"Nu mă simt părăsit de Dumnezeu"

Conversația noastră cu mitropolitul Pavel, starețul Lavrei Peșterilor de la Kiev din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a avut loc chiar înainte de ultimul proces, când a fost plasat după gratii în arest preventiv. Prezentăm atenției dumneavoastră mărturia ierarhului despre presiunea autorităților, încercările de a-l convinge să dezerteze către așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei recent creată de autorități, atitudinea sa față de Bartolomeu și Epifanie, și ce simte cu privire la încercările autorităților de a lua Lavra Peșterilor de la Kiev de la călugări.

"Nu veți recunoaștere BOaU? Deci veți avea un dosar penal"

- Ați vorbit despre propunerile autorităților privind recunoașterea BOaU în schimbul libertății. Cum concret arată totul?

– Nu-i cunosc pe acei oamenii care mi-au vorbit despre asta, nu-mi amintesc numele lor. Pot spune doar că erau niște indivizi foarte neplăcuți. Directorul muzeului m-a sunat și mi-a spus că ei doresc să vorbească cu mine. Primele lor cuvinte au fost: "Vorbiți greșit sau nefavorabil despre patriarhul Bartolomeu".

Dar oare patriarhul Bartolomeu este o persoană deosebită? El nu se deosebește cu nimic de patriarhul Chiril, patriarhul Teofil sau alții. Singura diferență este că Bartolomeu este un necredincios.

El (interlocutorul starețului Lavrei – Red.) mi-a spus: "Trebuie să recunoști BOaU". I-am răspuns că pe această temă nu putem discuta. Apoi mi-au oferit un compromis. Ce fel de compromis putea fi acesta? Probabil, cu conștiința mea, să mă lepăd de Dumnezeu. Le-am spus că asta nu se va întâmpla. Apoi persoana care stătea lângă Rudnyk mi-a spus: "În acest caz, vei avea un dosar penal". Un bărbat foarte neplăcut. I-am răspuns: "Te rog, vrei să mă împuști? Încă o dată spun că nu va fi niciun compromis. Obștea nu va părăsi Lavra și BOaU nu poate fi recunoscută". La care mi-au repetat din nou: "Atunci vei avea dosar penal".

Au trecut două zile. Am fost invitat la Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) din Pecersk (un cartier din centrul Kievului – Red.). M-am dus acolo, m-au întâlnit și m-au condus la un anumit etaj. Acolo, conducătorul Securității din municipiul Kiev și regiunea Kiev și alte două persoane care m-au înterogat la muzeu, mi-au pus aceleași întrebări. Singura diferență era că aceștia erau mai îngăduitori. Le-am repetat că nu poate exista niciun compromis între Biserică și stat, că sunt cetățean al țării mele și respect legea, dar nu-L pot trăda pe Hristos. Nu o să se întâmple acest lucru. Le-am mai spus că toate acuzațiile lor că aș fi împotriva Președintelui, împotriva guvernului, nu sunt adevărate.

"Să ne unim cu BOaU? Atunci de ce nu cu Partidul Verde?"

– Probabil, ei nu înțeleg de ce anume nu doriți să vă uniți cu BOaU.

— Cu cine să ne unim? Cu un partid politic? Ei bine, în acest caz, ne putem uni cu Iulia Timoșenko sau Partidul Verzilor, sau cum se numesc ei înșiși. Iar Dumenko... S-a îmbrăcat nemeritat în haine de episcop, nefiind hirotonit. Îl sfătuiesc să citească despre Teofil, nebunul pentru Hristos. Guvernatorul de Poltava a râs când Teofil cel nebun și-a pus tot felul de bibelouri, și a hotărât să râdă așa cum râd toți astăzi de noi. Deci, nu avem cu cine să ne unim.

Cât despre autorități... Pentru ce să ne împăcăm. Ce rău le-am făcut? Ei ne fac nouă, dar nu cred că prima persoană, ci alții. Pentru ce să ne împăcăm când nu ne-am certat cu ei?

Constituția îmi garantează libertatea, dar nimeni nu ia în seamă Constituția. Judecătorii sunt intimidați. Văd cum vin șa ședințele de judecată. Ședința încă nu s-a încheiat, dar procurorul Ievhenii citește deja sentința. Am văzut și aceasta, dar au văzut cei care ședeau în sala de judecată. Deci, nu există libertate, nici egalitate, nici respect pentru om; există doar violență. Nimeni nu aude; judecătorii nu aud pentru că li se spune să procedeze astfel. I-am reamintit procurorului cum a venit cândva la mine și a vorbit altfel atunci. Dar astăzi, nici măcar nu ridică ochii în instanță.

– Se pare că Ministerul Culturii nu are de gând să dea înapoi. Trebuie să ne pregătim că autoritățile vor prelua cu forța Lavra?

— Acest lucru se întâmplă deja. Au trimis polițiști, au început să taie lacătele, să-și pună propriile sigilii, ca la mormântul lui Hristos. Ei nu pot face nimic, chiar dacă ne vor ucide, ne vor alunga cu forța afară. Toate acestea sunt provizorii. Situația actuală din Lavră este dincolo de înțelegerea umană. Aceștea sunt chiar mai groaznici decât puterea sovietică.

– La începutul lunii martie, s-a vorbit mult în Ministerul Culturii despre transferul Lavrei la BOaU, și că va deveni "un sfânt lăcaș ucrainean" și așa mai departe. Acum, astfel de discuții abia de se mai aud. Să însemne aceasta că autoritățile și-au pierdut speranța că mai altcineva din obștea mănăstirei, în afară de Lotysh, va deveni trădător?

– Lotysh s-a plimbat prin mănăstire, le-a propus călugărilor posturi în Lavră. Unora le-a propus postul de veșmântar, altora – postul de trezorier. Dar s-a trezit singur. Este un om nefericit. Tatăl său a dus o viață sfântă, dar fiul este complet diferit.

Priviți cum se adresează Avraamie Lotysh acum: "Poporul meu din Ucraina". Președintele țării și Întâistătătorul Bisericii se pot adresa în acest mod poporului Ucrainei. Dar tu cine ești?

"Astăzi vin asupra noastră, iar mâine îi vor distruge pe alții"

– Lavra este un complex de clădiri magnifice în inima capitalei. Nu credeți că epopeea expulzării călugărilor din mănăstire, toată această retorică pompos-patriotică, ar putea fi într-o oarecare măsură un proiect de a instala birouri de afaceri și firme în clădirile mănăstirii?

– Cred că cei care luptă pentru putere asupra Lavrei de Jos, cu adevărat vor face acest lucru. În trecut, au fost deja oameni care au încercat să înființeze afaceri aici, pavilioane comerciale. Dar am pus capăt acestei încercări și nu am permis.

– S-a întâmplat în timpul guvernării actuale?

– Da, dar cred că Președintele cu siguranță nu știe de acest lucru. Cine i-ar spune despre asta? Nu au venit la mine, s-au dus la directorul muzeului și au încercat să-l convingă.

– Sub conducerea dumneavoastră, Lavra s-a ridicat din ruine pentru a deveni o mănăstire minunată. Ce părere aveți despre acțiunile neo-bolșevicilor acum?

– Întotdeauna m-am considerat nedemn și încă cred așa. Da, am fost miluit de Dumnezeu să fiu în aceast loc. În 1985, i-am spus unuia dintre prietenii mei: "Îmi doresc să trăiesc suficient de mult pentru a vedea ziua în care se va ridica catedrala Adormirii Maicii Domnului. I-aș fi sărutat atunci starețului nu doar mâna, ci și piciorul". Exact peste nouă ani am primit Decretul în care se spunea: "Arhimandritul Pavel (Lebed) este numit stareț al Lavrei Peșterilor de la Kiev".

A fost o onoare pentru mine să construiesc catedrala Adormirii Maicii Domnului. Se spune că guvernul a construit-o. Ei nu au construit nimic. Ofereau bani, pe care îi deturnau imediat. Prietenii mei au donat bani pentru restaurare. Am avut un slujitor al lui Dumnezeu, Roman, care a donat 1 milion de dolari pentru restaurare. Alți prieteni de-ai mei au plătit pentru frescele interioare. Ceia ce spun autoritățile despre propriile contribuții... Este o minciună.

Știi, nu mă simt părăsit de Dumnezeu. Domnul nu mă abandonează. Dar am o inimă foarte grea când ei distrug ceea ce am construit. Ei nu au zidit nimic, ei doar au furat. Și astăzi este foarte greu când îți distrug lăcașul sfânt, istoria țării tale. Căci totul, inclusiv statalitatea noastră, s-a născut în Lavră.

Este mai bine să mori decât să fii martor la această murdărie și neglijență. Oamenii au devenit morți din punct de vedere spiritual, așa cum scrie absolventul nostru Sfântul ierarh Mitrofan din Astrahan.

Astăzi, ei (autoritățile) vin asupra noastră, iar mâine îi vor distruge alții, cu excepția evreilor – le este frică de ei, firește. Vor începe să-i persecute pe protestanți. Epifanie nu le este de nici un folos. Îl folosesc, ca și pe Avraamie, pentru a-și face treaba murdară și apoi îl vor arunca afară. Ce va urma?