Правoslavie american sub atac: scenariu ucrainean pentru SUA?
Biserica Ortodoxă este urâtă nu pentru că este rusă, sârbă sau antiohiană. Ea este urâtă pentru că refuză să se închine spiritului vremii.
Astăzi, în jurul Ortodoxiei americane, au loc evenimente care ar putea deveni esențiale pentru soarta Bisericii în SUA. Iar lunile următoare vor arăta dacă ortodocșii din această țară vor putea evita situația care s-a creat astăzi în jurul BOU în Ucraina. Și deși astfel de cuvinte pot părea excesiv de emoționale și pesimiste, aceasta este doar la prima vedere.
Atacul asupra Ortodoxiei americane
Pe 18 noiembrie 2025, în Congres a avut loc o întâlnire a episcopatului, clerului și credincioșilor Bisericilor Ortodoxe din SUA cu reprezentanții administrației Trump: congreswoman Anna Paulina Luna, congressmanul Darrell Issa, precum și alți reprezentanți ai administrației. Delegația a reprezentat Bisericile Antiohiană, Sârbă, ROCOR și OCA. Părțile au discutat despre persecuțiile autorităților ucrainene asupra clerului, jurnaliștilor și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Potrivit participanților, discuțiile nu au atins subiecte politice. De exemplu, delegația ortodoxă nu a cerut oprirea ajutorului pentru Ucraina. Cu toate acestea, chiar înainte de întâlnire și imediat după aceasta, au apărut declarații în care ortodocșii americani au fost supuși unei adevărate obstrucții.
Într-o publicație de renume din SUA, The Hill a apărut o publicație, unde participanții ortodocși au fost numiți „lobbyiști și clerici asociați cu Biserica Ortodoxă Rusă”. Congressmanul Joe Wilson a trimis o scrisoare procurorului general al SUA, Pam Bondi, în care a numit participanții la întâlnire lobbyiști ai Kremlinului. După Joe Wilson, scrisoarea a fost semnată de alți doi congresmeni americani, Don Bacon (Nebraska) și Austin Scott (Georgia). Ei au cerut să se verifice dacă ortodocșii „pot servi ca instrumente pentru colectarea de informații de intelligence sau operațiuni diversioniste îndreptate împotriva politicienilor americani”.
Și curând, arhontii Patriarhiei de la Constantinopol au făcut o declarație cu privire la întâlnire. Ei i-au mulțumit lui Wilson, au numit reprezentanții Bisericilor Ortodoxe americane „agenți ai Federației Ruse” și au emis un absurd complet cu privire la situația bisericească din Ucraina. Arhontii au asigurat că BOU (numită „subdiviziunea Patriarhiei Moscovei”) „acum persecută și ucide membrii Bisericii Ortodoxe canonice din Ucraina, vizând civili pentru a semăna teroare printre populație și a o intimida”.
Reacția la această calomnie a fost destul de dură în SUA. Anna Paulina Luna a criticat cuvintele lui Wilson, numindu-le „îngrijorătoare și dezamăgitoare”, fostul congressman Matt Gaetz a declarat că scrisoarea lui Wilson este „o calomnie fanatică”, iar republicanul din Carolina de Sud, Thomas Beach, a numit textul lui Wilson „o adevărată prostie sovietică” care denigrează ortodocșii americani.
Au urmat și declarații ale reprezentanților Bisericii. Eparhia Ortodoxă Sârbă din America de Est a numit publicațiile menționate calomnie. Cu o critică aspră la adresa lui Wilson a venit clericul Bisericii Sârbe din SUA, protopresbiterul Vasile Vranic, iar preotul Bisericii Ortodoxe din America (OCA), părintele Thomas Soroka, s-a adresat Sfântului Sinod cu un apel de a înceta apartenența Bisericii la Adunarea Episcopilor Ortodocși Canonici din SUA.
Dar cele mai dure proteste au venit de la ROCOR, începând cu întâistătătorul său, mitropolitul Nicolae, care a participat la întâlnirile din Congres.
Cu toate acestea, se pune întrebarea – sunt suficiente aceste voci? Pentru că calomnia lui Wilson, a autorilor The Hill, precum și a resurselor care i-au susținut, s-a răspândit destul de larg în rețelele sociale și mass-media americane, provocând un serios răsunet. Sub publicațiile corespunzătoare sunt mii de comentarii, în care se fac apeluri, într-o formă sau alta, de a se ocupa de ROCOR și de alte jurisdicții ortodoxe din SUA.
Unii comentatori cer să se ardă bisericile. Alții spun că acestea trebuie închise, verificate și chiar „lichidate”.
Da, deocamdată toate acestea par „zgomot de fond”, dar merită să ne amintim că și în Ucraina violența împotriva ortodocșilor nu a apărut dintr-o dată.
Distrugerea BOU: începutul
Încă din 2013, situația religioasă din Ucraina era relativ liniștită și calmă. Puterea lui Ianukovici era favorabilă BOU: șefii administrațiilor raionale, regionale și municipale apăreau regulat în biserici la sărbători mari, se întâlneau cu ierarhii conducători și chiar ajutau la construirea bisericilor. Conflictele bisericești cu BOU KP și UAOC erau rare, deoarece practic nu primeau niciun sprijin din partea autorităților. În spațiul mediatic, nimeni nu își permitea să atace Biserica.
Dar totul s-a schimbat după „Revoluția demnității” și încercarea de asalt asupra Lavrei Pecerska din Kiev. De la reprezentanții noii puteri, UGCC, BOU KP și diverse mass-media au început să se audă mai întâi insulte prudente, iar apoi – din ce în ce mai aspre și mai îndrăznețe la adresa clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
„Punctul fără întoarcere” poate fi considerat hărțuirea la care a fost supus în 2015 în societatea ucraineană Preafericitul Onufrie, când nu s-a ridicat în Rada Supremă în timpul omagierii soldaților căzuți în ATO din Forțele Armate ale Ucrainei. Întâistătătorul a explicat că acesta a fost protestul său împotriva războiului din Donbas, în care de ambele părți mureau ucraineni. Dar deja nimeni nu l-a mai auzit. Așa cum nu au fost auziți participanții la Marșul Crucii pentru pace din 2016, care au mers prin toată Ucraina spre Kiev din Lavrele Poceaev și Sviatogorsk. Ei erau deja numiți „popi moscoviți” și li se cerea să meargă nu la Kiev, ci la Moscova. În acest timp, propaganda urii împotriva BOU a atins în media un nivel critic, și ulterior acest nivel a crescut și mai mult.
Mulți se întreabă de ce capturările bisericilor BOU cu bătăi ale enoriașilor și nedreptatea evidentă a celor întâmplate nu au întâmpinat rezisten
