De ce preoții trec din BOUkr la BOaU? Partea a treia, "fără patriotism"
Cel mai comun argument pentru preoții care trec la BOaU este "lipsa de patriotism" a BOUkr: biserica nu slujește statului și nu are steaguri și tridenți înăuntru.
În primele două articole, am vorbit despre acei preoți care trec de la Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică la structura recent formată Biserica Ortodoxă a Ucrainei fie din cauza "sindromului salvatorului", fie din motive morale. Astăzi să vorbim despre cei care pleacă din cauza poziției "nepatriotice" și "lipsei indentității naționale" în Biserica Ortodoxă Ucraineană.
De unde a apărut "patriotismul" în BOaU?
Plecarea la BOaU din cauza lipsei unui vector patriotic în Biserica Ortodoxă Ucraineană este probabil cel mai frecvent motiv. Deci, atât cei care simt că nu se pot realiza intelectual în Biserica Ortodoxă Ucraineană ("sindromul salvatorului"), cât și cei care simt că starea lor moral-etică nu coincide cu Evanghelia și cu poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene în anumite aspecte morale, toți mai devreme sau mai târziu recurg la argumente "naționale" sau "patriotice".
Acest lucru nu este surprinzător, pentru că BOaU este un succesor direct și un continuator al schismei produse de Filaret, care, în afară de "constituentul național", nu a avut cu ce să-i atragă pe credincioșii.
La începutul anilor 1990, la fel ca și astăzi, în Ucraina a existat și există o Biserică canonică cu un Întâistătător canonic, recunoscută de toate Bisericile Autocefale din lume. Desigur, oamenii credincioși nu au căutat nicio altă Biserică pe teritoriul Ucrainei. De ce? Prin urmare, Kravciuk și Filaret Denisenko, creatorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului (BOU PK), au mizat pe oamenii necredincioși, pe cei care de Crăciun își urau "colivă gustoasă" (masa tradițională de Crăciun – Red.), și mergeau la biserică pentru a "binecuvânta apa" sau "anafora de la Paște". Și astăzi astfel de oameni din BOaU nu au devenit mai iluminați. De exemplu, după ce au trecut la noul stil, ei se felicită în mod popular în Ajunul Crăciunului urându-și "Seară generoasă".
Pentru astfel de oameni, toate argumentele teologice, regulile canonice sau bunul simț sunt ca limba chineză. Filaret a venit cu un slogan simplu: "un stat independent – o biserică independentă", iar drept argumentul principal pentru a "explica" omului de ce trebuie să susțină BOU PK, a folosit sentimentele naționale și problema limbii. Oriunde au putut, atât Denisenko, cât și adepții săi cei mai apropiați și practic toți "preoții" și "episcopii" Patriarhiei Kievului au spus că "biserica" lor este "națională" pentru că "slujba" se oficiază în limba ucraineană. Oamenii care au abandonat credința părinților lor nu au putut oferi societății noastre nimic altceva. Aceeași logică a fost adoptată de BOaU, iar cei care decid să "schimbe jurisdicția" și să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană se bazează în special pe ea.
Dar sunt oare justificate declarațiile lui Denisenko și ale multor "preoți" ai BOaU, care vorbesc despre "patriotismul" și "caracterul național" al "bisericii" lor? Ce este patriotismul și cât spațiu poate fi acordat ideilor naționale în Biserică?
Patriotismul: În cuvinte și fapte
A fi patriot înseamnă a-ți iubi Patria. Aceasta este o teză general valabilă. Totuși, dragostea pentru Patrie nu trebuie să se limiteze doar la cuvinte. Faptele vorbesc mai tare decât vorbele. Dacă comparăm acțiunile celor care fac parte din BOUkr (Biserica Ortodoxă Ucraineană) și ale celor care susțin BOaU (Biserica Ortodoxă a Ucrainei), vom observa multe lucruri interesante.
Pentru a evita o discuție în deșert, oferim cifre concrete.
Numai în 2022, pe baza informațiilor din surse deschise, Biserica Ortodoxă Ucraineană a oferit peste 200 de tone de ajutor umanitar Forțelor Armate ale Ucrainei, iar asistența medicală care a fost oferită soldaților răniți sub forma achiziționării de medicamente constitue peste 4 milioane de grivne. Pe parcursul anului, 80 de vehicule au fost achiziționate și transferate armatei, suma totală a ajutorului militar acordat depășind 30 de milioane de grivne. Din nou, acestea sunt cifre care vorbesc doar de asistența militară și doar pentru anul 2022. Nu asistență pentru populația civilă, nu asistență pentru refugiați, persoane strămutate și pentru toți cei afectați de război, ci doar pentru militari.
În 2023, Biserica Ortodoxă Ucraineană a colectat 88 de milioane de grivne pentru militari și cei afectați de războiul din Ucraina. Mitropolitul Onufrie a donat personal peste 2 milioane de grivne pentru nevoile Forțelor Armate, iar fundația caritabilă a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene a strâns un milion pentru a achiziționa alimente pentru cei aflați la nevoie. Clericii și credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au făcut aproximativ 40 de călătorii umanitare în teritoriile din prima linie și cele deocupate, livrând aproximativ 100 de tone de ajutor umanitar.
Vedem ceva asemănător de la BOaU? Nu. Există, desigur, o activitate umanitară din partea lui Dumenko, dar amploarea acesteia nu se compară cu ceea ce oferă Biserica Ortodoxă Ucraineană. Mai mult decât atât, sunt cazuri când reprezentanții lui Dumenko, după ce au acaparat lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, au ruinat proiecte caritabile care existau acolo înaintea lor. De exemplu, în Hmelnițki, acaparatorii de la BOaU după ce au pus mâna pe bisericile Sfântul Gheorghe și a Icoanei Maicii Domnului de la Kazan ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, au sistat aproape imediat funcționarea sălilor de mese, unde serveau masa nu numai locuitorii nevoiași ai orașului, ci și multe persoane strămutate. Justificarea unei astfel de decizii a fost "lipsa de finanțare". Dar oamenii care au fost expulzați din aceste biserici au găsit banii necesari și au continuat să-i hrănească pe cei aflați în nevoie. Acest caz este departe de a fi unic.
În plus, nu este un secret pentru nimeni că mai mult de jumătate din ostașii Forțelor Armate ale Ucrainei sunt enoriași ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene. De asemenea, Biserica noastră a pierdut mai mulți preoți și slujitori ai biserici în timpul celor doi ani de război decât toate celelalte biserici din Ucraina la un loc.
În același timp, BOaU are "arhierei" care au obținut cetățenia rusă după 2014, adică după începutul războiului din Donbas (Clement Kush), sau care sunt agenți ai serviciilor speciale ale Republicii Populare Lugansk cu "documente" corespunzătoare (Tihon Petraniuk). Nici primul, nici cel din urmă nu au fost vreodată condamnați de conducerea BOaU. Deci, dacă vorbim despre patriotism nu în lozinci, ci în fapte, o astfel de discuție evident că nu va fi în favoarea lui Dumenko și a organizației sale.
Națiunea și Biserica
La fel de problematică pentru adversarii noștri de la BOaU va fi discuția despre naționalism, pe care ei îl confundă adesea cu patriotismul. Pentru adepții lui Dumenko, a fi naționalist este un lucru onorabil și fericit. Tocmai de aceea toți cei care au intrat în BOaU și cei care au fost acolo înainte, transformă Biserica într-o anexă ideologică a statului.
În timpul "slujbelor" în bisericile BOaU nu se aud doar rugăciuni, ci și imnul național al Ucrainei sau cântece despre Bandera. Altarul poate fi "împodobit" cu steagul țării noastre, iar tridentul poate împodobi Porțile Împărătești.
Catapeteasma cu trident într-o biserică din Odesa. Imagine: "Informatorul"
Același trident poate fi folosit de "arhiereii" BOaU pentru "binecuvântarea" apei, explicându-i ulterior originea prin unele "tradiții". Iar "preotul" structurii lui Dumenko după "slujbă" poate striga "Slavă națiunii!" și auzi ca răspuns "Moarte dușmanilor!". Nu sunt deranjați atunci când o persoană în ținută preoțească poate declara că "Ucraina este mai presus de toate!" sau când îl justifică pe Hitler și nazismul. Și din nou, aceste cazuri nu sunt întâmplări izolate, ci un întreg sistem care funcționează în cadrul BOaU.
Prin urmare, nu este de mirare că pentru reprezentanții organizației lui Dumenko, conceptul de "națiune" devine mai important decât Evanghelia și Hristos. Conștient sau nu, în acest proces ei sacralizează simbolismul naționalist, desacralizând sau chiar distrugând simbolismul creștin. Și aceasta nu este o exagerare. În Trebuhiv, activiștii BOaU au aruncat Biblia într-o groapă de gunoi după ce au acaparat biserica, pur și simplu pentru că a fost tipărită la Moscova. Creștinismul devine o "religie populară" mai degrabă decât "religia poporului", pierzându-și esența. De aici, lupta împotriva "sfinților ruși" care sunt "străini" ucrainenilor, împotriva "sărbătorilor rusești" și "tradițiilor rusești sclavagiste".
Drept urmare, în viziunea adepților lui Dumenko, Biserica capătă un "caracter exclusiv național" pe un fundal ca și cel al "egumenului" BOaU, pe al cărui felon este înfățișată harta Ucrainei.
Concluzii
În Hristos "nu mai este elen şi iudeu" (Coloseni 3:11), după cum ne spune apostolul. Aceasta înseamnă că dacă Biserica se va reduce la un grup de comunități naționale, ea își va pierde caracterul universal, încetând să fie atotcuprinzătoare, îmbrățișând toate semințiile, națiunile și țările. Toți cei care s-au alăturat la BOaU din considerente "patriotice" și "naționaliste", trebuie să înțeleagă că reducerea esenței Bisericii la slujirea în numele națiunii mai degrabă decât al lui Dumnezeu, va transforma Biserica într-o structură marginală. Deși s-ar putea să nu dispară într-o clipă, va dispărea treptat în vârtejul istoriei odată cu națiunea.
Pe de altă parte, slujirea națiunii, poporului sau a țării transformă comunitatea religioasă în ceva cu totul străin de Evanghelie. Dar cel mai îngrozitor lucru este că cântând imnul Ucrainei și cântece patriotice în biserică, tot nu îți vei dovedi patriotismul. În schimb, s-ar putea să riști să-L pierzi pe Hristos.
