Preafericitul Onufrie s-a adresat ucrainenilor cu un mesaj de felicitare de Crăciun
Întâistătătorul BOU a reamintit despre Nașterea Domnului ca sărbătoare a păcii și a bunăvoinței lui Dumnezeu în anii de încercări.
În Ajunul Crăciunului din anul 2026, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine, Onufrie, s-a adresat credincioșilor cu un mesaj de felicitare de Crăciun. Textul mesajului a fost publicat de serviciul de presă al BOU.
În mesajul său, Preafericitul Onufrie a reamintit că deja al patrulea an consecutiv ucrainenii întâmpină Nașterea Domnului în condiții de război, sub sunetul împușcăturilor și într-o atmosferă de neliniște. Întâistătătorul a subliniat că, în ciuda celor întâmplate, creștinii păstrează speranța și credința că nimic nu poate despărți omul de iubirea lui Dumnezeu.
Prezentăm textul mesajului integral.
Hristos se naște – slăviți,
Hristos din Ceruri – întâmpinați,
Cântați Domnului tot pământul.
Irmosul canonului Nașterii Domnului
Vă felicit din inimă pe toți: arhipăstori și păstori iubitori de Dumnezeu, monahi și monahii evlavioși, frați și surori dragi, – cu marele praznic al Nașterii în trup a Domnului nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos.
Al patrulea an consecutiv întâmpinăm Nașterea Domnului, Praznicul păcii și bunăvoinței lui Dumnezeu, sub sunetul împușcăturilor mortale, și ne rugăm sincer ca Domnul să liniștească inimile celor care luptă împotriva noastră.
Dar nimeni și nimic nu ne poate despărți de iubirea lui Dumnezeu (Rom. 8, 39). Întâmpinăm cu bucurie sărbătoarea Nașterii Domnului și slăvim în rugăciune marea taină a evlaviei, arătarea lui Dumnezeu în trup (1 Tim. 3, 16).
În aceste zile sfinte, în fața ochilor noștri minunați se ridică din nou istoria măreață și misterioasă a modului în care, pentru noi, oamenii și pentru mântuirea noastră, a venit pe pământ Dumnezeu cel veșnic.
Oamenii, care încă în rai au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, s-au îndepărtat de Dumnezeu și s-au întors de la iubirea divină, așteptau cu nerăbdare întoarcerea iubirii divine la ei. Omenirea știa că pe pământul devastat de păcat trebuie să vină Mesia, care va curăța și sfinți întreaga lume și va reda omenirii Raiul pierdut. Și această Taină s-a împlinit. Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi de Viață Făcătoare, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, vine pe pământ în chip de om.
Domnul s-a născut într-o peșteră săracă din Betleem, unde păstorii își adăposteau vitele pe vreme rea. Maica Domnului, Preacurata Fecioară Maria, L-a mărturisit pe Pruncul Hristos și L-a așezat în iesle, minunându-se cum Împăratul împăraților, Creatorul universului, Căruia Îngerii din ceruri Îi stau înainte cu frică și Îi slujesc cu cutremur, a dorit să împlinească Taina venirii Sale în lume în cea mai mare sărăcie.
Sfinții Îngeri priveau cu evlavie adâncimea și măreția iubirii divine. Ei zburau deasupra peșterii binecuvântate și cântau o cântare stranie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc. 2, 14). Îngerul Domnului s-a arătat păstorilor care își păzeau turmele nu departe și slava lui Dumnezeu i-a luminat. Păstorii s-au înfricoșat, dar Îngerul i-a liniștit și le-a spus: „Nu vă temeți, căci iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, căci astăzi s-a născut... în cetatea lui David Mântuitorul, Care este Hristos Domnul; și acesta vă va fi semnul: veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle” (Lc. 2, 9–12). Păstorii s-au grăbit spre peștera binecuvântată și într-adevăr L-au găsit acolo pe Pruncul Hristos, înfășat, culcat în iesle, și I s-au închinat. Păstorii au povestit Preasfintei Fecioare Maria și lui Iosif Logodnicul, care era Îngerul Păzitor pământesc al Preasfintei Fecioare, tot ce le-a vestit Îngerul.
După păstori, în aceeași primă zi, la închinare Pruncului Divin au venit trei Magi. Magii erau regi răsăriteni și înțelepți învățați, care de asemenea așteptau venirea în lume a Mesiei. Dorind să înțeleagă timpul și puterea venirii, ei studiau luminătorii cerești. Și iată, într-o vreme, Magii, independent unul de altul, au văzut pe cer o stea minunată și au înțeles că Taina venirii în lume a lui Dumnezeu s-a împlinit. Ei, independent unul de altul, au urmat steaua, care i-a condus la Ierusalim. Acolo s-au întâlnit și au mers împreună la regele Irod, pentru a-i aduce cinste ca regelui pământesc, iar de la Irod steaua i-a condus la Betleem și s-a oprit deasupra peșterii binecuvântate, unde s-a născut Mesia Hristos. Magii, cu frică și evlavie, I s-au închinat Pruncului Hristos și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Aur, ca Împăratului slavei veșnice, tămâie, ca Marelui Preot al bunătăților viitoare (Evr. 9, 11), iar smirnă, ca semn că Marele Preot Hristos Însuși Se va aduce jertfă pentru mântuirea oamenilor.
Și neamul viclean, auzind de la Magi că în lume s-a născut Împăratul veșnic, s-a tulburat și a plănuit să-L omoare pe Pruncul Hristos, dar Îngerul Domnului i-a vestit în vis lui Iosif Logodnicul și i-a poruncit Sfintei Familii să fugă în Egipt. Astfel, răutatea umană L-a întâmpinat cu nerecunoștință pe Dumnezeu pe pământ. Dar nicio răutate și mândrie nu au putut învinge viața. Pruncul Hristos a rămas câțiva ani în Egipt, a doborât idolii și a binecuvântat pământul Egiptului, iar după moartea lui Irod, din nou, după cuvântul Îngerului, s-a întors în Iudeea, unde s-a săvârșit marea jertfă a Iubirii Divine, pentru care a venit pe pământ Dumnezeu.
Iubirea Divină a învins
