Ce patimi clocotesc în jurul Epistolei Patriarhului Alexie al II-lea

Una dintre principalele acuzații împotriva Bisericii din partea oponenților săi este lipsa de voință în Biserica Ortodoxă Ucraineană de a renunța la Epistola patriarhului Alexei al II-lea, prin care se declară statutul său de autonomie și independență. Acest lucru, în special, a fost discutat la conferința de presă "Rezultatele activităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 2022", care a avut loc în ziua de 29 decembrie 2022 în Lavra Peșterilor din Kiev.

Antipaticii Bisericii Ortodoxe Ucrainene o îndeamnă să renunțe la această Epistolă pe motiv că se presupune că ar fi emisă de o biserică incorectă, imperială etc. – Biserica Ortodoxă Rusă. La aceste apeluri, protoiereul Alexander Bahov a răspuns următoarele: "Epistola este asemenea certificatului de naștere. Toți cei născuți înainte de anii 1990 au un certificat în formă de cărticică verde emisă în URSS cu stemă și inscripțiile corespunzătoare. Poți să te lepezi de ea? Îți poți nega certificatul de naștere? Îm această Epistolă nu se vorbește despre subordonare sau dependența de Rusia. În Epistolă se spune că la un moment dat acestei Bisericii i s-a acordat independența.

Și totuși, criticile la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu s-au potolit

De exemplu, pe site-ul bisericii Sf. Andrei din Kiev (exarhat al Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina) au fost publicate declarațiile teologului Alexander Sagan sub titlul "Patriarhia Moscovei în Ucraina – inventează și minte neîncetat", unde acest doctor în științe filozofice spune:

"În noul Statut, ei și-au proclamat (Capitolul 1, paragraful 1) loialitatea față de Epistola Patriarhului Moscovei din 27 octombrie 1990, pe care, după cum s-a dovedit la o conferință de presă, o consideră drept "mitrică" (certificat de naștere). Dar această Epistolă a fost editată pe baza hotărârilor Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 25-26 octombrie 1990. Iar în Epistolă scrie că Biserica Ortodoxă Ucraineană "se ghidează în viața și activitatea sa" după Deciziile acestui Sinod "Cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană".

Punctul 8 din această definiție îl OBLIGĂ  pe "Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine în calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene" să fie "membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse".

Aceasta este pârghia: dacă ieși din Sinod, încălci condițiile din Epistolă. Atunci unde să cauți un nou certificat de naștere? ".

Deoarece aceasta nu este doar o opinie privată a unui susținător obișnuit al schismaticei BOaU, și este publicată de structurile oficiale ale Fanarului, merită să o analizăm mai detaliat.

De ce Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a apărut pe loc pustiu

Iată ce a stabilit Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 25-26 octombrie 1990:

"După ce a studiat cu atenție și a discutat amănunțit cererea Sinodului și a episcopatului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Sinodul Arhieresc hotărăște următoarele:

1. Biserica Ortodoxă Ucraineană obține independență și autonomie în administrarea sa.
2. În legătură cu acest fapt, este desființată noțiunea de "Exarhat Ucrainean".
3. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este ales de episcopatul ucrainean și binecuvântat de Santitatea Sa Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii.
4. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene poartă titlul de "Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine".
5. Mitropolitului Kievului și al întregii Ucraine, în limitele Bisericii Ortodoxe Ucrainene, i se conferă titlul de "Preafericit"
6. Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine are dreptul să poarte două panaghii și să scoată crucea în timpul sfintelor slujbe.
7. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene alege și îi numește pe arhiereiii conducători și vicari, înființează și desființează eparhiile din Ucraina.
8. Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine, în calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, este membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
9. Această Hotărâre a Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse urmează să fie aprobată de către Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, cu introducerea modificărilor corespunzătoare la Statut privind administrarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Să fim atenți la acest Punct 8, de care încearcă să se agațe Sagan. În el nu se conține nimic care să oblige la ceva. Este pur și simplu o constatare a faptului de atunci: Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Și gata! Acum faptul real este exact invers: Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Și acest lucru nu afectează în niciun mod valabilitatea hotărârilor Sinodului Arhieresc ae Bisericii Ortodoxe Ruse din 25-26 octombrie 1990, nici a Epistolei Patriarhului Alexei al II-lea. La fel cum în cazul în care Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar refuza să "poarte două panaghii" sau "să scoată crucea în timpul sfintelor slujbe", Biserica Ortodoxă Ucraineană nu și-ar pierde independența și autoguvernarea.

Iar ceea de ce se tem cu adevărat antipaticii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, este dovada faptului că Biserica Ortodoxă Ucraineană este succesorul legal și unic al Exarhatului ucrainean.

În 1686, Mitropolia Kievului a fost transferată de Patriarhia Constantinopolului în jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Puteți citi mai multe despre acest moment istoric în articolul "Aceeași Epistolă: cum a transferat Constantinopolul Biserica Ucrainei către Moscova".

Dacă viața Mitropoliei Kievului ca parte a Patriarhiei Moscovei a fost bună sau rea, este o întrebare discutabilă, dar un lucru este cert – nu există alte organizații ortodoxe pe teritoriul Ucrainei (Biserica Greco-Catolică nu poate fi considerată ortodoxă, deoarece este parte a Bisericii Catolice). Soarta Mitropoliei Kievului ca parte a Patriarhiei Moscovei a fost dificilă. Totuși în 1990 a ajuns să obțină forma unui Exarhat Ucrainean, care a fost desființat prin decizia Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 25-26 octombrie 1990, iar în locul lui a apărut Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Atât hotărârile susmenționatului Sinod Arhieresc, cât și Epistola Patriarhului Alexei al II-lea sunt dovezi că actuala Biserică Ortodoxă Ucraineană este aceeași Biserică care a fost creată de Sfântul și Întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir sub forma unei Mitropolii a Patriarhiei de la  Constantinopol, care a existat ca parte a Patriarhiei Moscovei sub forma unui ansamblu de eparhii, în secolul XX, a fost transformată în Exarhatul Ucrainean și a devenit Biserică Ortodoxă Ucraineană independentă în 1990. În acest sens, Epistola Patriarhului Alexei II este într-adevăr un fel de certificat de naștere, așa cum a accentuat protoiereul Alexandr Bahov.

De ce Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) a apărut pe loc gol

Aici trebuie să răspundem imediat la întrebarea despre Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU), care a apărut în anii 1920, este oare ea succesorul legitim al Mitropoliei Kievului? Căci de la BOAU a apărut Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK), apoi Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU). Nu, BOAU nu este un succesor legitim, deoarece decizia de a o crea a fost luată la așa-numitul Primul Sinod Panucrainean din Sf. Sofia din Kiev, în octombrie 1921 (sub conducerea bolșevicilor și cu aprobarea acestora). Se știe că fără episcop nu există Biserică. Imposibilitatea de a atrage alaturi în rândurile sale cel putin un episcop i-a obligat pe inițiatorii sinodului sa recurga la blasfemie. Ei și-au "hirotonit" "episcopul" lor pe Vasile Lipkivski cu ajutorul preoților, folosind moaștele sfințitului mucenic Macarie de la Kiev. Pentru această acțiune, li s-a acordat pe bună dreptate porecla "autosfințiți". Deci, BOAU nu poate fi în niciun fel considerată nu doar succesorul legal al Mitropoliei Kievului, dar nici Biserică Ortodoxă canonică în general.

Ce scrie în Epistola Patriarhului Alexie?

Un alt exemplu de critică din partea antipaticilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Liudmila Filipovici, vicepreședintele Asociației Ucrainene pentru Studii Religioase, doctor în filosofie, într-un interviu acordat programului "ICTV Fakty", a spus că în Epistola Patriarhului Alexie al II-lea se precizează "din primele rânduri" că Biserica Ortodoxă Ucraineană face parte din Biserica Ortodoxă Rusă. "Și încearcați acum s ne contraziceți. Sau nu au terminat de citit, sau nu au terminat lucrul până la sfârșit. Puteți să declarați orice doriți. Dar până la urmă, judecăm nu după cuvinte, ci după fapte", a subliniat Filippovici.

Ei bine, să citim Epistola Patriarhului Alexie al II-lea și să vedem ce scrie acolo din primele rânduri.

"Noi, smeritul Alexie al II-lea, prin harul lui Dumnezeu, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, suntem împreună cu toți Preasfințiții arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei, care s-au adunat la Sinodul Arhieresc din 25-27 octombrie, 1990, în Mănăstirea Sfântul Daniel din orașul binecuvântat de Dumnezeu Moscova, călăuziți de dorința de a păstra pacea binecuvântată, dragostea lui Hristos dăruită de Dumnezeu și unitatea frățească în lucrarea comună în via lui Dumnezeu cu toată Plinătatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, având în vedere dorința și mijlocirea Preasfințiților arhipăstori care s-au adunat la 9 iulie 1990 în orașul binecuvântat de Dumnezeu Kiev pentru a discuta și a rezolva viața lor bisericească pe principii de independență și autoadministrare, binecuvântăm prin această a noastră Epistola, cu puterea Preasfântului și de viață Dătătorului Duh, ca de acum înainte Biserica Ortodoxă Ucraineană să fie independentă și autonomă în administrarea sa, și dumneavoastră, cei care ați fost ales în unanimitate la 9 iulie 1990 de episcopatul Bisericii Ortodoxe Ucraineane, să fiți Întâistătătorul ei. Sperăm ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să fie condusă în conformitate cu sfintele și dumnezeieștile canoane și cu obiceiurile Bisericii Ortodoxe Sobornicești moștenite de la sfinții părinți și hotărârile acestui Sinod Arhieresc. Cu o singură inimă și o singură gură, ne rugăm lui Dumnezeu Păstorului nostru să trimită ajutor și binecuvântare cerească Sfintei Biserici Ortodoxe Ucrainene.

Biserica Ortodoxă Ucraineană, unită prin Biserica noastră Ortodoxă Rusă cu Una Sfântă Sobornicească și Apostolicească Biserică, fără hotărârea sinodală a întregii Plinătăți Sobornicești Ortodoxe, să nu schimbe nimic în ceea ce privește dogmele credinței și sfintele canoane.

Preasfânta cea de o Ființă și de Viață Dătătoare Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – să întărească mereu Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană, cu slavă și cinste să o încununeze și să-i binecuvânteze existența sa pentru mântuirea Plinătății sale binecredicioase".

După cum putem vedea, nu există o formulare clară că Biserica Ortodoxă Ucraineană ar face parte din Biserica Ortodoxă Rusă în Epistola Patriarhului Alexei al II-lea. Sunt cuvinte care spun că Biserica Ortodoxă Ucraineană este legată de Ortodoxia Ecumenica prin Biserica Ortodoxă Rusă. Dar din nou, acest lucru este dat ca un fapt care a avut loc la acel moment, și nu ca o împrejurare care determină valabilitatea Statutului. Această metodă de "unire" a fost reflectată în Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Totuși acum, după deciziile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucraineane din Teofania, Kiev, din ziua de 27 mai 2022 privind independența completă a Bisericii Ortodoxe Ucraineane, această clauză a fost eliminată din Statut. Biserica Ortodoxă Ucraineană este legată de "Una Sfântă Sobornicească și Apostolicească Biserică" nu prin Biserica Ortodoxă Rusă, ci direct. Iar acest lucru nu afectează valabilitatea Epistolei. Textul Epistolei conține o condiție care determină valabilitatea Scrisorii, și anume: "Biserica Ortodoxă Ucraineană, <...> fără hotărârea sinodală a întregii Plinătăți Sobornicești Ortodoxe, să nu schimbe nimic în ceea ce privește dogmele credinței și sfintele canoane". După cum se știe, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a schimbat nimic nici în dogme, nici în canoane, ceea ce înseamnă că nu există niciun motiv să se vorbească despre necanonicitatea sau chiar invaliditatea Epistolei Patriarhului Alexie al II-lea.

Dacă ar fi să dezvoltăm logic ideea despre Epistolă ca "certificat de naștere" al Bisericii Ortodoxe Ucraineane, în contextul stabilirii succesiunii, atunci putem ajunge la următoarele.

Epistola este un document care dovedește succesiunea Bisericii Ortodoxe Ucraineane de la Biserica cneazului Vladimir

Acum atât Biserica Ortodoxă Ucraineană, cât și așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei pretind să fie considerate succesor legitim al Mitropoliei Kievului. Dacă vom face o analogie cu dreptul civil în domeniul moștenirii, vom constata că pentru a primi o moștenire, avem nevoie nu numai de o declarație de la solicitantul de moștenire, ci și de un document care indică dreptul de a moșteni. Pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană, Epistola Patriarhului Alexie al II-lea poate fi considerată un astfel de document. La fel ca în dreptul civil, documentul principal este certificatul de naștere, și nu pașaportul care stabilește doar identitatea, dar nu indică raportul juridic dintre moștenitor și cel ce lasă moștenirea. Toate celelalte documente sunt suplimentare și clarificatoare.

Până în octombrie 1990, Biserica de pe teritoriul RSS Ucrainene se numea Exarhatul Ucrainean al Bisericii Ortodoxe Ruse, nu exista altceva. Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 25-26 octombrie 1990 a aprobat modificări structurale și a stabilit dreptul de existență al Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu toate drepturile de proprietate și de moștenire istorică, precum și cu ridicarea statutului canonic la o Biserică autonomă. În baza acestei decizii a apărut Epistola Patriarhului Alexei al II-lea. Și deja pe baza acestei hotărâri și a Epistolei a fost convocat Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucraineane, care a adoptat prima redacție a Statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Astfel, putem considera că Epistola Patriarhală specificată este într-adevăr un fel de certificat de naștere și, prin urmare, un certificat care denotă dreptul de a moșteni proprietatea și moștenirea istorică a Mitropoliei Kievului și a Exarhatului Ucrainean.

Acum a apărut un alt pretendent la moștenire – BOaU. Ei nu au "certificat de naștere", au doar "pașaport", care poate fi Tomosul, și decizia Patriarhiei Constantinopolului că Fanarul preia din nou Mitropolia Kievului. Această decizie nu este altceva decât o declarație că orinioară, cu 300 de ani în urmă, Patriarhia Constantinopolului avea proprietate și drepturi canonice în Ucraina. Pentru BOaU, prin analogie cu dosarele de moștenire civilă, aceasta este asemenea unui certificat de analiză ADN, care indică o legătură cu un strămoș de acum 300 de ani care avea niște drepturi aici.

Cui îi va acorda preferință instanța civilă, unui solicitant cu certificat de naștere sau unui solicitant cu adeverință? Răspunsul este evident. De aceea, antipaticii Bisericii Ortodoxe Ucraineane o forțează atât de activ să se lepede de Epistola Patriarhului Alexie al II-lea. Ei insistă pe motiv că aceasta, cică, ar fi o dovadă a imperialismului, a trecutului sovietic și așa mai departe. Și dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană o va refuza, atunci pretențiile BOAU și a BOaU la moștenirea Mitropoliei Kievului se vor prezenta cu o forță juridică egală.

Dar după cum a spus protoiereul Serghei Iuşcik la conferinţa de presă finală: "Am primit certificatul de naştere cu 42 de ani în urmă. Era o altă țară, cu alt nume", dar faptul că pe acest certificat este înfățișată stema URSS nu îi anulează validitatea. La fel este și cu Epistola Patriarhului Alexie al II-lea.