Interzicerea BOUkr: a punctul de neîntoarcere fost depășit
Rada Supremă a Ucrainei a interzis BOUkr. 20 august 2024 va intra în cărțile de istorie ca un punct de cotitură. În ce direcție ne îndreptăm și ce forțe am activat?
"Revoluția muncitorilor și a țăranilor, despre necesitatea căreia au vorbit neîncetat bolșevicii, s-a săvârșit! Ura, tovarăși!": acestea au fost cuvintele lui Vladimir Lenin, liderul proletariatului mondial, a doua zi după Revoluția din octombrie 1917. Au urmat 70 de ani de războaie, represiune, devastare și suferință umană. Peste o sută de ani, despre votul privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene se va vorbi ca despre un eveniment similar. Sau, poate, Dumnezeu va avea milă de noi și ne va cruța de pedeapsa pe care o merităm. Dar să încercăm să analizăm ce s-a întâmplat, să înțelegem cine caută beneficii în această apă tulburată și să încercăm să prezicem evoluția ulterioară a evenimentelor. Putem examina această situație în trei dimensiuni: politică, materială și spirituală.
Dimensiunea politică
Tragedia votului pentru interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene constă în faptul că, prin Legea 8371, societatea ucraineană este profund divizată, iar această divizare va dura mult timp. Până și adversarii Bisericii Ortodoxe Ucrainene estimează că adepții săi sunt în jur de 6 milioane. Aceasta constituie o parte substanțială a populației ucrainene, deși nu o majoritate. Acum, toți acești oameni se vor simți oprimați și lipsiți de drepturile lor. Un sentiment atât de puternic de nedreptate în rândul unui grup atât de mare de oameni nu dispare așa, pur și simplu. Se va manifesta inevitabil, probabil în ceva negativ.
Să ne gândim: cine sunt acești 6 milioane de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Sunt un grup închis care locuiește într-o anumită rezervație? Bineînțeles, nu! Aceștia sunt oameni din toate categoriile sociale și din toate grupurile sociale. Ei trăiesc în toată Ucraina, deținând diferite funcții în serviciul public, în forțele de ordine, în guvern și chiar în Rada Supremă. Credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene se regăsesc printre oamenii de afaceri la întreprinderi, mari, mici și mijlocii. Sunt muncitori, agricultori, angajați din sectorul serviciilor etc. Cel mai important este că ei constituie o parte semnificativă a Forțelor Armate ale Ucrainei, soldați care ne apără țara, riscându-și viața și sănătatea la război. Aceștia sunt oameni care sacrifică totul pentru a proteja un stat care acum le-a interzis Biserica, le-a ordonat să renunțe la Dumnezeul în care cred și îi forțează să trădeze Biserica căreia îi aparțin. Cum se va amnifesta sentimentul de nedreptate la acești oameni neînfricați și hotărâți?
Pe de altă parte, lor li se opun oameni care sunt și ei milioane și care au fost făcuți de către stat și propaganda mediatică să urască Biserica lui Hristos. Înainte de a începe campania agresivă împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, doar câțiva cetățeni ucraineni erau ostili Bisericii. Marea majoritate avea fie o atitudine pozitivă sau neutră față de Biserica Ortodoxă Ucraineană. Totuși, în ultimii cinci – șapte ani, spălarea creierului și-a luat dobânda.
Mulți oameni acum sincer cred că Biserica Ortodoxă Ucraineană este într-adevăr un inamic care trebuie distrus. Niciun argument și nicio dovadă care demonstrează contrariul nu este acceptată. Și nu este posibil ca 6 milioane de cetățeni de la Liov până la Dnipro să fie dușmani ai statului ucrainean, dar acest lucru nu rezonează în oameni. Ei cred în sloganurile false și tăioase: "Biserica Ortodoxă Ucraineană este FSB", "Toți cei din Biserica Ortodoxă Ucraineană sunt dușmani ai poporului", " Biserica Ortodoxă Ucraineană reprezintă "lumea rusă". Faptul că aceste acuzații sunt fără temei nu înseamnă că vor conta. Odată cu debutul agresiunii pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, ura poporului ucrainean față de invadatori a fost redirecționată de autorități către Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Acum propaganda și-a făcut treaba, iar ucrainenii se privesc unii pe alții ca pe niște inamici, iar Rada a dat comanda: "Atacă". Drept urmare, oponenții Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt foarte motivați să-și persecute vecinii, foștii prieteni și chiar membrii familiei care aparțin Bisericii lui Hristos. Acum, sătenii, locuitorii orașului și mai ales activiștii radicali vor veni la lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru a-i expulza pe credincioși. Nu le va păsa de ceea ce este scris în legea care interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană și de procedurile prescrise de lege, procesele judecătorești, termenele sau contestațiile. La orice încercare a credincioșilor de a se apăra cu argumente, răspunsul va fi o afirmație simplă și fără compromis: "Rada v-a interzis!". Aceasta sună la fel ca decretul vechilor împărați romani care persecutau Biserica: "Voi nu trebuie să existați".
În astfel de circumstanțe, ar trebui să ne așteptăm la o creștere a violenței, la și mai multe acaparări de biserici, atacuri asupra preoților și credincioșilor și la alte forme de fărădelege. Cei dornici de a oprima Biserică vor justifica orice acțiune invocând legea adoptată de Rada care interzice Biserica Ortodoxa Ucraineană. Și oamenii legii își vor justifica acțiunile cu aceeași Lege 8371.
Până unde va ajunge această violență? Câți oameni vor fi bătuți, schingiuiți sau, eventual, chiar și uciși? Câte biserici vor fi confiscate și jefuite? Timpul va răspunde la toate aceste întrebări.
Dar mai există o altă întrebare foarte serioasă: va reînvia mișcarea cazacilor pe arena politică, așa cum a fost acum 400 de ani, va sta întru apărarea credinței ortodoxe? Ce metode va folosi și ce obiective politice va urmări? O mare parte din ceea ce se întâmplă acum s-a întâmplat mai devreme în istoria Ucrainei. Luptele interne și ostilitatea dintre poporul nostru, pe care Rada le-a autorizat acum, nu au adus niciodată pace sau stabilitate în Ucraina. Vom asista la prăbușirea statului ucrainean? Se va prăbuși țara noastră? Zelenski va fi măturat de alte forțe politice? Se va confrunta Ucraina cu o serie de lovituri de stat? Ce sacrificii vor fi necesare pentru aceasta? Timpul va răspunde la toate aceste întrebări, dar adoptarea legii care interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană a crescut semnificativ probabilitatea unor astfel de rezultate.
Ucraina se va confrunta cu lupte și confruntări în situația politică internă. Acest lucru se va întâmpla în orice caz. Singura întrebare este la ce grad de brutalitate vor ajunge concetățenii noștri. Dar există și un aspect internațional. Legea care interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană încalcă atât de flagrant libertatea religioasă, încât țara care o aplică ar putea fi nevoită să-și ia adio aspirațiilor de aderare la Uniunea Europeană și alte organizații internaționale care unesc țările occidentale. Ce s-a întâmplat în Rada Supremă a Ucrainei pe 20 august 2024 este imposibil în orice țară civilizată. Așa ceva s-ar putea întâmpla într-un stat cu regim totalitar, dar nu într-o țară care se consideră democratică și legală. Și dacă vectorul politicii externe al Ucrainei se îndepărtează de Uniunea Europeană din cauza acestei decizii, la ce ar trebui să se aștepte Ucraina?
Dimensiunea materială
A fost destul de surprinzător să observăm modul în care diferite organizații religioase, membri ai Consiliului Ucrainean al Bisericilor și Organizațiilor Religioase (CUBOR), și-au exprimat sprijinul pentru interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Deși înțelegeau pe deplin că aceasta este o nedreptate flagrantă, că statul distruge Biserica lui Hristos, că aceasta este o adevărată încălcare a legii. Și cu toții se consideră credincioși, oameni religioși care respectă legea morală, care este aproape identică în toate confesiunile. Deci, de ce niciunul dintre ei nu a vorbit în apărarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene? De ce nimeni nu a spus un cuvânt bun pentru cea mai mare organizație religioasă din Ucraina? De ce nu a spus nimeni adevărul? Desigur, un factor important a fost simpla lașitate – teama de a merge împotriva voinței celor de la putere. Poate că acesta este și rezultatul unor discuții cu reprezentanții forțelor de securitate. Dar, de asemenea, nu se poate de negat interesul material major al diferitelor structuri religioase.
Căci Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este doar o organizație religioasă. Ea deține, de asemenea, un număr mare de clădiri bisericești, mănăstiri, diverse spații și așa mai departe. O parte din această proprietate a fost transferată de către stat în folosința Bisericii Ortodoxe Ucrainene în anii 1990. Faptul că Bisericii i s-a luat totul după Revoluția din 1917 este o altă chestiune. Acum, statul va începe din nou să preia proprietatea Bisericii, atât cea care a fost transferată după declararea independenței Ucrainei, cât acea pe care Biserica a construit-o prin eforturile și devotamentul credincioșilor săi – tot ce a fost creat și construit în ultimii 30 de ani. Acesta este un premiu imens, tentant, iar alte organizații religioase, care se autointitulează ortodoxe, precum și celelalte, plănuiesc să-l împartă între ele.
Gândiți-vă la Lavra Peșterilor de la Kiev, Lavra de la Poceaev sau la Lavra de la Sviatogorsk. Gândiți-vă câte obiecte sfinte de anticariat, icoane antice, vase valoroase și așa mai departe sunt adunate acolo. Luați în considerare clădirile, bisericile și chiliile care au fost construite sau restaurate. Și acum, toate acestea pot fi preluate fără consecințe.
Lavrele au fost întotdeauna centre de pelerinaj, iar pe lângă semnificația lor spirituală, rămâne valabilă și componenta materială. Este vorba despre veniturile din vânzarea de icoane, obiecte religioase, donații etc. Acum, toate aceste fluxuri financiare ar putea fi redirecționate către cei care preiau controlul. Cel puțin, probabil așa cred adversarii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din alte organizații religioase.
Și există și posibilitatea de a "utiliza" fonduri de stat care cu siguranță vor fi alocate pentru întreținerea acestor complexe monahale (întrucât BOaU, de exemplu, nu are bani pentru aceasta, așa cum se vede clar din numeroasele lăcașuri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene care au fost preluate și acum rămân goale și neglijate). Acaparatorii ar putea spera că, chiar dacă credincioșii vor înceta să mai frecventeze Lavrele confiscate, vor mai fi și turiștii care pot fi atrași cu diverse concerte și evenimente "culturale".
Imaginați-vă o biserică rurală, nu bogată, dar solid construită, cu icoane și obiecte religioase, clopote, o școală duminicală și o sală de trapeze. Enoriașii, care și-au câștigat banii prin muncă și sudoare, au contribuit semnificativ la construirea bisericii. Acum, un grup de susținători ai BOaU sau membri ai altor organizații religioase au ocazia perfectă de a prelua toate acestea pentru ei înșiși. Nu este nevoie să muncești pentru asta sau să faci sacrificii – poți doar să vii și să iei. Deci, de ce să nu votezi pentru interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene?
Multe biserici și proprietăți vor fi transferate în gestiunea diferitelor muzee și rezervații de stat și locale. Și știm cu toții cât de bine gestionează funcționarii, atât la nivel central, cât și la nivel local, proprietatea statului care le este încredințată. Experiența bolșevicilor va fi și ea de folos. Pe atunci, obiectele de valoare ale bisericii au fost confiscate pentru a-i ajuta pe cei înfometați; acum, acest lucru s-ar putea face sub pretenția de a ajuta frontul, mai ales dacă ajutorul Occidentului va scădea.
Pe scurt, întotdeauna este atrăgător să împarți o porție mare de avere. Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost interzisă, așa că proprietatea "nu aparține nimănui". După cum zice proverbul: "Să fie o troacă, că porcii se vor găsi".
Dimensiunea sacră
Votând pentru interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Rada Supremă, în numele întregii Ucraine, a renunțat la Dumnezeu și la Biserică, care este Trupul Său. A renunțat la credința strămoșilor noștri, la credința cneazului Volodimir și a Principesei Olga, la credința lui Antonie și a lui Teodosie din Peșteri și la credința mulțimii de sfinți care au strălucit pe pământul nostru. S-a îndepărtat de mijlocirea lor cerească pentru noi, păcătoșii. Prin această decizie a Radei Supreme, Ucraina a devenit o națiune care luptă cu Dumnezeu. Poate acest lucru să rămână fără consecințe?
Când poporul lui Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu și a început să se închine idolilor, Israelul a fost lovit de mari calamități. Dumnezeu a adus împotriva lor popoare străine, care i-au prins și i-au înrobit. Profeții au rostit cuvinte aspre, condamnând conducătorii necredincioși și avertizând oamenii despre dezastrele iminente.
Isaia: "Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe. Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele. Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate. Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei" (Isaia 1:2-7).
Ieremia: "Şi iar a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte". Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor ţării acesteia. Că iată voi chema toate popoarele ţărilor de la miazănoapte, zice Domnul, şi vor veni acelea şi îşi vor pune fiecare din ele scaunul său la poarta de intrare a Ierusalimului, pe lângă toate zidurile lui şi în toate cetăţile lui Iuda; Şi voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile lor, pentru că M-au părăsit, au aprins tămâie înaintea altor dumnezei şi s-au închinat la lucrurile mâinilor lor" (Ieremia 1:13-16).
Ezechiel: "Apoi vei zice către casa lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul, pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi al ţărilor dimprejur. Dar el s-a răzvrătit împotriva hotărârilor Mele mai mult decât neamurile şi împotriva legilor Mele mai mult decât ţările care îl înconjoară, căci el a lepădat legile Mele şi poruncile Mele nu le-a urmat. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai înmulţit nelegiuirile mai mult decât neamurile dimprejurul tău şi poruncile Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba nici după legile neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi, De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi în mijlocul tău voi rosti osânda ta, în fala neamurilor. Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce niciodată n-am făcut până acum şi nici nu voi mai face niciodată. De aceea părinţii îşi vor mânca pe copii în mijlocul tău şi copiii îşi vor mânca părinţii lor; voi aduce asupra ta osândă şi toate rămăşiţele tale le voi spulbera în toate vânturile" (Ezechiel 5:5-10).
Cuvinte similare au fost rostite și de alți profeți. Oricine poate lua Biblia și poate găsi aceste pasaje. În anul 988, țara noastră a jurat credință Singurului Dumnezeu adevărat, Domnului nostru Iisus Hristos, în apele de botez ale Niprului. A devenit parte a Trupului lui Hristos, a Bisericii Sale sfinte. Și acum țara noastră renunță la Hristos. Poate acest lucru să rămână fără consecințe?
Unii ar putea spune că trăim în perioada Noului Testament, așa că nu ar trebui să fim atenți la cuvintele profeților Vechiului Testament. Dar când în secolele XVI-XVII o parte din poporul ucrainean a renunțat la Biserică și s-a alăturat Unirii, a urmat una dintre cele mai cumplite perioade din istoria noastră, cunoscută mai târziu sub numele de Ruină.
Când în secolul al XV-lea, grecii ortodocși, sau mai precis autoritățile bizantine, au renunțat la Ortodoxie și au semnat Unirea Florentină cu Roma, a urmat invazia turcilor otomani și subjugarea Bizanțului.
Dacă vom examina cu atenție istoria națiunilor ortodoxe, vom observa că adesea evenimentele religioase semnificative au fost urmate de consecințe tragice.
Se va întâmpla ceva asemănător acum? Repetăm: timpul ne va arăta. Dar nădejdea în mila lui Dumnezeu rămâne mereu vie. Autoritățile ucrainene au devenit autorități care luptă împotriva lui Dumnezeu. Ei și-au făcut alegerea, dar asta nu înseamnă că nu există nicio șansă de mântuire.
Pentru că acum, fiecare persoană trebuie să facă propria alegere. Acest lucru este valabil mai ales pentru cler și credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acum ne aflăm la o răscruce de drumuri: să continuăm să ne închinăm Singurului Dumnezeu adevărat sau să ne închinăm în fața idolul statalității ucrainene, îndeplinind cerințele nelegiuite ale autorităților ucrainene.
Fiecare arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ucrainene va face această alegere. Aceștia vor fi inevitabil "întâmpinați" de către ofițerii SBU și alți agenți. Aceștia vor fi amenințați și li se vor propune diverse "beneficii" pentru a lua decizia "corectă". Și vor trebui să aleagă: cui să se închine?
Fiecare preot va trebui să aleagă: să înfrunte mânia autorităților locale și a radicalilor, care sunt plini de ură și locuiesc în apropiere, sau să rămână credincios lui Isius Hristos și Bisericii Sale.
Fiecare călugăr și mirean va trebui să decidă: să se închine în fața autorităților "atotputernice" sau să rămână persecutați dar părtași ai Harului Divin.
Pentru fiecare credincios, vine un moment al adevărului și fiecare va trebui să se întrebe: Cine sunt eu? Cu adevărat, cine sunt eu? Sunt un slujitor credincios al lui Dumnezeu sau un conformist înfricoșat, dispus să schimb Împărăția lui Dumnezeu pentru împărăția pământească?
Și putem fi siguri de un lucru: cu cât sunt mai mulți oameni vor răspunde "Rămân în Biserică, sunt cu Hristos", cu atât mai puține consecințe dăunătoare vor veni asupra Ucrainei.
Doamne, miluiește-ne pe noi și dă-ne puterea să rămânem credincioși Ție și Bisericii Tale!
