Exarhatul Fanarului în Ucraina: Ce se află în spatele interzicerii BOUkr
În ultimul nostru articol, am discutat despre dilema cu care se confruntă autoritățile ucrainene în legătură cu Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Pe de o parte, autoritățile au promis că vor adopta proiectul de lege 8371, care este așteptat de cei care au văzut în Biserica Ortodoxă Ucraineană un "inamic", viziune promovată activ în ultimii ani în țară. Pe de altă parte, adoptarea legii 8371 poartă pericolul de sancțiuni pentru toți cei care o votează.
Drept urmare, se pare că autoritățile amână în mod deliberat procesul de interzicere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Mulți deputați speră că nu va fi necesar să facă acest lucru. Totuși, purtătorii de cuvânt ai autorităților continuă o retorică agresivă împotriva Bisericii.
Problema interzicerii Bisericii Ortodoxe Ucrainene rămâne actuală, și în orice moment pauza actuală sar putea trece într-o fază activă. Când se va întâmpla acest lucru? Când argumentele în favoarea interdicției vor depăși teama de sancțiuni. Întrebarea este cine va prezenta aceste argumente și cum. Este foarte posibil ca conducătorii noștri să primească o ofertă pe care nu o vor putea refuza. Ce fel de ofertă ar putea fi aceasta?
Interzicere în favoarea Exarhatului
Din păcate, unele decizii ale politicienilor noștri (și nu numai ai noștri) pot fi dăunătoare atât lor, cât și țării. Acest lucru se întâmplă atunci când amenințarea cu o viitoare pedeapsă ipotetică este umbrită de presiunea politică actuală. În acest caz, există o forță care poate crea probleme autorităților ucrainene chiar acum, nu atunci când vor fi impuse sancțiuni împotriva reprezentanților individuali ai statului. Ce forță este această? Aceștia sunt cei care au nevoie de control deplin asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Echipa noastră editorială deține informații că în luna august parlamentarii ucraineni totuși vor lua decizia să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană, în pofida consecințelor politice extrem de nefavorabile. Sursele noastre îl numesc drept principalul inițiator și lobbyist al acestei decizii Patriarhia Ecumenica.
Este clar că orice funcționar fanariot (cum ar fi mitropolitul Emmanuil de Calcedon sau arhiepiscopul Elpidofor al Americii), oricât de înaltă ar fi poziția sa, nu poate avea o influență semnificativă asupra politicii ucrainene fără un sprijin extern. Cine anume susține patriarhia se știe foarte bine. La fel de cunoscut este și faptul cine are de câștigat cel mai mult din interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucainene – nu ipotetic, ca în cazul BOaU, ci în sens direct. Aceasta este patriarhia ecumenica, care ar câștiga eparhii, biserici și mănăstiri noi, aflate în prezent în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucainene. Cum? Prin metoda care a fost exploatată activ de secole – prin înfințarea Exarhatelor.
Potrivit informațiilor noastre, adoptarea proiectului de lege 8371 ar trebui să inițieze înființarea Exarhatului Patriarhiei Ecumenice în Ucraina. În prezent, acesta există aproape nominal, dar în cazul unei interdicții a Bisericii Ortodoxe Ucainene, poziția sa ar putea fi întărită semnificativ. Și apoi va începe partea cea mai interesantă.
Problema BOaU
O problemă ar constitui faptul că în ultimele luni, Fanarul s-a gândit cum să facă față situației care a apărut după acordarea Tomosului lui Epifanie Dumenko. În timp ce în 2018 Patriarhia Ecumenica spera că recunoașterea schismelor ucrainene va decurge fără probleme, ca un "efect de domino", până în 2024 a devenit clar că nu va fi așa. Principalele motive sunt lipsa hirotoniei canonice a luii Dumenko și comportamentul extrem de agresiv al reprezentanților structurii sale față de Biserica canonică.
Dar dacă absența hirotoniilor canonice în rândul reprezentanților fostei Patriarhii a Kievului este încă justificată cumva de Fanar, având în vedere că Filaret Denisenko, care și-a hirotonit toți "episcopii", a fost un episcop canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru o lungă perioadă de timp, este imposibil de explicat bătaia credincioșilor, confiscarea bisericilor și distrugerea lăcașurilor sfinte care aparțin acelei Bisericii care a fost până de curând recunoscută de toți ca singura Biserică canonică din Ucraina.
Mai mult, pentru Fanar este extrem de greu să de vreo explicație reprezentanților altor Biserici Autocefale pentru nivelul scăzut de religiozitate în rândul credincioșilor BOaU și pentru faptul că bisericile acaparate stau goale.
La momentul dat, se pare că Patriarhia Ecumenica și-a dat seama că a adus în rândul său oameni care au doar o mică legătură cu creștinismul. Acordarea Tomosului BOaU nu a adus Fanarului dividendele despre care Patriarhul Bartolomeu a vorbit în mod repetat, în schimb i-a subminat semnificativ autoritatea în lumea ortodoxă. Acest lucru este dovedit de lipsa aproape totală de comuniune dintre Patriarhia Ecumenica și alte Biserici Ortodoxe Autocefale (cu excepția Greciei și Africii).
Cu alte cuvinte, fanarioții și-au creat probleme prin respingerea unei Biserici cu milioane de credincioși, cu un număr foarte mare de preoți, călugări, episcopi, mănăstiri și biserici, acordând în același timp un statut legitim unor oameni care se află departe de creștinism. Cum se poate rezolva această problemă?
Exarhatul și Legea 8371
Această problemă poate fi rezolvată prin convocarea unui Sinod Panortodox și ascultarea opiniilor majorității Bisericilor Ortodoxe Autocefale, revocarea Tomosului acordat BOaU și reabilitarea lui numai după pocăința tuturor membrilor acestei structuri. Totuși, aceasta ar însemna să-și recunoască greșeala, ceea ce Patriarhia Ecumenica nu vrea să facă. Iată de ce, în urmă cu câteva luni, a apărut ideea extinderii maxime a Exarhatului Patriarhiei Ecumenice în Ucraina.
Nominal, acest Exarhat există deja: conducătorul său, episcopul Mihail de Koman, încearcă să stabilească legături cu o anumită parte a episcopiei și a clerului Bisericii Ortodoxe Ucainene. Totuși, acest proces este lent și nu observăm din partea ierarhii Bisericii noastre prea mult entuziasm față de unirea cu Exarhatul.
Prin urmare, Fanarul a venit cu ideea de a "împinge" episcopii Bisericii Ortodoxe Ucrainene în structura Exarhatului Patriarhiei Ecumenice din Ucraina. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se adopte proiectul de lege 8371, conform căruia fiecare comunitate bisericească și mănăstire care nu va reuși să-și dovedească lipsa legăturilor canonice cu Patriarhia Moscovei, va fi supusă interdicției și lichidării ulterioare. În această situație, Exarhatul va fi prezentat ca o alternativă atât pentru BOaU, cât și pentru Biserica Ortodoxă Rusă, deoarece majoritatea covârșitoare a episcopilor ucraineni nu dorește să aibă nimic de-a face cu niciuna: este periculos să fii prieten cu unul și este neplăcut să fii prieten cu al doilea.
Conform informațiilor de care dispunem, negocierile Exarhatului cu episcopii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au început cel puțin cu trei luni în urmă.
Rezolvarea "problemei BOaU"
Prin crearea unui Exarhat puternic în Ucraina, Fanarul va soluționa două probleme. În primul rând, va câștiga o turmă de milioane de păstoriți cu mănăstiri, biserici și clerici crescuți în duhul iubirii pentru Hristos și Evanghelie, ceea ce este foarte important pentru fanarioții contemporani. În al doilea rând, va rezolva eficient "problema" BOaU. Pentru că dacă 90% dintre episcopii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și același procent de parohii se vor alătura Exarhatului Fanarului, atunci BOaU și Dumenko vor dispărea foarte rapid de pe scena istorică, transformându-se într-un grup marginal care va rămâne nerecunoscut de toate celelalte Biserici.
În acest caz, așa cum am menționat mai sus, BOaU se va afla într-o poziție extrem de dezavantajoasă. Ca parte a Exarhatului Constantinopolului, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene se vor putea ruga liber la Ierusalim, pe Muntele Athos și în orice alt loc, ceea ce majoritatea organizației lui Dumenko nu poate face. Acest lucru va duce la migrarea treptată a forțelor sănătoase ale BOaU către Exarhatul ucrainean al Fanarului, iar BOaU însuși se va transforma într-un mic grup marginal de "episcopi" și "preoți", amintind de BAOU din ultimii ani înainte de acordarea Tomosului.
Fanarioții speră că acest proces de tranziție a Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Exarhat va avea loc fără durere, fără violență fizică și confiscări bisericești, ceea ce ar fi un bonus pentru Patriarhia Constantinopolului. Totuși, se puaparene întrebarea: cât de legitimă este această decizie a Fanarului?
În esență, dacă se va întâmpla acest lucru, vom asista la un alt arbitrariu din partea Constantinopolului față de Ucraina și Biserica noastră. Această situație pare nu numai absurdă, dar și extrem de scandaloasă, deoarece poate fi descrisă ca nimic altceva decât furtul unei proprietății străine.
Pe de altă parte, în planul perspectivei istorice, Fanarul nu comite astfel de acțiuni pentru prima dată, "terminându-i pe cei slabi". Amintiți-vă de recunoașterea "Bisericii Vii" în anii 1920, când bolșevicii aproape că au distrus Biserica Ortodoxă Rusă, sau de crearea Parohiilor de Tradiție Rusă din Europa de Vest, urmată de distrugerea acesteia. Astfel de acțiuni, din punctul nostru de vedere, sunt păcătoase și inacceptabile. Totuși, Fanarul privește totul în mod diferit, justificându-și acțiunile ca un bine adus celora asupra cui este îndreptată ținta.
Cu alte cuvinte, Fanarul crede că prin crearea unui Exarhat, acesta oferă ucrainenilor o alternativă, o oportunitate de a nu se alătura BOaU și de a nu rămâne în Biserica Ortodoxă Rusă. Între timp, părerea credincioșilor ucraineni în această chestiune nu interesează pe nimeni. Negocierile sunt duse de reprezentanți individuali ai ierarhiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care nu sunt deosebit de preocupați de ceea ce cred majoritatea credincioșilor despre acest lucru. Ce va urma – va deveni clar foarte curând. Dar este evident că Biserica noastră trece prin vremuri dificile, în timp ce Ucraina se confruntă cu noi probleme, când pe teritoriul său ar putea exista trei organizații religioase concomintent.
