Fanarul și Departamentul de Stat depun eforturi pentru recunoașterea BOaU?
Fanarul, susținut de Departamentul de Stat, comunică cu diplomații din țările ale căror Biserici nu au recunoscut BOaU. Cum se întâmplă totul?
În săptămâna Antipaschei, la Fanar a avut loc o slujbă solemnă în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință. Slujba s-a săvârșit ca o slujbă obișnuită, dar în timpul ei au avut loc câteva momente "neecleziastice".
Mai întâi, în timpul slujbei, s-a săvârșit binecuvântarea pâinii (αρτοκλασία) și o rugăciune specială "pentru copiii Sfintei Mari Biserici a lui Hristos din America".
În al doilea rând, la slujbă au participat consulul general al Ucrainei Roman Nedelski, consulul general al Moldovei Sergiu Gurduza, consulul general al Muntenegrului Branislav Karadžić și consulul general al Macedoniei de Nord Aktan Ago, și totodată conducătorii Consulatului General al României Lucian Crîngașu, Consulatului General al Georgiei Zaza Nadiradze și Consulatului General al Bulgariei domnul Krasimir Tsenovski.
Este clar că niciunul dintre acești oameni nu a intrat accidental în principala biserică a Fanarului. Au fost invitați acolo. Și având în vedere împrejurările și evenimentele recente legate de politica Patriarhiei Constantinopolului, aceste persoane nu au fost invitate întâmplător. Atunci ce poate să însemne această invitație și care este scopul ei?
De ce Fanarul invită diplomați?
În prezent, atât pentru Fanar, cât și pentru "prietenii" săi din Departamentul de Stat, problema recunoașterii nou createi Biserici Ortodoxe a Ucrainei devine din ce în ce mai importantă. Căci timp de 4,5 ani, de când structura lui Dumenko a primit Tomosul de la Patriarhul Bartolomeu, nu s-au înregistrat succese reale în ceea ce privește recunoașterea acesteia de către alte Biserici (cu excepția celor care au recunoscut deja BOaU). Mai mult, chiar și în Bisericile ai căror ierarhi îl pomenesc pe Dumenko, sunt mulți episcopi care îl consideră pe Epifanie un schismatic sau chiar laic. Și vocile lor răsună din ce în ce mai puternic.
Mai mult, oamenii de rând îi susțin pe acești episcopi și poziția lor poate deveni un argument serios pentru reconsiderarea deciziei Fanarului de a acorda Tomosul BOaU. Prin urmare, este extrem de important ca Patriarhia Constantinopolului să-și întărească influența în Ortodoxia mondială, iar acest lucru se poate face numai dacă alte Biserici, de preferință slave, se vor alătură recunoașterii BOaU.
Al doilea moment de o importanță crucială este persecutarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către BOaU. "Tranziții" frauduloase, incendierea bisericilor ortodoxe, folosirea gazelor nervoparalitice, agresarea fizică a clerului și a episcopilor, măsuri extrem de dure împotriva credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a sfintelor salel lăcașuri – toate acestea nu aduc prestigiu BOaU. Dimpotrivă, reprezentanții lui Dumenko arată ca niște barbari demonizați în ochii creștinilor ortodocși din alte țări, cu care nu poate exista niciun fel de dialog în principiu. Mai mult, cunoaștem exemple când episcopii și preoții care dețineau o poziție neutră în raport cu BOaU (sau cei care îl simpatizau pe Dumenko) s-au răzgândit brusc când au văzut la ce mijloace recurg susținătorii acestei structuri.
Al treilea moment este că până și la nivel internațional, BOaU este acum privită ca o organizație toxică. Chiar și o astfel de susținătoare a "Bisericii Ucrainene" precum activista de opoziție din Belarus Natalia Vasilevici a fost nevoit să recunoască evidentul:
"În primul an de război, reprezentanții bisericilor ucrainene erau destul de noi în mișcarea ecumenica, dar s-au simțit destul de încrezător: aveau răspunsuri clare și de înțeles la toate întrebările; în timp ce reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse au încercat să nu se confrunte direct cu nimeni, au păstrat tăcerea, a fost nevoiți să fie de acord cu formulările care nu le-au plăcut și nu s-au putut opune în mod special prezenței BOaU în organizațiile ecumenice.
Acum situația s-a schimbat – Biserica Ortoodoxă Rusă poate, în sfârșit, să-și încalece liniștit calul în legătură cu "persecuția Ortodoxiei canonice în Ucraina". Fiecare biserică nouă transferată cu forța de la Biserica Ortodoxă Ucraineană la BOaU este un argument în cutia "mândriei sale".
Însă acum este dificil să-i aduci pe reprezentanții bisericilor ucrainene la evenimente ecumenice: toată lumea se simte nesigură, nimeni nu vrea întrebări incomode, iar entuziasmul față de anul trecut a scăzut... Deci nu sunt mulțumită de această tendință".
Prin urmare, subliniem că problema recunoașterii BOaU în prezent este una dintre cele mai "fierbinți" pentru Fanar (mai ales pe fundalul scandalului cu "marele arhimandrit" care a furat un ceas). Ei trebuie să-și afirme autoritatea șubrezită în toate sensurile, iar acest lucru se poate face doar forțând alte Biserici să-i recunoască pe schismaticii ucraineni. Cum se poate obține acest lucru? După o schemă binecunoscută și testată.
Care diplomați au fost invitați de Fanar?
De notat că de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, au fost invitați consulii acelor țări, ale căror Biserici:
- nu a recunoscut BOaU;
- ar putea deveni următoarele victime ale politicii fanariote.
Printre cei care nu au recunoscut BOaU se numără Biserica Georgiei, Biserica Bulgară, Biserica Română și Biserica Macedoneană. Printre posibilele victime se numără Muntenegru și Republica Moldova.
Nu este greu de înțeles că "prietenii" Fanarului, americanii, au decis să acționeze după metoda vechi și verificată – să facă presiuni asupra Bisericii și episcopilor prin intermediul autorităților de stat.
Departamentul de Stat a recurs la această schemă deja de câteva ori – în Ucraina, Lituania (recent), Macedonia și Muntenegru. Nu avem nicio îndoială că va fi folosit și împotriva Bisericilor Georgiei, Române, Bulgare și Macedonene.
Probabil, următoarele țări care în care se vor face declarații despre "legăturile istorice" cu Fanarul vor fi Republica Moldova și Muntenegru.
Reamintim că în Republica Moldova există un exarhat al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar în Muntenegru – o Mitropolie a Bisericii Sârbe. Este inutil să explicăm modul în care Fanarul tratează Bisericile Rusă și Sârbă.
Care este rezultatul?
Constatăm că patriarhul Bartolomeu și structura sa continuă să ducă la îndeplinire ordinul politic al "tovarășilor mai mari" privind distrugerea Ortodoxiei. În viitorul foarte apropiat, ne putem aștepta la câteva discursuri de la anumiți ierarhi georgieni, bulgari sau români care se vor pronunța în sprijinul BOaU. Poate că cineva chiar va coliturghisi cu reprezentanții lui Dumenko.
În plus, se va încerca "tensionarea" situației din Moldova și Muntenegru. Împotriva Bisericii din aceste țări va fi îndreptată întreaga forță a propagandei de stat și resirselor mass-media "libere". O să apară activiști care îi vor acuza pe ierarhi de cele mai josnice și odioase păcate, se va striga cu voce tare că este timpul să avem Biserica "noastră" națională și așa mai departe. Adică se va întâmpla exact ceea ce observăm în Ucraina în ultimii ani.
Singura speranță este că Dumnezeu nu va permite triumful fărădelegii și că El va opri căderea Ortodoxiei Universale în prăpastie. Și, desigur, sperăm că episcopatul altor Biserici va avea curajul și fermitatea să păstreze cu tărie Sfintele Canoane ale Bisericii și nu vor lua în seamă prescripțiile Fanarului și cerințele Departamentului de Stat.