Раб зведelor sau fiul lui Dumnezeu? De ce horoscopul este o închisoare, iar Pronia este o aventură

Întâi ianuarie – o zi ciudată. Orașul doarme. În frigider sunt stocate rezerve strategice de salată Olivier. În minte – o liniște plăcută, de vată. Stăm pe canapea, derulăm leneș fluxul de știri și deodată dăm peste un titlu: «Ce îi așteaptă pe Taurii în anul care vine?». Sau: «Prognoză globală: la ce să ne așteptăm?»

Mâna se întinde să dea clic. Chiar dacă ne considerăm oameni credincioși. Chiar dacă purtăm cruce și știm că astrologia – este superstiție. Ne spunem: «Doar arunc o privire, doar pentru amuzament». Dar să fim sinceri: nu facem asta pentru că ne amuză. Ne este frică.

Viitorul întotdeauna sperie prin incertitudinea sa. Iar acum, când lumea din jur se zguduie, această frică devine aproape fizică.

Ne dorim garanții. Ne dorim iluzia controlului. Horoscopul în acest sens – este calmantul ideal pentru un creier anxios. El spune: «Relaxează-te, totul este deja decis. Stelele s-au aliniat în poziția corectă. Iată scenariul tău».

Dar în spatele acestei liniști de moment se ascunde o capcană care ne poate costa libertatea. Schimbăm dreptul de a fi fii ai lui Dumnezeu pe o celulă confortabilă a fatalismului.

Închisoarea pe care o construim singuri

Ce este horoscopul în esența sa? Dacă eliminăm cojile mistice, este afirmația: «Tu – nu ești autorul vieții tale». Astrologia (și în general credința în destin, în soartă) spune că viața noastră – este o piesă scrisă fără participarea noastră. Scenariul este aprobat în momentul nașterii, și nu poți improviza.

Acesta este Fatumul antic – Destinul. Grecii antici credeau că Destinul este supus chiar și zeilor. Dacă oracolul a spus că Oedip își va ucide tatăl, Oedip poate fugi la capătul lumii, poate să-și scoată ochii, dar va face tot ceea ce este prescris.

Imaginați-vă viața ca pe o celulă de închisoare. Pereții – sunt poziția planetelor. Gratiile – sunt data nașterii. Dacă stelele au spus că ești «un Berbec impulsiv» – înseamnă că ești condamnat să țipi la cei apropiați, și «nu poți face nimic, așa este caracterul». Dacă prognoza promite divorț sau boală – stai și aștepți lovitura, ca un condamnat.

Noi numim asta «aflarea destinului», dar de fapt este sclavie voluntară.

Predăm cheile voinței noastre unor giganți gazoși fără suflet și bucăți de piatră care zboară în vid. Ne acceptăm să fim bioroboți, programați de Marte sau Saturn. Este aceasta o veste bună? Este o condamnare.

Dumnezeu – nu este scenarist, Dumnezeu – este Navigator

Creștinismul oferă o cu totul altă imagine a lumii. Și este mult mai captivantă, deși mai complicată. În creștinism nu există cuvântul «Destin». Există cuvântul «Providență» (în greacă Pronoia).

Diferența dintre ele este colosală. Destinul – este un monolog al stelelor. Providența – este un dialog între Dumnezeu și Om.

Dumnezeu – nu este un scenarist care a scris o piesă crudă și ne trage de sfori. Dumnezeu este mai degrabă un Mare Maestru genial sau, dacă traducem în limbaj modern, un Navigator GPS ideal.

Cum funcționează asta în practică? Dumnezeu are un plan pentru noi. Punctul «B» – este Mântuirea noastră, Viața Veșnică, fericirea. Dumnezeu trasează pentru noi un traseu ideal. El spune: «Întoarce-te la dreapta, acolo este curat și sigur».

Dar avem volanul în mâini. Aceasta este Libertatea noastră. Și adesea întoarcem volanul la stânga – în păcat, în greșeală, în egoism. Ieșim de pe drum.

Ce ar face «Destinul»? Ar spune: «Ai încălcat scenariul. Gata, sfârșit. Ai distrus viața».
Dar ce face Dumnezeu-Navigatorul? El spune: «Traseul a fost recalculat».

Aceasta este Providența. Dumnezeu nu anulează libertatea noastră, dar El ia în considerare în fiecare moment prostiile și greșelile noastre, recalculând drumul astfel încât să putem ajunge totuși la punctul «B».

Am păcătuit? Dumnezeu nu ne pune cruce. Ne trimite oameni, cărți, circumstanțe (uneori dificile), pentru a ne readuce pe drum.

Viața creștinului – nu este o interpretare a unui rol după note. Este o căutare deschisă. Este o co-creație. Ziua de mâine nu este scrisă în stele, ea se scrie chiar acum – prin alegerea ta, prin rugăciunea ta și răspunsul lui Dumnezeu.

Argumentul Ninivei

Dacă ni se pare că aceasta este doar o teorie frumoasă, să ne amintim cea mai «scandaloasă» poveste din Biblie, care distruge complet credința în destin. Povestea profetului Iona. Dumnezeu îl trimite pe Iona în marele oraș Ninive cu o profeție concretă. Nu este un «prognoză», este Cuvântul lui Dumnezeu. Iona merge pe străzi și strigă: «Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!» (Iona 3:4).

Sună ca o condamnare. Ca acel Fatum inevitabil. Data este stabilită. Rezultatul este predestinat. Locuitorii din Ninive ar fi putut spune: «Ei bine, așa este karma. Stelele s-au aliniat așa. Vom trăi cum putem».

Dar ce fac ei? Ei fac ceea ce rupe «programul». Ei se pocăiesc. Regele își scoate coroana, oamenii declară post, încetează să facă rău. Ei își schimbă mintea. Și se întâmplă ceva incredibil. Biblia spune: «Și a văzut Dumnezeu faptele lor... și Dumnezeu s-a răzgândit cu privire la nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra lor și nu a adus-o» (Iona 3:10).

Gândiți-vă. Pocăința oamenilor a schimbat «planurile» lui Dumnezeu. Profeția nu s-a împlinit! Pentru că un om viu, care se întoarce la Dumnezeu, este mai puternic decât orice predestinare.

În creștinism nu