Unde se îndreaptă catolicii și trebuie să urmăm și noi aceeași cale?
Fanarul și BRC se pregătesc de celebrarea comună a Paștelui în 2025, pe fundalul îndemnurilor de unificare a Ortodoxiei și catolicismului. Dar cum și în ce condiții?
În ultimele decenii, începând cu Patriarhul Atenagora al Constantinopolului, am auzit în repetate rânduri despre necesitatea unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică.
Această necesitate ar fi dictată de textele evanghelice "să fie toți una" (Ioan 17:21), precum și de credința că creștinii trebuie să se unească în fața provocărilor și amenințărilor din lumea modernă. Aceste procese de unificare s-au intensificat mai ales în ultimii 5-10 ani.
Paștele 2025 este un pas către unitate?
Reprezentanții Patriarhiei Ecumenice și ai Bisericii Romano-Catolice, de la simpli teologi și până la Patriarhul Bartolomeu și Papa Francisc, vorbesc despre realizarea iminentă a unității.
Patriarhul Bartolomeu a spus de mai multe ori că nu există o altă cale pentru Biserica Ortodoxă în acest moment, iar decizia privind unirea cu Biserica Romano-Catolică este inevitabilă și nu poate fi reconsiderată.
Catolicii înșiși se pregătesc activ pentru anul 2025. Iată ce a spus Papa: "Pregătim o întâlnire în 2025. Împreună cu Patriarhul Bartolomeu, vrem să ajungem la un acord asupra unei singure date a Paștelui. Vrem să marcăm aniversarea Sinodului ca frați, și ne pregătim de acest lucru".
Această dată nu este aleasă întâmplător. Potrivit Patriarhului Bartolomeu, "În această zi, mesajul veșnic al Învierii răsună mai profund ca niciodată, pe măsură ce frații și surorile noastre creștine neortodoxe sărbătoresc învierea Domnului nostru din morți prin sărbătorirea Sfintelor Paști. Ne rugăm Domnului Slavei că viitoarea sărbătoare a Paștelui de anul viitor (2025 – Red.) nu va fi doar un eveniment întâmplător, ci mai degrabă începutul unei date unice pentru celebrarea sa atât de către creștinismul oriental, cât și de cel occidental".
Prin urmare, data primei liturghii comune a catolicilor și ortodocșilor după o pauză de 1000 de ani pare a fi o realitate. Dar nu este prea mult timp pentru a implementa planul. În plus, în cadrul Bisericii Ortodoxe există o rezistență semnificativă față de planurile de unificare ale Fanarului și Vaticanului. De exemplu, Mitropolitul Serafim al Pireului din Biserica Greciei consideră că "regula sărbătoririi Paștelui pentru Biserica Ortodoxă este neschimbată, iar schimbarea acesteia este "o blasfemie împotriva Duhului Sfânt și a Inspirației divine a Bisericii, care învață că Duhul Sfânt locuiește în ea și această comuniune cu ereticii, cum ar fi anti-calcedonienii moderni, romano-catolicii și protestanții, este canonic imposibilă".
Poate că există dorința de a implementa planul cât mai curând posibil pentru a minimiza astfel de voci și este nevoie să explicăm graba cu care Fanarul și Vaticanul se pregătesc să se unească.
Un al doilea motiv, în opinia noastră, constă probabil în dorința Patriarhului Bartolomeu de a intra în istorie ca conducătorul Bisericii Constantinopolului sub care a fost depășită marea schismă dintre ortodocși și catolici.
Ce-i desparte pe ortodocși de catolici?
Având în vedere aceste două motive, putem înțelege de ce Patriarhul Bartolomeu spune că ortodocșii și catolicii sunt împărțiți de probleme care țin de domeniul pur istoric și al ritului, nu doctrinar, deoarece istoria este mai ușor de rescris decât o doctrină. Totuși, în cazul Bisericii Romano-Catolice, putem afirma că nu numai în termeni istorici, ci și în plan de rit și cultural-moral, avem mai multe probleme și dezacorduri cu catolicii decât s-ar părea la prima vedere. Să prezentăm câteva exemple concrete.
De exemplu, foarte recent, cardinalul Reinhard Marx din Germania a săvârșit o liturghie la care a turnat o grămadă mare de pământ în fața altarului. În timpul predicii, Marx a notat că "omul provine din pământ și praf și face parte din mediul înconjurător".
În 2020, conducerea de vârf a Bisericii Romano-Catolice a participat, din aceleași motive ecologice, la așa-numitul "catehism Paceamama", o zeitate păgână din America de Sud. Și doi ani mai târziu, Papa însuși a luat parte la un "rit de purificare" păgân. Șamanul a invocat duhurile, l-a afumat pe Papa cu "fum sacru" și a făcut mișcări rituale, la care Francisc nu a reacționat în niciun fel.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că în urmă cu câteva săptămâni, într-o biserică catolică din SUA, înainte de începerea Liturghiei, a fost săvârșit un rit păgân de un șaman indian. În timpul acestui ritual, mai multe femei au dansat în jurul altarului sub sunetele unei tamburine și îngânarea șamanului. Arhiepiscopul Viganò, un ierarh al Bisericii Romano-Catolice, a spus că "ritualul șamanului de la începutul slujbei este un act de blasfemie care profanează catedrala eparhiei Superior (Wisconsin)" și că "biserica din Bergoglio (adică a Pontifului – Red.) este o sectă".
Cardinalul are perfectă dreptate. Pentru că numărul actelor de blasfemie comise în ultimul timp în bisericile catolice este atât de mare și ele sunt atât de șocante, încât nu pot fi explicate printr-o simplă întâmplare.
De exemplu, pe 4 mai 2024, în Elveția, o femeie care se autointitula o "pictoriță", a stat pe sfânta masă din altarul unei biserici catolice timp de trei ore, în semn de protest împotriva războiului și, de asemenea, pentru a sublinia tendințele feministe în Biserică Romano-Catolică.
La Veneția, într-o veche biserică catolică, a avut loc o expoziție de lenjerie bărbătească, simbolizând "identitatea și pierderea, subliniind corpul ca un loc politic și umanizând viețile invizibile afectate de război și teroare". Mai mult, o biserică catolică din Italia a expus picturi care conțineau insinuări homosexuale și îl înfățișau pe Hristos înconjurat de persoane LGBT.
În aceeași ordine de idei, atenția uriașă acordată minorităților sexuale, precum și actele de blasfemie comise în bisericile catolice, nu pot fi numite o simplă întâmplare. Pentru că Papa Francisc a semnat un document care permite "binecuvântarea" cuplurilor de același sex și, în pofida indignării multor mireni, episcopi, cardinali și preoți ai Bisericii Romano-Catolice, acest document este deja folosit ca justificare pentru "binecuvântările" căsătoriilor între persoane de același sex, ca în cazul "binecuvântării" a două lesbiene într-o biserică catolică din Chicago, SUA.
Este posibilă unirea?
Dacă la toate acestea vom adăuga mișcarea germană catolică cunoscută sub denumirea "Calea sinodală", ai cărei reprezentanți caută să submineze teologia tradițională catolică privind căsătoriile homosexuale, hirotonirea femeilor și doctrina morală și etică tradițională, devine evident că Biserica Catolică s-a îndepărtat destul de mult nu numai de fundamentele sale, așa cum sunt exprimate în Catehism, ci și de fundamentele moralității creștine comune. Și nu există nicio îndoială că în timp decalajul dintre Evanghelie și învățătura Bisericii Romano-Catolice nu va face decât să crească. Prin urmare, Biserica Ortodoxă, prin intrarea în comuniune cu catolicii, va păși pe aceeași cale cu ei.
Din acest motiv trebuie să înțelegem că simpla dorință de unitate cu catolicii nu este suficientă pentru ca această unitate să fie realizată. Pentru că nu putem fi de acord cu lucruri care se abat de la învățătura Bisericii. Și chiar dacă ar fi să rezolvăm toate problemele doctrinare cu catolicii (ceea ce este puțin probabil), exemplele prezentate mai sus de blasfemie a sfințeniei bisericii, a Liturghiei, a tradițiilor și a teologiei morale și etice a Bisericii în general ne împiedică să realizăm unitatea dorită. Pentru că toate încercările de unitate exterioară cu cei care hulesc vor duce la o respingere a esenței credinței ortodoxe și în cele din urmă a lui Hristos.
Și, prin urmare, când vom mai auzi discuții despre cum ortodocșii trebuie să sărbătorească Paștele, Crăciunul și alte sărbători împreună cu catolicii, cum să slujească liturghia și să primească împărtășania din același potir, să-i întrebam: trebuie să se facă acest lucru înainte ca o femeie să se așeze pe sfânta masă sau după? Pentru că de răspunsul la această întrebare depinde nu numai unitatea ortodoxiei și catolicismului, dar și soarta voastră veșnică.
