De ce Halloween-ul este „antipodul Paștelui”?

Halloween - antipodul Paștelui. Fotografie: UJO

Halloween – o zi specială în calendar. Nu este doar o „sărbătoare”, ci o mărturie că partea întunecată a naturii umane este încă vie. Este o demonstrație că, la momentul potrivit, oamenii sunt gata să renunțe la măștile convențiilor sociale și să arate adevărata față necontrolată a sufletului lor.

Asemenea măști sunt date jos acolo unde omul simte că i se permite totul, unde nu există consecințe. Acest lucru se manifestă în locuri unde autoritatea deleagă unui grup sau altuia dreptul la violență fără control și restricții.

Deocamdată, Halloween este oparadă de „măști ale iadului”, o demonstrație inofensivă la prima vedere a ceea ce omul este gata să facă dacă i se permite. Această demonstrație are nu doar o natură spirituală, ci și psihologică. Demonstrând scene de violență și imagini sângeroase, omul, totuși, înțelege că se află în siguranță. Lui însuși nu îi amenință nimic.

Psihologia fricii: plăcerea invulnerabilității

Când oamenii își supun corpul unui risc condiționat (de exemplu, mergând pe montagne russe), ei experimentează emoții care îi recompensează cu doze de dopamină și endorfină. Imersându-se în scenarii înfricoșătoare, oamenii încearcă astfel să își lucreze și să își stăpânească propriile frici. De aceea, execuțiile publice atrăgeau asemenea mulțimi de oameni. Și de aceea oamenii nu îi plac pe cei săraci și bolnavi: se tem să nu ajungă în locul lor.

Halloween este o sărbătoare a încălcării tabu-urilor asupra morții, groazei și părții întunecate a psihicului uman.

Este un carnaval unde normele sociale sunt temporar suspendate și permit „răsturnarea” lumii, eliberând astfel tensiunea acumulată.

Plăcerea fricii este un truc cognitiv aparte, unde corpul experimentează șocul, în timp ce mintea se bucură de propria invulnerabilitate și de sentimentul ulterior de ușurare și euforie.

Antipodul Paștelui

Toate sărbătorile creștine sunt concentrate pe viață, pe victoria asupra morții, pe bucurie și lumină. Halloween este antipodul Paștelui. Toate acțiunile sale sunt o concentrare a atenției asupra fricii, morții, răului, violenței și urâțeniei în toate formele și manifestările lor.

Această sărbătoare are un caracter deschis demonic nu doar în alegerea costumelor, ci și în glorificarea fricii și groazei, în cultivarea plăcerii din suferință.

Cum să explicăm oamenilor, și în primul rând educatorilor, că Halloween nu este o joacă? Să analizăm toate argumentele pe rând.

  1. Desensibilizarea la violență. O sărbătoare centrată în jurul sângelui, violenței, zombilor, demonilor și morții contribuie la desensibilizarea (scăderea sensibilității) la violența și suferința reală. Percepția regulată a groazei ca divertisment reduce aversiunea naturală față de cruzime și formează o percepție periculoasă asupra lumii.
  2. Distorsionarea percepțiilor la copii. La copii, în special la cei de vârstă mică, granița dintre joc și realitate este neclară. Încurajarea reprezentării răului și a monștrilor poate provoca nu doar anxietate și coșmaruri, ci și dezvoltarea unei percepții greșite că astfel de acțiuni sunt social acceptabile. Astfel, un educator care încurajează un astfel de joc poate, fără să vrea, să educe viitori infractori. Afirmațiile că copiii vor putea exprima în siguranță trăsături legate de partea întunecată a personalității lor nu au fundament. Eliberarea impulsurilor distructive sub pretextul „distracției” contrazice în mod evident dezvoltarea moralității și empatiei la copil. Mai mult, mulți copii suferă de tulburări de anxietate latente și de tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Halloween-ul poate doar să le amplifice sentimentul de anxietate și tensiune emoțională.
  3. Pericolul pentru grupurile vulnerabile. În întreaga lume crește numărul tulburărilor psihice, ceea ce este deosebit de relevant în țara noastră, unde oamenii experimentează o tensiune colosală din cauza războiului. Pentru persoanele care suferă de forme de anxietate, simbolismul agresiv și înfricoșător al Halloween-ului (imagini halucinante, sânge, măști) poate fi un declanșator pentru exacerbarea simptomelor sau intensificarea paranoiei. A vorbi despre Halloween ca o formă de disociere colectivă de problemele și fricile reale, oferind o înlocuire temporară a experienței sub forma unei groaze controlate, nu este tocmai corect. Deși poate oferi o ușurare temporară, după aceasta, anxietatea reală va apărea cu și mai mare forță.
  4. Reducerea inhibițiilor sociale. Există numeroase teorii sociopsihiatrice dovedite care susțin că propaganda constantă a violenței și a deghizării contribuie la reducerea inhibițiilor sociale și servește ca mediu propice pentru vandalism și huliganism mărunt.
  5. Nocivitatea spirituală. Pentru creștini, Halloween este în primul rând o propagandă a ocultismului și păgânismului. Indiferent de aspectul comercial modern, sărbătoarea păstrează o legătură directă cu cultul păgân Samhain, dedicat comunicării cu duhurile căzute și forțele demonice. Participarea la aceste ritualuri, chiar și în joacă, este, în esență, o adorare mascată a diavolului.

Însăși esența acestei sărbători este distorsionarea imaginii morții.

Dacă pentru noi moartea este o trecere către eternitate și un drum către Hristos Cel Înviat, Halloween estetizează și ridiculizează moartea, concentrându-se pe groază și descompunere, ceea ce contrazice nădejdea în înviere.

Acceptarea simbolismului răului: purtarea costumelor care reprezintă demoni, vrăjitoare sau semne oculte este considerată o acceptare voluntară, deși în joacă, și o legitimare a forțelor răului în spațiul personal și cultural. Acest lucru încalcă porunca de a nu participa la faptele întunericului.

 
 

Logodite lui Dumnezeu: două Ecaterine, două destine, o credință

7 decembrie Biserica cinstește pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. Dar pentru Ucraina această dată are un dublu sens: în această zi s-a născut Cuvioasa Eutropia de Cherson.

Двупсалмие, Шестопсалмие și rugăciuni tainice: tradiția în mișcare

Despre ce tăcem în timpul Hexapsalmului și de ce preoții citesc rugăciuni pe care nimeni nu le aude? Analizăm structura slujbei de dimineață.

«Fratele meu, mă omoară!»: Golgota și minunile Sfântului Filumen

El a primit moartea de martir la Fântâna lui Iacov, iar fratele său geamăn i-a auzit strigătul de la mii de kilometri distanță. Povestea sfântului care oprea tancurile și apărea după moarte.

«De noapte, duhul meu se trezește dimineața»: cum a apărut Utrenia și de ce să ne rugăm în zori

Pliniu relata că creștinii cântă „în zori”. Cum au creat privegherile de noapte ale călugărilor și tradițiile Ierusalimului cea mai complexă slujbă a Bisericii?

«Slavă lui Dumnezeu pentru toate!»: Știința recunoștinței și cheia înțelegerii Liturghiei

Adesea cerem, dar rar mulțumim. Despre ce se roagă în taină preotul când corul cântă «Vrednic și drept», și cum să învățăm să înțelegem Liturghia în ajunul Postului Crăciunului.

Сугuba ectenie și «Nynе otpущaеши»: partea a doua a Vecerniei

De ce în ectenie „rcem” se repetă de două ori? Analizăm cum slujba de seară a devenit asemănătoare cu Liturghia și ce înseamnă rugăciunea lui Simeon Primitorul de Dumnezeu.