Cum să răspunzi la întrebarea: "Care este Biserica-Mamă pentru voi?"
Deseori, adversarii BOUkr pun întrebări precum: "Care este Biserica-Mamă pentru voi?" și "Unde este Tomosul vostru?", ceea ce înseamnă că BOaU deține toate aceste lucruri și, prin urmare, este cea potrivită. Dar cum stau lucrurile în realitate?
Pe 13 septembrie 2024, pe canalul "Suspilne" a avut loc un dialog între Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ucrainene Clement (Veceria) și profesorul de religie Liudmyla Fylypovyci. Printre altele, Fylypovyci a spus: "Pentru viața bisericească este foarte important cine vă acordă decretul care vă legitimează chiar dreptul de a exista – fie că este acordată de la Constantinopol sau de Moscova. Acum există un Tomos care confirmă că pentru Biserica Ortodocsă a Ucrainei condusă de Mitropolitul Epifanie, Biserica Mamă este Patriarhia Ecumenică”. Și apoi, i-a adresat mitropolitului Clement următoarea întrebare: "Care Biserică este Biserica-Mamă pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană?".
Logica din spatele unor astfel de întrebări
Logica acestei întrebări este exact aceeași cu cea adresată lui Hristos de farisei: "Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?"(Matei 22:17). Era o capcană logică, pe care fariseii credeau că au întins-o pentru Hristos.
Căci dacă ar fi răspuns: "Nu dați", ei L-ar fi numit răzvrătit, căci a îndemnat poporul să nu asculte de autoritatea romană și a atras pedepse asupra iudeilor. Iar dacă ar fi spus: "Dați", ei l-ar fi acuzat de lipsă de patriotism, de colaboraționism și oportunism, pentru că evreii îi priveau pe romani ca pe niște asupritori și doreau cu toată puterea să scape de jugul străin și îi disprețuiau pe toți acei care colaborau cu invadatorii.
La fel, mitropolitul Clement trebuia să aleagă între două variante. Dacă ar fi spus că pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană Biserica Mamă este Constantinopolul, cei care au întrebat ar fi zis: "Atunci de ce nu v-ați supus când Patriarhul Bartolomeu a revendicat Mitropolia Kievului și i-a recunoscut pe schismatici?". Dar dacă ar fi spus "Moscova", ar fi fost acuzat că nu este patriot pentru că a numit-o drept Biserică Mamă pe cea care binecuvântează războiul din Ucraina și, prin urmare, toate crimele și distrugerile pe care Rusia le face în țara noastră. În plus, ei ar fi spus: "Cum poate fi Moscova Biserica Mamă dacă Botezul Țării Rusiei a avut loc la Kiev?".
În logica clasică există metoda excluderii celui de-al treilea (în latină tertium non datur, adică "alte variante nu există"), în care se consideră că adevărul se află doar în limitele a două afirmații propuse. Dar de multe ori persoanele nu prea conștiincioase, pentru a-și forța adversarul să pronunțe o afirmație nefavorabilă, abuzează de această metodă și îi propune să aleagă una din două, ignorând faptul că poate exista o a treia variantă sau că întrebarea este inițial pusă incorect.
Așa s-a întâmplat în emisiunea de la „Suspilne”, unde Fylypovyci, pretinzând un fapt de la sine înțeles, a formulat o afirmație falsă: "Pentru viața bisericească, este foarte important cine îți acordă decretul care îți legitimează chiar dreptul de a exista". Ceea ce este cu adevărat important pentru viața bisericească și existența Bisericii lui Hristos este revelat în Sfânta Scriptură a Noului Testament. În esență, totul se rezumă la trei momente cheie:
- credința în Hristos;
- succesiunea apostolică a hirotoniilor;
- viața după porunci.
Credința în Hristos
Chiar la începutul predicării creștine, mărturisirea credinței era foarte simplă. Când apostolul Filip l-a predicat pe Hristos famenului reginei Candace, iar famenul a dorit să fie botezat, i s-a pus o singură întrebare: "Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu" (Fapte 8:35-37).
Astăzi, mărturisirea credinței creștine rămâne în esență aceeași, dar întrucât "întrebătorii veacului acesta" au ridicat multe probleme, această formulare a trebuit extinsă și explicată mai detaliat. În prezent, în timpul botezului, se recită Crezul Niceo-Constantinopolitan, care este format din 12 puncte.
Unul dintre aceste puncte spune: "Cred într-o singură Sfântă Sobornicească și Apostolicească Biserică". Unitatea Bisericii este explicată de apostoli folosind analogia unității trupului uman: "Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. [...] Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte" (1 Cor. 12:12, 27).
Predecesorii BOaU, organizațiile religioase Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) și Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană (BAOU), nu aparțin acestui Trup al lui Hristos, fapt recunoscut de toate Bisericile Locale până în 2018. Astăzi, 10 din cele 14 Biserici Locale recunoscute universal continuă să afirme că BOaU nu aparține Trupului Bisericii.
Iar această nerecunoaștere se referă nu la aspecte administrative, nu la statuturi canonice, ci la esența însăși. 10 Biserici locale nu recunosc harul "clerului" BOaU și nici valabilitatea "tainelor" acestora. Adică BOaU nu aparține Trupului Unic al Bisericii. Și niciun Tomos, niciun statut, niciun document al Patriarhiei Constantinopolului nu schimbă esența problemei.
Un moment foarte important, adesea ignorat de susținătorii BOaU, este că 10 Biserici Autocefale neagă apartenența BOaU la Biserica lui Hristos și, în consecință, nu îi recunosc statutul canonic și nici nu-i consideră pe ierarhii săi drept "episcopi" legitimi. Patru Biserici Locale recunosc BOaU, deși cu unele rezerve. În același timp, aceste patru Biserici Autocefale consideră că statutul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene este nedeterminat, dar toate cele 14 Biserici Autocefale recunoscute universal afirmă că Biserica Ortodoxă Ucraineană este în comuniune euharistică cu întreaga Biserică, tainele sale sunt valabile, iar ierarhii ei sunt legitimi.
Biserica se mai numește și sobornicească
Pe lângă faptul că Biserica este compusă din reprezentanți de diferite națiuni, medii sociale, intelectuale și culturale, aceasta mai înseamnă și principiul sinodal al conducerii Bisericii.
Toate problemele care privesc întreaga Biserică sunt rezolvate sobornicește, nu unilateral. Un exemplu în acest sens este Sinodul Apostolic din anul 47 d.Hr., descris în Cartea Faptele Apostolilor, precum și întreaga istorie a sinoadelor bisericești. În cazul amestecului Constantinopolului în treburile bisericii ucrainene, acest principiu a fost evident încălcat. În pofida dezacordului unei mari părți a Bisericilor Autocefale și a apelurilor către Patriarhul Constantinopolului de a convoca un sinod panortodox pentru rezolvarea sobornicească a problemei ucrainene, fanarioții și reprezentanții BOaU refuză cu încăpățânare să o facă.
Astfel, avem de-a face cu o încălcare vădită a doctrinei Bisericii, care este formulată în Crez. Asta ca să nu mai vorbim despre noua învățătură a Constantinopolului, pe care mulți o definesc drept erezia papismului constantinopolitan.
Succesiunea hirotoniilor
Susținătorii BOaU încearcă adesea să ignore această problemă. Dacă cineva îmbracă veșminte preoțești și ia în mână cadelinița, este deja "preot". Și dacă îi crește și o barbă lungă, nu mai rămâne nicio îndoială. Cine, pe cine, când și cum a fost hirotonit nu este atât de important. Dar, de fapt totul, este invers.
În Sfânta Scriptură găsim exemple care arată că tocmai prin punerea mâinilor apostolilor a fost transmis Harul Duhului Sfânt. "Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră" (Faptele Apostolilor 14:23); "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit..." (Tit 1:5).
În Cartea Faptele Apostolilor, există o istorisire despre un om care a vrut să cumpere acest har: "Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare. [...] Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit. [...] Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt" (Fapte 8:9-19).
Din acest pasaj devine clar că Simon a înțeles bine că harul este dat prin punerea mâinilor apostolilor și că nu putea să dobândească această putere de unul singur, ci trebuia să o primească de la apostoli, adică de la cei care aveau acest har și puterea de a-l transmite altora.
În Cartea Faptele Apostolilor se descrie, de asemenea, un caz de însușire din propria voie, deși nu este vorba despre săvârșirea Tainelor, dar poate servi drept exemplu pentru a ilustra faptul că o astfel de însușire din propria voie nu aduce niciun bine după sine: " Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel! Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu. Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine sunteţi? Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea. Şi acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor şi elinilor care locuiau în Efes, şi frică a căzut peste toţi aceştia şi se slăvea numele Domnului Iisus" (Fapte 19:13-17).
Dar, cel mai rău caz de însușire din propria voie a preoției este descris în Vechiul Testament în cartea Numeri.
În timpul călătoriei israeliților prin pustie, unii oameni s-au ridicat împotriva lui Moise și Aaron și au încercat să nege că numai ei aveau dreptul de a aduce jertfe Domnului: "Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan şi cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ruben, s-au sculat împotriva lui Moise, Împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi, căpetenii ale obştii fiilor lui Israel, oameni însemnaţi, care erau chemaţi la adunare. Adunându-se aceştia împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: "Destul! Toată obştea şi toţi cei ce o alcătuiesc sunt sfinţi şi Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiţi voi mai presus de adunarea Domnului!?" (Numeri 16:1-3 ).
Această atitudine este izbitor de asemănătoare cu comportamentul susținătorilor BOaU, nu-i așa? Aceleași întrebări retorice adresate episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene: "De ce vă considerați plini de har, în timp ce îi numiți fără de har pe ierarhii BOaU?".
Totul s-a încheiat foarte tragic nu numai pentru impostori, ci și pentru adepții lor: "Domnul însă i-a zis lui Moise: "Spune obştii: Feriţi-vă în toate părţile de locuinţa lui Core, a lui Datan şi a lui Abiron. [...] Cum a încetat el să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pământul sub aceia. Şi şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toată averea; Şi s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în locuinţa morţilor, i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii. Şi tot Israelul, care era împrejurul lor, a fugit la strigătele lor, că ziceau: "Să nu ne înghită şi pe noi pământul!" A ieşit apoi foc de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămâie" (Numeri 16:23-35).
Această poveste ne învață că preoția nu este doar un ritual frumos cu cântarea: "Axios". Harul preoției nu este conferit doar prin parcurgerea ritului de hirotonire și prin îndeplinirea tuturor acțiunilor prescrise. "Căci Domnul Dumnezeul tău este foc mistuitor, Dumnezeu zelos" (Deuteronom 4:24). Încercările de a dobândi acest foc prin mijloace nelegitime nu duc la nimic bun. Nu numai că nu reușesc să-i transforme pe impostori în preoți ai lui Dumnezeu, dar, de asemenea, doboară mânia lui Dumnezeu asupra tuturor celor care îndrăznesc astfel de acțiuni.
Aproape toate "hirotoniile" ierarhilor BOaU au fost săvârșite în mod blasfemic: autodeclarat, în afara Bisericii, sub o anatemă recunoscută de plinătatea Bisericii lui Hristos. Cum ar putea aceste acte de sacrilegiu să fie transformate retroactiv în hirotoniri legitime și harice? Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului pur și simplu refuză să răspundă la această întrebare.
Poruncile lui Dumnezeu
Acest aspect nu este la fel de evident ca primele două, dar nici nu poate fi ignorat. Nu întâmplător ritul Tainei Spovedaniei include o rugăciune a preotului asupra celui care se căiește: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă și necuprins în îndurări,... Împăcă-l și unește-l cu Sfânta Ta Biserică, prin Hristos Iisus, Dumnezeul nostru…".
Păcatul înstrăinează omul de Biserica lui Hristos, motiv pentru care este nevoie ca păcătosul care se pocăiește să fie reunit cu Biserica. Dar dacă un păcat evident nu este doar justificat de o organizație religioasă, ci chiar și ridicat la rangul de virtute?
Nu este un secret pentru nimeni că astăzi BOaU crește prin bisericile acaparate de radicali și activiști, care nu ezită să recurgă la violență fizică împotriva credincioșilor și să folosească instrumente de construcție pentru a pătrunde în biserică. Asociația "bisericii rangelor și a polizoarelor de mână" s-a înfiltrat ferm în BOaU.
Liderii BOaU nu numai că nu condamnă aceste metode, dar chiar și îi recompensează pe acești radicali și activiști cu decorații bisericești pentru "faptele lor". Poate Biserica lui Hristos să accepte astfel de acțiuni? Întrebarea este retorică.
În orice caz, metodele violente de a dobândi noi biserici pentru BOaU sunt un semn clar că oamenii care le folosesc sunt departe de a păzi poruncile lui Dumnezeu.
Cum totuși trebuie să răspundem?
Da, întrebările incomode adresate Bisericii Ortodoxe Ucrainene se bazează pe manipulare, înlocuind ceea ce este important cu ceea ce este mai puțin important. Dar cum ar trebui să răspundem la ele? Evanghelia ne învață cum. Mai sus am dat un exemplu de întrebări provocatoare adresate lui Iisus Hristos. Iată un alt exemplu care oferă un răspuns la întrebarea despre scrisori, tomose etc.
"Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?" (Matei, 21:23). Această întrebare pare foarte logică și legitimă. Dar nu a fost întrebat cu intenția de a afla dacă cu adevărat Iisus din Nazaret este Mesia Cel promis.
Arhiereii nu doreau la această întrebare un răspuns cinstit, bazat pe profeții. A fost pur și simplu o provocare menită să ofere motive pentru a-l acuza pe Hristos că pretinde la autoritatea divină (așa cum s-a făcut în cele din urmă în timpul procesului Său în fața lui Caiafa). Dar aceasta nu s-a întâmplat.
Domnul nu a căzut în această provocare și, în schimb, a pus o contra-întrebare: "Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? (Matei 21:24-25). Bătrânii și-au dat seama că orice răspuns pe care l-ar fi dat îi va acuza pe ei înșiși, așa că, după ce s-au sfătuit,"i-au răspuns lui Iisus: "Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea" (Matei 21:27).
Exact așa ar trebui să răspundem și noi la întrebări provocatoare precum: "Care este Biserica Mamă pentru voi?" și "Unde este Tomosul vostru?". Ar trebui să-i întrebăm pe oponenții noștri următoarele:
- Ce face din Biserică o Biserică: scrisorile și tomosurile sau harul hirotoniilor?
- Din toată Ortodoxia, neagă cineva validitatea Tainelor Bisericii Ortodoxe Ucrainene?
- Cum s-au transformat "hirotoniile" ierarhilor BOaU din acte de sacrilegiu în acte pline de har?
- Cum poate BOaU să facă parte din Biserica lui Hristos dacă două treimi din Bisericile Autocefale nu o recunosc?
- Pot ucenicii lui Hristos să spargă ușile bisericii și să taie balamalele cu polizoare de mână?
Și dacă susținătorii BOaU nu pot da răspunsuri clare la aceste întrebări, atunci ar trebui să le spunem ceea ce a spus Hristos: "Nici Eu nu vă voi spune..." (Matei, 21:27).
