Deciziile revoluționare ale Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Pe 23 mai 2023 a avut loc ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Ședința s-a desfășurat în condiții extrem de dificile. Pe de o parte, lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt  masiv acaparate de către BOaU, iar Biserica Ortodoxă Ucraineană este "presată" de autorități. Pe de altă parte, epahia de Berdiansk a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost "răpită" de Biserica Ortodoxă Rusă. Prin urmare, de la sinodali se așteptau decizii dure: atât în relația cu adepții lui Dumenko, cât și în raport cu Biserica Rusă.

Așteptări

În ajunul ședinței din toate părțile răsunau voci că în sfârșit Sinodul va fi obligat să ia măsuri extreme în legătură cu conflictul din eparhia de Berdiansk, și dacă nu să proclame autocefalia, aunci cu siguranță să rupă comuniunea euharistică cu Biserica Ortodoxă Rusă. În pofida faptului că Patriarhul Chiril în decembrie 2022 și-a retras "șoimii" din media și i-a îndemnat să nu scrie fantezii despre Biserica Ortodoxă Ucraineană mai mult decât s-a spus la reuniunile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, acest lucru nu a avut un rezultat favorabil. O serie de resurse și bloggeri ruși aruncă neîncetat lemne de foc în flăcările confruntării dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană. Ei difuzează informații despre "schismă", îi numesc în mod disprețuitor pe ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene "teofanieni", și tot fac aluzii la dorința acestora din urmă de a se uni cu BOaU. Uneori se pare că aceasta este dorința secretă a autorilor înșiși.

Și acum în multe publicații, subiectul unei rupturi complete a Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu Patriarhia Moscovei este literalmente pompat. Se părea că "grupurile de analiști" așteaptă cu nerăbdare astfel de evoluții, cu speranța că vor putea, pe bună dreptate, să vorbească despre Biserica Ortodoxă Ucraineană că este schismatică. Susținătorii așa numitei Biserici Ortodoxe a Ucrainei au anticipat și ei acest lucru, dar în sensul că în asemenea situație Biserica Ortodoxă Ucraineană nu va mai avea de ales decât să se alăture la BOaU. Iată câteva exemple preluate de pe canalele de Telegram ortodoxe.

"Pravblog": "Ar trebui să ne pregătim pentru ruperea comuniunii euharistice dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă? Este evident că norii se adună înaintea viitorului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și evident, data nu a fost aleasă întâmplător – în ajunul Zilei numelui Patriarhului Chiril. De asemenea, nu există nicio îndoială că "precedentul" eparhiei de Berdiansk va fi folosit la maxim – oamenii implicați în formarea opiniei conducerii de vârf a Bisericii Ortodoxe Ucrainene înțeleg că mai târziu poate fi prea târziu. Este necesar acum să se rupă complet de Biserica Ortodoxă Rusă".

Adevărat, din textul integral al acestui mesaj nu este complet clar dacă autorii de la "Pravblog" salută o astfel de evoluție a evenimentelor sau invers. Oricum, textul lor formează un anumit câmp de informare de așteptări și speranțe în jurul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

"Hrizma": "Evident, ierarhia Bisericii Ortodoxe Ucrainene este împinsă să oficializeze "Teofania" într-o schismă propriu-zisă. În ultimele zile, situația din jurul eparhiei de Berdiansk a devenit o poveste de prima pagină pentru comunitatea bisericească atât din Rusia, cât și din Ucraina. Arhiereul conducător, mitropolitul Efrem, a părăsit eparhia, care a fost ulterior alipită la Biserica Ortodoxă Rusă prin decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse. Acest lucru a provocat o reacție dură din partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Sinodul programat pentru 24 mai va fi probabil dedicat relațiilor cu Patriarhia".

Din nou vedem o escaladare vădită a situației, formarea unor aluzii la acțiuni "fulgerătoare" a Sinodului. De altfel, cum ar fi trebui să fie ele după ce Biserica Ortodoxă Ucraineană a făcut comentarii dure cu privire la eparhia de Berdiansk?

Exarhul Bisericii Ortodoxe Ruse din Africa, Mitropolitul Leonid coboară la a batjocuri Biserica Ortodoxă Ucraineană: "Da, ei nu au probleme cu fantezia. Mai întâi "Teofania", apoi "autocefalia", apoi "fierberea mirului", etc. Anunțați întreaga listă, vă rog. Există un termen "zugzwang" în șah – o poziție în care orice mișcare a unui jucător duce la o defavorizare a poziției sale. Acum vedem ceva asemănător în Biserica Ortodoxă Ucraineană, care este fără Patriarhia Moscovei. Totuși, trebuie să avem în vedere faptul că toate personalitățile care vor lua decizii, nu își lasă nicio șansă pentru viitor. Iar viitorul este predictibil pe termen mediu. Atunci va fi imposibil să faci referință la cineva și la ceva, inclusiv la situație. Iată-ne. După ce ai trădat o dată, nu mai poți simți diferența. Următorii pași se fac conform principiului  "a ars hambarul –ardă și casa".

Nu se poate decât să-l compătimești pe autorul acestor rânduri, care în mod evident nu înțelege că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu se află într-o stare de "zugzwang", ci trece prin sita persecuției. La fel s-a întâmplat și cu Biserica în primele trei secole de creștinism, și în vremurile ulterioare, până la persecuția din URSS. Toate aceste persecuții nu au făcut decât să întărească și să curățe Biserica, ducând-o la renaștere mai degrabă decât la degradare. Sângele martirilor a fost întotdeauna cea mai eficientă predică a creștinismului. Deci, acum loialitatea creștinilor ucraineni față de Biserica lor este cea mai eficientă predicare a adevărului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cât despre mitropolitul Leonid, el nu este singurul dintre clerul rus care percepe astfel Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Preotul Gheorghii Maximov, care recent i-a trimis în iad pe toți credincioșii ucraineni care nu-l pomenesc pe Patriarhul Chiril, a comentat cu un anumit grad de derâdere situația din eparhia de Berdiansk: "Cred că ar fi corect să începem pregătirea documentelor pentru oprirea de la slujire sau chiar caterisirea mitropolitului Efrem <...> Cu adevărat bun nu este cel care este bun atunci când lucrurile decurg ușor, ci care rămâne bun și când trece prin greutăți. Din păcate, ambii, mitropolitul Efrem și mitropolitul Onufrie nu au făcut față acestei încercări".

Nici antipozii ideologici ai reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ruse nu rămân în urmă. Declarațiile lor vizează și escaladarea situației, dar din cealaltă parte. De exemplu, părintele Andrii Pinciuk, recent oprit de la slujire, scrie pe canalul său de Telegram: "Biserica Ortodoxă Rusă declară că toate decretele arhiereului conducător al eparhiei de Berdiansk din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitului Efrem, "nu sunt valabile" <...> Adică acei 4 preoți-z din Berdiansk vor continua să săvârșească slujbe divine. Desigur, până când Forțele Armate ale Ucrainei nu vor ajunge la ei. Dar sinodul (scris intenționat cu literă mică – Red.) Bisericii Ortodoxe Ucrainene... va înghiți aceasta și se potoli. Din cauza ascultării".

Aceeași luare în derâdere, aceeași batjocură, aceeași atitudine disprețuitoare față de Biserica Ortodoxă Ucraineană și aceeași incitare a ierarhiei la acțiuni radicale. Numai că deja din cealaltă parte. Apropo, unii s-au așteptat că Sinodul va decide caterisirea părintelui Andrii Pinciuk și va lua măsuri dure împotriva susținătorilor săi care cooperează activ cu BOaU, iar această cooperare este prezentată ca poziția unei părți semnificative a întregii Biserici Ortodoxe Ucrainene.

Viața Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a clerului și a credincioșilor săi este încercuită de răutate și ură. Valurile acestei uri lovesc corabia Bisericii din toate părțile. Niște Pinciuk convenționali îneacă această navă cu ură față de Biserica Ortodoxă Rusă, radicalii Bisericii Ortodoxe Ruse – cu ură față de tot ce este ucrainean. Dar care sunt acțiunile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene?

Realitatea

Sinodul nu a proclamat autocefalia și nici nu a rupt comuniunea euharistică cu Biserica Ortodoxă Rusă și nici nu a caterisit pe nimeni. Sinodul nu a făcut nicio declarație cu privire la situația din eparhia de Berdiansk. Sinodalii nici măcar nu au emis nicio declarație în legătură cu persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Nu și-a exprimat punctul de vedere asupra persecuției clerului și a credincioșilor de către autorități și radicalii anti-bisericești. În schimb, Sinodul a luat următoarele decizii:

·         a aprobat texte de rugăciune pentru Tedeumul de mulțumire, care au fost săvârșite în toate eparhiile pe 27 mai 2023, în cinstea celei de-a 31-a aniversări a Sinodului Arhieresc de la Harkiv și primei aniversări a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Teofania;

·         a aprobat noi texte liturgice, în special slujba pentru Soborul Sfinților de la Cerkassy, slujba Sâmbătei Cazacilor pentru cei Adormiți (de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului) și canonul pentru înmormântarea ostașului ortodox;

·         a binecuvântat crearea unei noi mănăstiri în cinstea Sfântului Proroc Ilie al lui Dumnezeu în orașul Vinița;

·         l-a numit membru permanent al Sfântului Sinod pe fostul episcop al Eparhiei de Hmelnițki, mitropolitul Antonie (Fialko), vicar al Mitropoliei Kievului, și pe mitropolitul Clement de Nijyn și Priluki.

Sinodul a adoptat, de asemenea, o Pastorală cu ocazia împlinirii a 31 de ani de la Sinodul de la Harkiv și Primei aniversari a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din mănăstirea Teofania, Kiev. Esența Pastoralei se rezumă la faptul că hotărârile acestor Sinoade au fost corecte și oportune, ceea ce a fost confirmat de istorie. Pastorala conține, de asemenea, un apel la unire pentru a apăra Ucraina de agresiunea Federației Ruse.

În situația creată, acestea par niște soluții lipsite de fermitate și amorfe. Dar oare așa stau lucrurile?

În ce constă caracterul revoluționar al hotărârilor?

Cei care așteptau de la Sinod la decizii dure și demersuri rezonante au rămas dezamăgiți, pentru că speranțele lor nu au fost justificate. Unii se așteptau la o critică furioasă a Bisericii Ortodoxe Ruse pentru acțiunile din eparhia de Berdiansk. Alții – declarații extreme împotriva BOaU. Totuși, Sinodul nu a fost la înălțimea așteptărilor lor. Nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor tuturor celor care au vrut să implice Biserica Ortodoxă Ucraineană în marea politică și geopolitică.

Este timpul să deschidem Evanghelia și să citim că nici Iisus Hristos nu a îndreptățit cândva așteptări similare. După minunea înmulțirii pâinilor de la Marea Tiberiadei, mulți evrei au început să spere că acest Iisus din Nazaret este Mesia care va ajuta poporul evreu să ridice jugul nesuferit al invadatorilor romani și să facă împărăția lui Israel puternică și prosperă. Imaginați-vă: un împărat cu puteri atât de incredibile, care dobândește hrană din aer, vindecă și învie morții. Era o dorință absolut explicabilă și de înțeles.

"Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume" (Ioan 6:13-14).

Dar Dumnezeu a evitat în mod foarte revelator o astfel de perspectivă: "Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi în munte, El singur" (Ioan 6:15).

Ulterior, nedorința lui Hristos de a deveni liderul politic al evreilor și de a le satisface cerințele a făcut ca mulțimea care striga mai devreme "Osana Fiului lui David", să strige câteva zile mai târziu: "Răstignește-L, răstignește-L".

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor acelor credincioși care ar fi dorit să audă cuvinte de mângâiere și sprijin din buzele ierarhiei în persecuția de astăzi. Aceștia sunt cei care apără Lavra și mănăstirile, bisericile, și uneori, casele lor de răpitorii bisericilor. Aceștia sunt cei împotriva cărora se inițiază dosare penale și se ridică acuzații fără temei. Poate că ar dori să audă de la Sinod o evaluare a evenimentelor în curs, o instrucțiune cum să procedeze în continuare. Dar Sinodul nu a făcut acest lucru. Și aici paralelele evanghelice sunt, de asemenea, clar vizibile. " Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?" (Marcu 4:35-38).

În aceste cuvinte se aude un reproș: avem necazuri, iar Tu parcă nu observi nimic, chiar nu îți pasă de suferința noastră? Domnul a potolit apoi furtuna, dar a reproșat ucenicilor săi lipsa lor de credință: "Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?" (Marcu 4:39-40). Acum avem nevoie de sprijin și de un cuvânt de încurajare, dar, pe de altă parte, nu sunt suficiente aceste cuvinte ale Evangheliei pentru a ne liniști? Până la urmă, suntem în sânul Bisericii, în acest chivot mântuitor, despre care Domnul a spus: "Voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui" (Matei 16:18). Căci cu noi este Hristos, și conștientizarea acestui fapt este cea mai eficientă mângâiere și încurajare.

Spiritul revoluționar al hotărârilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 23 mai 2023 constă tocmai în această urmare a Evangheliei, și nu a nevoilor societății sau așteptărilor antipaticilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și chiar ale credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cu toată lipsa de actualitate, aceste decizii au de fapt o rațiune creștină profundă. În condiţiile în care multor le pare că Biserica trebuie neapărat să acţioneze astfel şi nu altfel, Biserica acţionează într-un mod cu totul diferit, evanghelic. Ei au încercat să-L atragă pe Hristos în politică, dar El a refuzat și, prin urmare, a provocat mânia mulțimii. Din diferite părți, se încearcă implicarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene într-o confruntare politică, dar Ea refuză (ceea ce a fost dovedit de ședința Sinodului din 23 mai 2023) și, prin urmare, atrage atacurile și reproșurile multora.

După cum am menționat mai sus, atât de o parte, cât și de cealaltă parte, diverse persoane din mass-media cer permanent ceva de la Biserica Ortodoxă Ucraineană. Unii cer să-i condamne pe "naziști", alții – să-i condamne pe "colaboratori". Dar ambele părți se află într-o stare de furie, sete de sânge, răzbunare. Și pe acest fundal, a păstra pacea lui Hristos este o revoluție. Aceasta este Evanghelia; acesta este spiritul creștinismului. Nu răspundem răutății, ci călcăm pe urmele lui Hristos. Aprobăm textele rugaciunilor bisericesti, deschidem mănăstiri, suntem angajați in treburile actuale ale Bisericii.

Ei doreau ca Hristos să conducă o revoluție în înțelesul pământesc, secular. Ei au cerut o răscoală împotriva romanilor, se așteptau ca El să devină un împărat pământesc, au cerut participarea la evenimente politice. În schimb, Hristos a adus o altă revoluție: revoluția smereniei, a iubirii, a împăcării, a liniștitei demnități interioare. Iar fariseii de atunci nu puteau înțelege acest lucru, nici defăimatorii și prigonitorii noștri de astăzi, cei care așteaptă de la noi răzbunare, ură și intoleranță. La fel ca fariseii, ei cred că punctul lor de vedere este singurul corect. Cu toate acestea, Evanghelia spune cu totul altceva.

În prezent, din toate părțile se revarsă reproșuri împotriva Preafericitului Mitropolit Onufrie. Pentru unii el este un schismatic, pentru alții – un colaborator, pentru ceilalți – un "bătrânel" căruia nu-i pasă de credincioși. De ce atâtea atacuri? Poate tocmai pentru că Mitropolitul Onufrie urmează calea creștină, evanghelică? Calea sa nu este condamnarea nimănui, ci iubire, tăcere, rugăciune. Aceasta este revoluția. Totuși, nu toată lumea va putea înțelege acest lucru, ci doar cei pentru care Evanghelia nu este doar o carte interesantă, ci revelația lui Dumnezeu despre ființa noastră.