimisă miliția și un detașament de soldați ai Armatei Roșii, care includea un grup cu destinație specială. Soldații din acest grup au împușcat mai mulți protestatari și zeci dintre ei au fost răniți.

În legătură cu aceste evenimente, V. Lenin scrie Biroului Politic: "Putem (și, prin urmare, trebuie) să facem sechestrul bunurilor bisericești cu cea mai frenetică și nemiloasă energie, fără a ne opri în a înăbuși orice fel de rezistență. Tocmai acum, și abia acum, marea majoritate a maselor țărănești fie vor fi pentru noi, fie, în orice caz, nu vor putea să ofere niciun sprijin hotărâtor acelui pumn de clerici din Suta Neagră și filistinismului urban reacționar care poate și doresc să testeze politica de rezistență forțată față de decretul sovietic".

În război și foamete, nimeni nu va apăra Biserica

V.Lenin evaluează destul de adecvat situația, el scrie că poporul este atât de copleșit de suferința cauzată de foame, încât orice rezistență în a-i ajuta pe cei înfometați (fapt de care a fost acuzată atunci Biserica) va fi întâmpinată cu mânie și indignare în rândul poporului.

Dacă comparăm campania împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene din vremea lui P. Poroșenko și cea de acum, putem observa că la acea vreme acuzațiile Bisericii în colaboraționism și slujirea pentru FSB erau acceptate de societate destul de greu. Un alt lucru este acum, când există un război sângeros, când Rusia distruge orașe întregi împreună cu locuitorii lor, lasă milioane de oameni fără aprovizionare cu energie. Astăzi orice acuzație, chiar și cea mai exagerată, de simpatie față de Rusia stârnește furie și indignare în societate. Și nimeni nu se deranjează cu adevărat să afle cât de justificate sunt aceste acuzații.

Confiscarea proprietăților bisericești și distrugerea bisericilor de către bolșevici nu este capturarea lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene astăzi, nici în ceea ce privește scopurile, nici în cruzime, nici în amploare. Dar anumite comparații pot fi făcute.

Mai devreme, autoritățile jefuiau bisericile, acum – le transferă în subordinea schismaticei BOaU

În anii 1990, Lavra Peșterilor din Kiev, Lavra Poceaev, multe alte mănăstiri și clădiri bisericești au fost returnate în posesia Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Toată această proprietate a fost returnată într-o stare ruinată. Bisericile erau în paragină, lăcașurile monahale nu erau potrivite pentru locuire. Nu existau catapetesme, picturi murale, veșminte, nu existau vase liturgice, nici decorațiuni interioare. Și timp de 30 de ani, Biserica Ortodoxă Ucraineană a ridicat toate acestea din ruine, le-a reconstruit, le-a înfrumusețat, le-a prefăcut într-o priveliște magnifică.

De exemplu, între Lavra Peșterilor din Kiev la începutul anilor 1990 și starea sa de acum este o diferență uriașă. Și deși statul a ajutat într-un fel, munca copleșitoare de restaurare a lăcașurilor a fost realizată de Biserică.

Și acum cineva vrea să ia totul și să le dea BOaU sub pretextul că în Lavră cineva a cântat un cântec care conținea cuvintele "Maica Rusie se ridică". De fapt, de ce să nu pui mâna pe totul, dacă se prezintă oportunitatea?! Nu este nevoie să restaurezi, să reconstruiești, să înfrumusețezi, să lucrezi, să pierzi bani și timp. Totul este gata.

Și încă un moment important din scrisoarea lui V. Lenin. Este vorba despre Patriarhul Tihon care avea o autoritate foarte mare și s-a bucurat de respectul binemeritat din partea credincioșilor și nu numai. Dar pentru ca nimeni să nu reproșeze autorităților sovietice că au reprimat o persoană vădit nevinovată, un arhiereu de înaltă moralitate și cu viață ascetică, V. Lenin face o remarcă prudentă: "Cred că nu trebuie să-l atingem pe însuși Patriarhul Tihon, deși, fără îndoială, stă în fruntea acastei rebeliuni a proprietarilor de sclavi. În ceea ce-l priveşte, trebuie făcută o directivă secretă pentru Administraţia Politică de Stat, pentru ca toate legăturile acestei figuri să fie urmărite şi dezvăluite cât mai exact şi detaliat, tocmai în acest moment. Obligați-l pe Dzerjinski, Unșliht să raporteze personal săptămânal despre aceasta la Biroul Politic".

În prezent, evlavia Preafericitului Mitropolit Onufrie este atât de evidentă chiar și pentru cei mai înflăcărați dușmani ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, încât, atunci când atacă Biserica, încearcă să-l ocolească. De ce? Pentru ca nedreptatea campaniei împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene să nu fie atât de evidentă.

Lupta împotriva elementelor anti-sovietice anti-ucrainene

Succesorul lui V. Lenin, Iosif Stalin, a intensificat și mai mult persecuția împotriva Bisericii. În pofida Declarației de deplină loialitate față de guvernul sovietic semnată de Primul Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse Serghie (Stragorodsski), persecuția nu numai că nu a slăbit, dar a atins un nivel calitativ nou. În același timp, a fost folosită și o narațiune despre sentimentele contrarevoluționare în sânul Bisericii.

Stalin a scris: "Partidul nu poate fi neutru în ceea ce privește prejudecățile religioase și va face propagandă împotriva acestor prejudecăți, deoarece acesta este unul dintre cele mai sigure mijloace de subminare a influenței clerului reacționar care sprijină clasele exploatatoare și predică ascultarea față de aceste clase".

În același timp, I.Stalin a insistat că măsurile de eliminare a clerului pe timpul lui Lenin au fost insuficiente: "Am suprimat oare clerul reacționar? Da, l-am suprimat. Singura problemă este că nu a fost încă exterminat în întregime".

În ziua de 15 februarie 1930, guvernul sovietic a adoptat Rezoluția "Cu privire la lupta împotriva elementelor contrarevoluționare în organele de conducere ale asociațiilor religioase", potrivit căreia autoritățile locale urmau să identifice persoanele "ostile sistemului sovietic" în comunitățile bisericești.

Constatăm o mare concordanță cu actualul proiect de lege nr. 8821 prezentat în Rada Supremă "Cu privire la asigurarea întăririi securității naționale în domeniul libertății de conștiință și a activităților organizațiilor religioase" și campania de identificare a "lumii ruse" în mănăstirile şi administrațiile eparhiale ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

După adoptarea Decretului din 15 februarie 1930, a avut loc un alt val de închideri de biserici și arestări ale clerului și credincioșilor. Dar acesta a fost doar un preludiu pentru Marea Teroare din 1937–1938. În ziua de 30 iulie 1937, NKVD-ul a emis Ordinul nr. 00447 "Cu privire la operațiunea de reprimare a foștilor culaci, criminali și a altor elemente antisovietice". Aceste elemente au inclus "cele mai active elemente antisovietice ale foștilor culaci, pedepsitori, bandiți, colaboratori cu garda albă, activiști sectanți, oameni bisericești și alții".

În decembrie 1938, Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne Ejov a prezentat un raport privind munca depusă, conform căruia din august până în noiembrie 1937 au fost arestați 31359 de persoane "bisericești și sectanți", dintre care 166 erau mitropoliți și episcopi, 9116 de "popi" și 2173 călugări, "activiști bisericești-sectari" - 19904. Dintre aceștia, 13671 persoane au fost condamnate la moarte, dintre care 81 erau episcopi, "preoți" - 4629, călugări - 934, culaci - 7004.

Astfel, stingându-se și reluându-se cu o nouă forță cu timpul, persecuția Bisericii a continuat până în anii 1980.

Da, astăzi în Ucraina nimeni nu este împușcat (doar bătut), bisericile nu sunt aruncate în aer sau transformate în grânare (doar capturate), dar anumite asemănări în logica evenimentelor nu pot fi trecute cu vederea. Prin urmare, este necesar să atragem atenția societății (nu numai a bisericii) asupra tuturor acestor lucruri acum, pentru ca situația să nu înceapă să se dezvolte în direcția indicată în "poruncile lui Ilici". Pentru a nu pierde din atenție momentul în care va fi deja prea târziu, pentru a convinge autoritățile și societatea să refuze agățarea etichetelor nedrepte și să lupte cu Biserica lui Hristos sub aceste etichete.

Vede oare Zelenski calea pe care merge?

Și în încheiere aș dori să prezint un citat din Discursul deschis al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski din 20 decembrie 2022: "Nu este loc în statul nostru pentru acele mijloace și tehnologii care jignesc și disprețuiesc Biserica și jignesc cinic sentimentele religioase a milioane de credincioși. Acestea sunt metodele folosite de autoritățile atee în perioada sovietică totalitară. Atunci au fost lipsiți de drepturile omului, exilați și uciși sute de mii de clerici, călugări și mireni, pe care acum îi cinstim ca martiri și eroi. Astăzi Ucraina încearcă odată și pentru totdeauna să depășească trecutul totalitar de dragul viitorului. Dar adevărata decomunizare trebuie să aibă loc în sfera conștiinței umane. Depășirea reminescențelor sistemului comunist este imposibilă dacă permitem aplicarea metodelor acestuia, mai ales în spațiul legal, public și informațional".

Dumnezeu să ne ajute ca autoritățile să audă acest apel și să răspundă!