P.F. Teodor II a recunoscut BOaU: Sindromul lui Iuda și puterea lui Hristos

La 8 noiembrie 2019 Patriarhia Alexandriei a recunoscut oficial BOaU. Aceasta a fost o mare surpriză pentru mulți credincioși nu numai din Ucraina, ci și din întreaga lume ortodoxă.

Într-adevăr, încă nu demult același patriarh al Alexandriei Teodor al II-lea a declarat că în Ucraina există o singură Biserică canonică – Biserica Ortodoxă Ucraineană, și un singur primat canonic – Preafericitul Mitropolit Onufrie.

Ce s-a întâmplat? De ce poziția caoului Patriarhiei Alexandriei s-a schimbat brusc şi atât de radical și, cel mai important, ce atitudinea trebuie să ia credincioșii simpli faţă de acestea?

Întărirea dezbinării

Faptul că încercarea legalizării structurii religioase necanonice a BOaU nu va duce la nimic bun a fost clar de la bun început. Acum, după ce s-a îndepărtat de Biserică (și este necesar să vorbim despre acest lucru cu exactitate – răspicat şi fără diplomație) cea mai mare parte a Elladei, iar recent şi Africa, suntem obligați să constatăm: o scindare în Ortodoxia mondială a devenit inevitabilă, un fapt istoric și religios.

Mai mult, anume după căderea Alexandriei virusul dezbinării a eliminat aproape toate obstacolele care împiedică răspândirea lui, şi acum viteza sa de creștere va fi egală cu viteza de cădere liberă a corpului sub gravitație. Adică cu cât mai aproape de pământ, cu atât mai mare este viteza căderii.

În ultimul timp auzim declarații ambigue din partea Primatului Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom, auzim voci în sprijinul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei din partea Bisericii Ortodoxe Georgiene, suntem surprinși de poziția unor ierarhi bulgari și observăm o politică destul de ciudată a Bisericii Române. Întrebarea care îi îngrijorează pe mulți este: cine va urma? Și oricât de înfricoșător ar suna, răspunsul este simplu: nu contează care Biserică se va îndepărta de Hristos următoarea, este important cine va rămâne cu Hristos.

Dezbinarea ortodoxiei mondiale a devenit inevitabilă, un fapt istoric și religios.

În acest context merită să amintit că Biserica este Trupul lui Hristos. Crezul indică clar natura sa – Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Harul Duhului Sfânt este întotdeauna prezent în Biserică, are o structură sobornicească (pentru că numai prin ea poate fi învins egoismul și setea de putere) și în Ea există o succesiune apostolică.

Lipsa unuia dintre acești factori transformă comunitatea credincioșilor într-o organizație cu indicii de religie, într-un partid ideologic sau de altă natură, dar nu în Biserică.

Prin urmare, pe fundalul "problemei ucrainene" putem constata nu numai faptul anihilării succesiunii apostolice în mediul schismaticilor și între cei care au intrat în comuniune cu aceștia, ci și distrugerea principiului de sobornicitate. Întreaga situație din jurul BOaU – de la început până la sfârșit – este un atac la Sobornicitatea Bisericii.

Atacul la Sobornicitatea Bisericii

Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos. Aceasta este axioma oricărei cateheze ortodoxe sau a oricărui manual de teologie dogmatică. Cateheza clasică a mitropolitului Filaret (Drozdov) prevede: "A crede în Biserică înseamnă a respecta cu reverență adevărata Biserică a lui Hristos și a asculta învățăturile și poruncile ei cu încrederea că harul lucrează, acționează, învață și stăpânește, se revarsă de la Unul şi Veşnicul Cap al Său, Domnul nostru Iisus Hristos". Cu alte cuvinte, Biserica de-a lungul istoriei ne-a învățat că numai Domnul Iisus Hristos este Capul Ei.

Cu toate acestea, în ultimul timp fanarioţii și adepții lor din Bisericile de limbă greacă au propus o teorie complet sălbatică pentru conștiința ortodoxă, potrivit căreia capul Bisericii pământești este Patriarhul Constantinopolului.

De exemplu, mitropolitul Eustatie de Sparta a declarat că în prezent în lume există "aproximativ 900.000.000 de creștini ortodocși care îl recunosc pe Patriarhul Constantinopolului că este capul Ortodoxiei pe pământ, deși în general îl considerăm pe Hristos Capul Bisericii noastre. Dar pe pământ acesta este Patriarhul ecumenic". Potrivit mitropolitului, anume patriarhul Constantinopolului, și nu Hristos este centrul Ortodoxiei.

Și nu credeți că această declaraţie este un caz izolat. Mulți arhierei din Grecia și Fanar vor fi de acord cu cuvintele Mitropolitului de Sparta.

În ultimul timp fanarioţii și adepții lor din Bisericile de limbă greacă au propus o teorie complet sălbatică pentru conștiința ortodoxă, potrivit căreia capul Bisericii pământești este Patriarhul Constantinopolului.

Din această cauză nu trebuie să ne uimim că problema ucraineană nu este soluţionată în mod sobornicesc, ci după culise, prin negocieri ascunse, luare de mită, amenințări și șantaj. De exemplu, Sinodul Bisericii Greciei a acordat dreptul de a recunoaște sau de a nu recunoaște BOaU primatului său, Arhiepiscopului Ieronim. Patriarhul Alexandriei a mers și mai departe – a recunoscut BOaU fără nici o decizie sinodală.

Un cleric al Arhiepiscopiei Europene a Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexandr Zanemoneţ a scris pe pagina sa de Facebook: "Un patriarh a recunoscut noua Biserică ucraineană, iar alt patriarh nu au recunoscut ... Dar cine va fi primul care va înceta să vorbească despre Biserică – "este chestia noastră internă"? A cui va fi inițiativa? Oare nu s-ar cuveni ca problemele de o asemena amploare să fie decise sinodal și nu prin negocieri după culise? Și am dorit atât de mult să văd momentul finalizării pontificatului Patriarhului Bartolomeu cu întoarcerea la sobornicitatea bisericească și nu la monarhie ecumenică".

Avem o încălcare gravă a principiului sobornicităţii, nu doar la nivelul Bisericilor Locale Ortodoxe, ci la nivel bisericesc ecumenic. Prin abolirea Sobornicităţii sub ochii noștri oamenii care au fost până recent în Biserică, o sfâșie în părți mici, ceea ce duce la transformarea Bisericii într-un instrument politic.

Cu câteva zile în urmă Patriarhul Chiril a declarat:

"Voi spune, poate, un lucru puţin neașteptat. De ce este periculos papismul? Desigur, pentru că papismul nu provine nici din Cuvântul lui Dumnezeu, nici din tradiția Bisericii. Dar voi propune un alt argument complet diferit: papismul este periculos prin faptul că este mult mai ușor să influențezi o persoană decât un grup de oameni. Atât papa, cât și patriarhul care dorește să devină papa devin un obiectiv foarte atractiv pentru puternicii acestei lumi, iar influența exterioară asupra unei persoane poate distruge Biserica.

Când s-a format sistemul de administrare sobornicească a Bisericii, Sfinții Apostoli înţelegeau bine ce fac. Este imposibil ca în contextul Imperiului Roman o singură persoană să fie responsabilă pentru întreaga Biserică, pentru că această persoană putea fi arestată, poate fi convinsă să coopereze, putea fi speriată. Cu toate acestea, aceste pericole sunt minore atunci când Biserica este guvernată în mod colegial, sobornicesc.

Prin urmare, în timpul nostru este necesar de apărat administrarea sobornicească a Bisericii Ecumenice. Nu contestăm întâietatea în onoare a Patriarhului Constantinopolului, dar nu suntem de acord cu orice pretenţie asupra autorității universale. Patriarhul Constantinopolului, care se află în Turcia, este personal foarte vulnerabil, așa că tot ce mai rămâne este să ne rugăm ca Dumnezeu să-l ferească de influențele care ar putea afecta negativ viața întregii Biserici".

Factorii de influență: Departamentul de stat, etnofiletismul și pierderea credinței

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse are perfectă dreptate: fără Sobornicitate, Biserica nu este decât un instrument de rezolvare a problemelor tranzitorii. Apariția și recunoașterea BOaU –  este o ilustrare excelentă a acestui fapt.

La începutul anilor '90 în Ucraina a fost creată o schismă bisericească cu ajutorul puterii de stat în persoana fostului funcționar al Partidului Comunist, iar mai târziu – a primului președinte al Ucrainei și a mitropolitul anatemizat Filaret.

Același lucru se s-a întâmplat cu BOaU – președintele Petro Poroșenko și același Filaret au creat o nouă "Biserică". În același timp, ei s-au bucurat de sprijinul total al Departamentului de Stat al SUA și al forțelor politice din Ucraina.

Cu ajutorul aceluiași Departament de Stat, se exercită o presiune fără precedent asupra Întâistătătorilor altor Biserici Locale cu scopul recunoașterii BOaU, şi această presiune dă roade.

Șovinismul grec joacă un rol important în criza ortodoxă. Dorința ciudată de a reînvia fosta măreție a Imperiului Bizantin îi conduce pe mulți greci la uzurparea reală a Ortodoxiei. De exemplu, în ceea ce privește Ucraina, grecii subliniază constant că credința ortodoxă este darul lor pentru noi, că am primit învățăturile lui Hristos și Apostoli datorită lor.

La Fanar accentuează tot timpul asupra caracterului matern al Bisericii din Constantinopol nu numai pentru Ucraina, ci şi pentru întreaga lume.

Cu ajutorul Departamentului de Stat, Statele Unite exercită o presiune fără precedent asupra Întâistătătorilor altor Biserici Locale cu scopul recunoașterii BOaU, şi această presiune dă roade.

Din această cauză mulți ierarhi greci percep lupta Fanarului pentru BOaU în contextul luptei elenismului împotriva lumii slave, ceea ce duce la consecințe complet imprevizibile.

Totuşi, dincolo de această luptă externă se ascund cauzele interne, principala dintre ele fiind diminuarea credinței. Este foarte apăsător să observăm cum urmaşii apostolilor îşi asociază aspirațiile și speranțele nu cu ajutorul lui Dumnezeu, ci cu ajutorul Departamentului de Stat sau al altor structuri politice. Bazându-se pe putere, pe factorul uman, episcopii ortodocși refuză Providența lui Dumnezeu, iar acest lucru va duce inevitabil la declin în toate domeniile.

Problema cu BOaU nu constă în faptul că unii ierarhi au recunoscut o structură pe care alți ierarhi nu o recunosc, problema este că această structură este anticanonică, schismatică și lipsită de har. La baza sa stă lupta împotriva principiului bisericii și, în final, împotriva Bisericii însăşi. Acesta este un virus care poate fi luat doar dacă lipseşte imunitatea credinței.

Pentru a înțelege cât de profund acest virus a lovit în ierarhii ortodocși, este suficient să comparăm poziția și declarațiile lor de acum cu cele de doi sau trei ani în urmă. Ce observăm? Că încă cu puţin timp în urmă toți episcopii și teologii și-au afirmat angajamentul față de canoanele Bisericii, păstrau puritatea dogmei și susțineau că schisma ucraineană este o instituție lipsită de har.

Unul dintre primii din această mulțime de ierarhi a fost Patriarhul Alexandriei Teodor.

Trădarea: Iuda, Teodor și alții

După încetarea comuniunii euharistice cu Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu, primul Primat din diptic pe care Patriarhul Moscovei îl pomenea la fiecare slujbă a fost numele Preafericitului Patriarhului Teodor. Poziția sa personală faţă de schisma ucraineană până ieri a fost ireconciliabilă.

Până şi în timpul Sinodului Cretan, la care Întâistătătorii au discutat neoficial recunoașterea BUO-PK de atunci, Patriarhul Teodor și-a exprimat clar și fără echivoc susținerea pentru Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie de la Kiev: "Să știe că Patriarhia Alexandriei și noi cu toții suntem alături de Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică sub conducerea Mitropolitului Onufrie".

De fapt, el a repetat aceleași cuvinte în timpul vizitei sale la Odesa în octombrie 2018: "Suntem alături de Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică, <...> rămâneţi credincioşi Bisericii canonice".

În iunie 2019 el a declarat: "Cred că se poate găsi o soluție. Fiecare dintre noi să uite de interesele personale și să urmărim, în primul rând, interesul Bisericii. <...> Am locuit în Ucraina, am simţit durerea și schisma Bisericii ucrainene. Dar cunosc foarte bine și Biserica Rusă, pentru că am trăit în interiorul ei timp de zece ani, iar Patriarhia Alexandriei are legături emoționale cu ea".

Probabil, tocmai datorită acestor legături "emoționale", actul Patriarhului Teodor față de Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică a fost perceput în aceeași lumină ca actul lui Iuda față de Hristos. Am devenit din nou martorii unei trădări.

Este regretabil faptul că în ultimul timp aceste trădări devin tot mai multe. Ne putem aminti de afirmațiile Arhimandritului Efrem al Vatopedului. De exemplu, în 2015, părintele a spus: "Mă adresez la poporul ucrainean și îl implor să rămână în Biserica Ortodoxă canonică, condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie. Și vă rog cu dragoste să fim membrii Bisericii canonice. Și întregul Sfântul Munte acceptă și recunoaște numai Biserica Ucraineană canonică, condusă de Mitropolitul Onufrie".

În decembrie 2017 el a apelat la poporul nostru în cadrul proiectului "Cuvântul către ucraineni", şi a spus următoarele: "Dezbinarea taie, asemenea foarfecelor, iar cel care a intrat în schismă trebuie să înțeleagă: el este deja în afara Bisericii. Noi aici, pe Sfântul Munte, suntem foarte triști din cauza dezbinării din Biserica ucraineană, săvârşită de Filaret. De aceea îi rugăm pe toţi frații noștri care au părăsit Biserica canonică, ne adresăm la ei și  cerem ca aceștia să se întoarcă în sânul Bisericii Ortodoxe Canonice".

Dar, după cum știți, în final persoana care a spus aceste cuvinte a fost de acord să fie prezentă la Kiev la "intronizarea" lui Serghei Dumenko.

Presiunea asupra călugărilor sau cât costă conștiința

Mulți spun, inclusiv în Biserica noastră, că cei care sunt de acord cu recunoașterea BOaU suportă presiunei – Departamentul de Stat, guvernul, situația geopolitică și problemele interne ale Bisericii...

S-a exercitat presiune asupra Arhiepiscopului Ieronim, asupra arhimandritului Efrem, asupra Patriarhului Teodor: "Asupra Patriarhului Teodor, care a fost personal împotriva recunoașterii BOaU, a fost exercitată presiunea de Ministerul de Externe grec (prin ceastă instituţie statul grec finanțează Patriarhia Alexandrei). Această structură amenința că va opri finanțarea dacă Teodor nu va recunoaște BOaU. Presiune a diplomaților greci a fost susținută de un grup de mitropoliți ai Patriarhiei Alexandriei, care au amenințat să-l destituie pe patriarh".

Și înțelegem că acest lucru este adevărat și asupra lor într-adevăr au apăsat.

Dar, pe de altă parte, cum poți face presiune asupra unei persoane care a murit pentru lume? Cum poți face presiune asupra cuiva care se aseamănă mucenicilor și vorbește despre monahism ca despre o viaţă de înger?

Iată, de exemplu, cuvintele arhimandritului Emilian, un vestit ascet atonit: "Monahismul este acceptarea chinurilor pentru tot parcursul vieții, percepția conștiinței de martir care, desigur, se bucură de luptă și nu este niciodată mulțumit de ceea ce a obținut".

Cum poți face presiune asupra unei persoane care a murit pentru lume? Cum poți face presiune asupra cuiva care se aseamănă mucenicilor și vorbește despre monahism ca despre o viaţă de înger?

Sf. Ioan Scărarul a accentuat: "Toți cei care urmează calea bună, aspră și îngustă, dar și ușooră, trebuie să știe că se vor arunca în foc, doar dacă doresc să fie cuprinşi de un foc nematerial".

Să înţelegem că toate cuvintele pompoase ale călugărilor mai sus menționați sunt doar nişte  cuvinte care nu au nici un sens nu numai pentru noi, dar și pentru ei? Să înţelegem că se poate aplica o anumită "tactică de negociere" pentru a-i convinge pe călugări să meargă împotriva conștiinței, credințelor și, cel mai important, a Bisericii lor?

Cum spunea odinioară celebrul gangster Al Capone, "cu ajutorul argumentelor și a unui revolver, se pot face mult mai multe lucruri decât cu ajutorul argumentelor". Regretăm că aceste cuvinte se referă la oamenii Bisericii.

Voi zidi Biserica Mea…

Biserica a fost creată de Însuși Hristos și nici un fel de furtuni și tulburări din lumea exterioară nu o pot birui. Există multe exemple în istorie când se părea că zilele Bisericii lui Hristos de pe pământ erau aproape de sfârşit, când se părea că erezia, schisma sau persecuția au triumfat.

Este suficient să ne amintim de erezia ariană, care a afectat practic întreg teritoriul Imperiului Bizantin. Au rămas atunci foarte puțini creștini ortodocși – episcopatul, clericii, călugării și mirenii în majoritate îl susţineau pe presbiterul Arie din Alexandria. Dar a ieşit un om care a intrat în istoria Bisericii cu numele Atanasie cel Mare, mai întâi ca diacon, iar mai târziu ca episcop. L-au persecutat, au încercat să-l omoare – dar, în pofida acestui fapt, Sfântul Atanasie nu a trădat credința și Biserica sa. Și el a fost cel care a biruit în cele din urmă.

Ne putem aminti pe călugărul Maxim Mărturisitorul, care în timpul triumfului ereziilor monotelite a fost unul dintre puținii ortodocși din întregul Imperiu Bizantin care a refuzat să recunoască noua învățătură eretică. Episcopi și nobili au venit la el, îl convingeau să nu se mai încăpăţâneze, i-au promis recompense și titluri de la împărat de îndată ce va acceptat erezia, ei au declarat că întreaga Biserică, împreună cu Patriarhul Constantinopolului, au trecut deja în monotelitism. Iar cuviosul Maxim le-a răspuns: "Cu adevărat, toată puterea cerului nu mă va forța să fac asta, căci voi răspunde – nu îi spun lui Dumnezeu, ci conștiinței mele – dacă, de dragul slavei omeneşti, care în sine nu există, voi jura să neg credința care îi salvează pe cei care o iubesc?". Pentru aceste cuvinte, cuviosul Maxim a fost dat anatemei, i-au tăiat o mână și limba, și a fost trimis în exil în Caucaz, unde s-a stins în curând. Dar în cele din urmă Maxim a fost cel care a câștigat.

Nu mai puțin dăunătoare au fost diversele dezbinări ale Bisericii. De exemplu, la începutul anilor 1920, puterea de stat în Uniunea Sovietică a creat așa-numita Biserică Renovatoare, care a fost apoi susținută de reprezentanții acelorași patriarhi – din Constantinopol și Alexandria. Însă foarte curând, după ce au pierdut susţinerea statului, renovatorii au fost marginalizați și au dispărut de pe arena istorică, lăsând în urmă o amintire rușinoasă.

Tomosul discordiei

Cel mai mare rău în urma acordării Tomosului și recunoașterii BOaU de către reprezentanții diferitor Biserici Ortodoxe Locale constă în faptul că acțiunile lor tulbură mințile și sufletele celor care încă nu s-au întărit în credință, și necinstesc Biserica în ochii restului lumii. Această ispită, asemenea unei pietre de moară, dăunează cel mai mult predicării Evangheliei. Și știm ce a spus Hristos despre aceasta.

Dar nu putem dispera și pierde curajul din cauza evenimentelor ce au loc. Oricine va recunoaște BOaU, oricât de autoritară ar fi această persoană în lumea duhovnicească, trebuie să rămânem mereu cu Hristos. Omul este schimbător, slab, supus influențelor externe, iar Adevărul propovăduit de Hristos este veșnic și neschimbat.

Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să rămână fideli acestui Adevăr, chiar dacă un înger din cer va propovădui altceva. Același lucru este valabil și pentru noi. Știm că Biserica, ai cărei fii avem onoarea să ne numim, a fost fondată de Hristos Însuși, este Trupul Său și face posibilă moștenirea Împărăției Cerurilor. Aceasta este principalul. Iar restul este doar iarbă de câmp care este astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor (Mat. 6, 30).