Postul nu este o dogmă: cum să postești cu discernământ

Unul dintre cei mai importanți factori care influențează alimentația sunt condițiile climatice. Fotografie: UJO

Regulile actuale ale tipicului despre post sunt adesea greu de aplicat în viața noastră. Problema nu este doar că ele au apărut în mănăstire, ci și că s-au format într-un alt climat și cu un alt sistem de alimentație. Cum să procedăm? Să ignorăm tipicul sau să îndeplinim orbește prescripțiile pentru călugării palestinieni din secolul al V-lea?

Poate că ar fi mai corect să recunoaștem: postul nu este un dogmă, ci un instrument viu și flexibil al vieții duhovnicești.

El a luat întotdeauna forme diferite, în funcție de epocă, climat și circumstanțe concrete.

Climatul și alimentația: lecțiile sfinților

Unul dintre cei mai importanți factori care influențează alimentația sunt condițiile climatice. Tipicul nostru alimentar a fost format în Mediterană, iar sfinții părinți au înțeles acest lucru foarte bine.

Așa, cuviosul Ioan Casian Romanul, transmițând călugărilor occidentali experiența egipteană, preciza direct că nu toate regulile sunt aplicabile pentru călugării din Franța din cauza „asprimii aerului”. Și asta o spunea despre Marsilia și Nisa! Sfântul Ioan Gură de Aur, fiind în exil în subtropice (actuala Abhazia), scria că pentru mănăstirile fondate de el este necesară o ajustare a tipicului ținând cont de climatul mai aspru.

Imaginați-vă ce ar spune acești părinți despre latitudinile noastre? Într-un climat rece, omul are nevoie de mai multe calorii și proteine. A ignora acest lucru înseamnă a dăuna sănătății.

Prețul produselor și scopul postului

Cu climatul sunt legate și alte parametri: valoarea nutritivă și costul produselor. Sfântul Ignatie (Briancianinov) scria: „Fructele și legumele din Constantinopol și Athos sunt echivalente ca putere nutritivă cu peștele din regiunile nordice și chiar îl depășesc”.

El observa că chiar și în cadrul unei singure țări sunt permise diferite formate de post. Această idee este confirmată și de practica misionară: când au botezat nomazii, li s-a permis să consume produse lactate în post, deoarece acestea sunt baza dietei lor.

Sfinții părinți au subliniat în repetate rânduri că mâncarea de post trebuie să fie simplă, ieftină și rapidă de preparat. Scopul este să nu pierdem timp și bani pe mâncare, ci să le eliberăm pentru milostenie, rugăciune și slujirea altora.

Și acum să ne amintim cât costă la noi fructele, nucile, măslinele și fructele de mare – ieftine și obișnuite pentru patria Tipicului nostru, dar scumpe pentru noi. În vechime, carnea și brânza erau scumpe, iar mâncarea vegetală – cea mai accesibilă. Astfel s-a format ierarhia mâncării de post.

Experiența altor tradiții creștine

O atitudine rațională față de post o întâlnim și la alte Biserici creștine. Deosebit de interesantă este tradiția latină. Codul de Drept Canonic Catolic stabilește două tipuri de post: postul (limitarea numărului de mese) și abstinența (renunțarea la carne). Un element bun al practicii lor este jurământul personal, pe care credinciosul și-l dă pentru perioada postului: de exemplu, să se limiteze în distracții sau, dimpotrivă, să crească faptele de milostenie.

Adesea suntem înclinați să respingem experiența Occidentului, dar în chestiunea abstinenței trupești ei sunt uneori mai consecvenți, îndeplinind regula apostolică a 69-a despre importanța postului, care, de altfel, nu prescrie cum anume să fie respectat.

A înțelege, nu a copia orbește

Cuviosul Ioan Casian scrie: „Posturile trebuie să fie ținute, ținând cont de circumstanțe, loc și timp, pentru că ele sunt utile dacă sunt conforme cu circumstanțele și, dimpotrivă, devin dăunătoare dacă nu sunt conforme cu ele”.

Posibilitatea diferențelor raționale în practica postului a fost recunoscută de Biserică din vechime. Fiecare Biserică Locală, eparhie și chiar familie, ca o mică Biserică, poate avea propria tradiție de post. Tipicele și regulile nu trebuie memorate și reproduse orbește, ci înțelese și aplicate rațional în viața noastră.