Jasenovac: Biserica catolică și genocidul sârbilor ortodocși

În Jasenovac au fost comise masacre. Imagine: UJO

Auschwitz, Dachau, Treblinka, Majdanek, Sobibor - denumirile acestor teribile lagăre de concentrare sunt cunoscute de toți cei care au auzit măcar ceva despre fascism și cel de al Doilea Război Mondial. Dar în această serie Jasenovac este foarte rar amintit. Veți întreba de ce? În primul rând, pentru că naționaliștii croați, preoții, călugării și călugărițele catolice au jucat un rol deosebit în genocidul sârbilor ortodocși din aceast lagăr de concentrare. Pentru a nu vorbi în gol, să apelăm la istorie.

Jasenovac – iadul pe pământ

În mai 1941 pe teritoriul statului-marionetă fascist Croația a fost creat un lagăr special de concentrare Jasenovac. Până în toamna acestui an, majoritatea locuitorilor orașului erau de etnie sârbă, dar ustașii croați au distrus populația locală și au înființat în Jasenovac garnizoana lor, lângă care a fost creat lagărul de concentrare cu același nume.

Lagărul consta inițial din patru secțiuni pentru 4000 de prizonieri. Pe teritoriul fiecărei secțiuni se aflau barăci construite de prizonieri. Secțiunile, la rândul lor, erau destinate sârbilor, evreilor, romilor și croați suspecți, neloiali față de stat. Aceste grupuri ale populației din SIC fascist (Statul Independent al Croației) erau considerate inferioare și trebuiau supuse exterminării. De exemplu, sârbilor din Croația li s-a ordonat să poarte pe mânecă o banderolă albastră cu litera "P", care însemna "pravoslavac", adică "ortodox". La ușile tuturor cafenelelor și restaurantelor croate erau atârnate reclame în care se menționa că "sârbilor, evreilor, țiganilor și câinilor le este interzisă intrarea".

Mai târziu, tabăra Jasenovac s-a extins și s-a transformat într-un complex de cinci tabere strâns intercorelate, cunoscute sub numerele de la I la V.

Pe teritoriul său existau barăci separate pentru copii, pentru mame cu nou-născuți, pentru sârbii ortodocși.

Prizonierii din Jasnovac erau uciși cu o cruzime specială și cu fantezie. Potrivit istoricului Veaceslav Bondarenko, ei au fost arși de vii în cuptoare (fasciștii germani au ars doar cadavre), au fost dați ca hrană șobolanilor, zdrobiți cu presa și tăiați cu ferăstrăul, ochi le erau găuriți cu ace, în gură le băteau cuie țepe din lemn, erau uciși prin lovituri de baros, călcați până la moarte cu cizmele. Copiii nenăscuți erau tăiați din burta mamei și atârnați pe perete cu plăcuțe pe care era scris "Carne sârbească – un dinar pe kilogram".

Sârbilor din Croația li s-a ordonat să poarte pe mânecă o banderolă albastră cu litera "P", care însemna "pravoslavac", adică "ortodox".

Pentru a-i extermina pe sârbii ortodocși, se foloceau uneltele de tortură "serbomlatul", care consta dintr-un mâner de lemn și un buton zimțat din metal greu, și "serbosekul" - o lamă metalică pe o mănușă de piele aspră. Se credea că uciderea cu aceste instrumente letale din punct de vedere fizic era mai eficientă decât cu cuțitul obișnuit.

Până în prezent cercetătorii încă nu au stabilit exact numărul victimelor din Jasenovac. Unii consideră că numărul lor nu depășește 83.000, în timp ce alții susțin că 700.000 de sârbi, 80.000 de romi și 23.000 de evrei au fost uciși în acest lagăr de concentrare. Oricum, oricare dintre aceste cifre este imensă și mărturisește lucrurile cumplite care s-au întâmplat pe teritoriul acestui lagăr al morții.

Amprenta catolică

Catolicii-ustași și-au stabilit ca scop catolicizarea populației ortodoxe sârbe. Cei care nu doreau să se convertească la catolicism au fost uciși. Biserica Romano-Catolică nu numai că a tăcut văzând atrocitățile ustașilor și ale guvernului Croației, dar a și susținut pe deplin politica Statului Independent al Croației. Astfel, la 28 aprilie 1941, cardinalul croat Aloysius Stepinać a publicat o enciclică în care le ordona catolicilor să sprijine noul stat.

La 14 iulie 1941 Ministerul de Externe al Croației a anunțat public despre acordul său cu BRC despre lucrarea comună privind catolicizarea sârbilor. Istoricul John Cornwell a scris că în acel context reprezentanții intelectualității sârbe și preoții ortodocși au fost supuși distrugerii chiar dacă au adoptat catolicismul.

Această inițiativă a fost pe deplin susținută de clericii BRC din Croația. Astfel, preotul Mate Mutos a declarat că a sosit timpul "să lăsăm la o parte cartea de rugăciuni și să luăm în mână revolverul". Un alt preot, Dionisii Iuricevici, a declarat în ziarul Novi list că uciderea unui copil mai mare de șapte ani nu este un păcat.

Profesorul de la Universitatea din Londra Srboljub Ivanovici consideră că aproximativ 1400 de preoți catolici au luat parte la masacrele sârbilor, romilor și evreilor, dintre care 120 au fost decorați cu ordine militare ale statului Croat.

Profesorul de la Universitatea din Londra Srboljub Ivanovici crede că aproximativ 1400 de preoți catolici au luat parte la masacrele sârbilor, romilor și evreilor, dintre care 120 au fost decorați cu ordine militare ale statului Croat.

Drept urmare, în doar câțiva ani Biserica Ortodoxă Sârbă din Croația a fost practic lichidată. Peste 300 de biserici ortodoxe au fost distruse, sute au fost transformate în biserici catolice. Ustașii au ucis șase episcopi și 222 de preoți. Aproximativ 240000 de sârbi s-au convertit la catolicism sub amenințarea cu moartea. Sute de mii au fost uciși.

"Fratele Satana"

Călugărul catolic franciscan Miroslav Filipovici s-a evidențiat printr-o atrocitate specială în rândul maniacilor ucigași care activau pe teritoriul lui Jasenovac, fapt pentru care în lagăr a fost numit "diavolul din Jasenovac" și "Fratele satana".

O periodă de timp acest om a slujit în garda personală a lui Ante Pavelić, iar în 1938 a fost tuns în monahism cu numele de Tomislav și s-a alăturat ordinului franciscan. În 1941 Filipovici a devenit capelan militar al armatei de ustași.

La 7 februarie 1942 călugărul catolic Tomislav a luat parte la masacrul sârbilor din satele Drakulici, Motike și Șargovac, lângă Banja Luka. În acea zi au fost ucise 2315 persoane, majoritatea femei, bătrâni și copii. Inspirându-i pe ustași să ucidă, Tomislav a declarat că dacă ei comit un păcat, el va lua acest păcat asupra sa. Potrivit martorilor oculari, el a ordonat ca copiii să fie împușcați în primul rând. El împreună cu un alt călugăr catolic, Zvonimir Brekalo, îi ucidea cu cuțitul pe cei care supraviețuiau.

Atrocitățile lui Filipovici i-au șocat chiar și pe naziști. De exemplu, generalul german Edmund Gleise von Horstenau l-a arestat pe "fra satana" și l-a predat autorităților croate, cerând pentru el o pedeapsă severă. Vekoslav Luburici, șeful Departamentului III al Serviciului Național de Securitate al Ustașilor, l-a trimis pe Tomislav la Jasenovac ca prizonier cu condiții speciale de deținere.

Deja la începutul anului 1942 a fost eliberat și numit șef al unei mici tabere de transbordare lângă Jasenovac. La 10 iunie 1942 a devenit comandantul taberei III.

La inițiativa noului comandant, în lagăr au fost organizate "competiții" pentru uciderea prizonierilor. De exemplu, la 29 august 1942 câștigătorul a fost Petar Brzitsa, absolvent al Colegiului Franciscan, membru al societății catolice "Krizari" ("Cruciații"), care a ucis 1360 de oameni într-o zi.

Unul dintre prizonierii lagărului Jasenovac, Egon Berger în cartea sa "44 luni în Jasenovac" a scris că "fra satana" îi lua pe copii de la mamele lor sub pretextul că îi va boteza după ritul catolic. Dar de fapt arunca copilul în aer și îl prindea pe o baionetă sau pe o țeapă de lemn. Mamele copiilor decedați erau împușcate pe loc.

De asemenea, "părintele" Tomislav ascuțea niște țepe din lemn de 10 centimetri. Apoi le introducea vertical în gura prizonierului și îl lovea sub bărbie cu patul armei. Omul cădea mort. Călugărul catolic a numit acest tip de execuție "oferirea prescurei".

Se știe, de asemenea, că acest bărbat a ucis în public 56 de evrei cu toporul și a împușcat 42 de sârbi într-o singură zi, fără niciun ajutor. Mai târziu la proces aceasta a fost singura crimă pe care a recunoscut-o datorită numeroaselor mărturii.

"Părintele" Tomislav ascuțea niște țepe din lemn de 10 centimetri. Apoi le introducea vertical în gura prizonierului și îl lovea sub bărbie cu patul armei. Omul cădea mort. Călugărul catolic a numit acest tip de execuție "oferirea prescurei".

În timpul vizitei unei delegații germane, Tomislav a ales un grup de comuniști croați de aproximativ aceeași înălțime. Ei au fost aliniați la perete și li s-a ordonat să se uite la portretul lui Hitler atârnat de tavan. Filipovici i-a tăiat fiecărui grumazul, iar unuia dintre ei i-a introdus un tub în rana sângerândă și i-a supt sângele, declarând în germană: "Sângele comuniștilor este dulce". Potrivit martorilor oculari, un ofițer german și-a pierdut cunoștința, iar Obersturmführerul SS Schmidt a menționat că "dacă în Croația există astfel de călugări, atunci ce fel de călăi sunt acolo?".

În 1942, Filipovici a fost numit comandant al taberei V, situat pe teritoriul Stara Gradiska. Această secție a taberei din Jasenovac a fost creată special pentru femei și copii.

Noul comandant s-a adresat către Arhiepiscopului Aloysius Stepinać cu cererea să-i trimită călugărițe catolice care să-i ajute pe supraveghetori – pentru "muncă misionară" în rândul prizonierilor. Cererea i-a fost satisfăcută.

Sub conducerea lui "fra satan ", 1300 de copii au fost otrăviți cu gazul "Ciclonul B" într-o singură zi. În total, în Stara Gradiska au fost ucise 60 de mii de femei și 20 de mii de copii cu vârsta până la 12 ani. Cea mai tânără dintre victime avea doar 2 luni...

La 22 octombrie 1942 Filipovici a fost expulzat din ordinul franciscan, dar nu a fost excomunicat din Biserica Catolică. El s-a prezentat în fața instanței în 1946 și, pentru a-și atenua sentința, a cooperat activ la anchetă. Instanța l-a condamnat la moarte prin spânzurare. Filipovici sau "fra satana" a venit la locul execuției în roba sa franciscană.

Aloysius Stepinać­­­, un "sfânt" catolic

Mai sus l-am menționat deja pe șeful catolicilor croați, episcopul Aloysius Stepinać­­­. Știa oare el despre atrocitățile comise de subalternii săi? Stepinać a insistat că nu. Cu toate acestea, el a fost cel care i-a binecuvântat pe Ante Pavelić, Slavko Kvaternik și alți criminali de război pentru îndeplinirea "misiunii" lor. Secretarul său personal a venit de mai multe ori la Jasinovac și a transmis binecuvântări criminalilor de acolo. În plus, în fiecare diviziune majoră a armatei croate slujea un capelan catolic. În total 12879 de preoți și călugări romano-catolici au luptat în rândurile ustașilor, potrivit raportului Comisiei de stat din Iugoslavia privind crimele de război. Prin urmare, Stepinać­­­ pur și simplu nu putea "să nu știe".

În corespondența sa cu Vaticanul, Stepinać a susținut că ustașii sunt "catolici convinși care construiesc un stat în care va domni sfânta credință catolică".

Iată ce a scris cardinalul despre sârbii ortodocși: "Croații și sârbii sunt din două lumi diferite, doi poli diferiți; nu vor găsi niciodată limbă comună, numai dacă se va întâmpla o minune a lui Dumnezeu. Această schismă este cel mai mare rău din Europa, poate chiar mai mare decât protestantismul. Aici nu există moralitate, nici principii, nici adevăr, nici dreptate, nici cinste...".

Mai târziu, la proces, cardinalul Stepinać­­­ și-a justificat participarea activă la catolicizarea sârbilor prin faptul că acesta era singurul mod de a-i salva de la moarte. Însă și în acest caz el nu spunea adevărul. De exemplu, este bine cunoscută corespondența sa cu comandamentul militar italian care, după ce a ocupat Herțegovina, a permis săvârșirea slujbelor ortodoxe. Potrivit lui Stepinać­­­, era inadmisibil să se facă acest lucru: "În partea teritoriului Croației anexată de Italia există un declin al vieții religioase, și totodată o trecere notabilă de la catolicism la schismă. Dacă această cea mai catolică parte a Croației încetează să mai fie așa, toată vina și responsabilitatea în fața lui Dumnezeu și a istoriei vor cădea asupra Italiei catolice. Aspectul religios al problemei mă impune să vorbesc în termeni deschiși și clari, întrucât sunt responsabil pentru viața religioasă din Croația".

"Croații și sârbii sunt din două lumi diferite, doi poli diferiți; nu vor găsi niciodată limbă comună, numai dacă se va întâmpla o minune a lui Dumnezeu. Această schismă este cel mai mare rău din Europa, poate chiar mai mare decât protestantismul. Aici nu există moralitate, nici principii, nici adevăr, nici dreptate, nici cinste...".

Cardinalul catolic Aloysius Stepinać

Istoricul Mark Rivelli în cartea sa "Arhiepiscopul genocidului. Monseniorul Stepinać­­­, Vaticanul și dictatura ustașilor din Croația între 1941-1945" afirmă că "responsabilitatea maximă (pentru genocidul sârbilor) a fost purtată de primatul Croației, monseniorul Aloysius Stepinać­­­: el a avut legături cu aristocrația ustașilor, a fost membru al Parlamentului Statului Independent Croat, a fost șeful tuturor capelanilor și a fost decordat de către dictatura lui Pavelic ... Stepinać­­­ nu a mișcat un deget pentru a înceta genocidul etno-religios".

La 18 septembrie 1946 cardinalul Aloysius a fost arestat. Justiția l-a acuzat de colaborare și cooperare cu ustașii, convertirea forțată a sârbilor ortodocși la catolicism pe teritoriul Statului Independent al Croației, l-a găsit responsabil pentru genocidul etno-religios. În cele din urmă a fost condamnat la 16 ani de închisoare.. Dar peste cinci ani, cu protecția Vaticanului, Stepinać a fost eliberat în arest la domiciliu.

În 1998, Papa Ioan Paul al II-lea l-a canonizat pe Stepinać printre sfinții Bisericii Catolice.