Ce se va întâmpla dacă Rada Supremă va interzice BOUkr

În articolul "De ce autoritățile încă nu au interzis Biserica Ortodoxă Ucraineană?" am analizat dificultățile cu care se confruntă guvernul în încercarea de a propulsa proiectul de lege nr. 8371 privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Pentru a înțelege logica evenimentelor, trebuie să răspundem la întrebarea: de ce autoritățile au nevoie să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană?

De ce este nevoie de interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene?

Inconsecvența narațiunilor oficiale conform cărerora Biserica Ortodoxă Ucraineană este subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse și este a cincea coloană, a devenit acum evidentă. Chiar și cei care cheamă cu ardoare la lupta cu "popii moscoviți" înțeleg că faptele contrazic această narațiune. "Popii moscoviți" nu se pot ruga pentru păstrarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, nu pot binecuvânta credincioșii să se alăture Forțelor Armate ale Ucrainei, nu pot strânge bani pentru mașini, muniții și alte necesare pentru soldații noștri din prima linie.

Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este guvernată de Moscova și adoptă documente oficiale care contrazic direct viziunile Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin urmare, teza că Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să fie interzisă pentru a elimina influența Moscovei, este incorectă.

Când în 2018, P. Poroșenko a inițiat crearea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, cei de la putere credeau că vor reuși să o înfăptuiască o operațiune "blitzkrieg" și că, prin acțiuni dure, dar decisive, vor obliga toate confesiunile ucrainene care se numesc ortodoxe să se unească într-o singură structură controlată de stat, care va îndeplini voia autorităților. Dar nu a funcționat. Timp de mai mult de cinci ani, în pofida tuturor privațiunilor, presiunilor din partea autorităților și activiștilor, violențelor, amenințărilor și defăimării în mass-media, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu dorește să se alăture BOaU.

Argumentele Bisericii Ortodoxe Ucrainene că Biserica pur și simplu nu se poate uni cu schismaticii la dorința celor de la putere, că arhiereii hirotoniți canonic nu se pot uni cu impostorii anatematizați, nu pot fi înțelese de autorități. Ei privesc Biserica ca pe o organizație civică. Dar funcționarilor le este deja clar că nu va fi posibilă unificarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice cu cu așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei. Totul a mers prea departe. În afară de argumentele despre insolvența canonică a BOaU, au fost aduse o mulțime de răni, insulte, acaparări de biserici și alte acțiuni urâte din partea acestei organizații.

O mare cantitate de ură și răutate a fost revărsată asupra credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. BOaU și-a dezvăluit foarte clar esența. Astfel, este greșită și teza: interzicerea BOUkr pentru ca aceasta să se unească în cele din urmă cu BOaU.

Este incorectă și teza care decurge logic din cele precedente, că interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene este necesara pentru consolidarea societății ucrainene. În ultimii ani, a devenit clar că persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu unește, ci dezbină societatea.

Ce a mai rămas? De ce totuși autoritățile se străduiesc să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană?

În primul rând, există o inerție a deciziilor statului și refuzul sau incapacitatea autorităților de a-și recunoaște greșelile. Poate că, dacă în 2018 autoritățile ar fi știut că nu vor implimenta "blitzkrieg-ul" de a uni confesiunile, că aceasta va duce la situația actuală și, cel mai important, că Poroșenko nu va putea câștiga alegerile călare pe problema bisericii, nu ar fi jucat această carte. Dar după ce ai spus "a", este foarte greu să nu spui "b". În societatea noastră nu este ceva obișnuit să recunoști greșelile politice; moștenirea Uniunii Sovietice nu a fost încă dezrădăcinată. Statul continuă să apese asupra Bisericii, în pofida inutilității acestor eforturi. Dar nu acesta este principalul lucru.

În al doilea rând, autoritățile nu au nevoie de rezultat, ci de proces. Un astfel de proces care poate fi activat sau încetinit. Lupta împotriva celei mai mari confesiuni a țării este un prilej de informare care este capabil să umbrească alte știri, redirecționând atenția societății de la alte probleme către lupta împotriva "popilor moscoviți".

Pe de o parte, Biserica este lipsită de apărare suficientă (cel puțin așa cred autoritățile) pentru a oferi o rezistență puternică, ceea ce înseamnă că cu ea se poate lupta cu impunitate. Pe de altă parte, Ea este suficient de numeroasă și de influentă pentru a impune părerea că această luptă se duce cu adevărat la scară largă.

Prin urmare, autoritățile vor promova problema bisericească pentru a-și ascunde în spatele acestui eveniment mediatic propriile eșecuri în economie, politica internă sau pe front.

Un motiv probabil pentru un alt atac asupra Bisericii este un posibil armistițiu în război, spre care Ucraina este împinsă de forțele influente din Occident și cu care o parte a societății ucrainene, și cea mai activă parte, categoric nu este de acord. Dacă autoritățile negociază o încetare a focului, vor trebui să distragă atenția societății și să-i redirecționeze nemulțumirea în altă direcție. Biserica este o țintă perfectă pentru acest scop.

În orice caz, autoritățile demonstrează o atitudine consumeristă față de Biserică, crezând că își pot rezolva propriile probleme pe seama Ei. Dar Biserica în ansamblu și fiecare credincios aparte trebuie să mențină o viziune diferită asupra Bisericii: Ea este Trupul lui Hristos, unindu-ne cu care putem ajunge la Împărăția Cerească veșnică cu Dumnezeu.

Acum să trecem în revistă potențialele căi de evoluție a situației, dacă autoritățile vor decide totuși să adopte proiectul de lege № 8371 care vizează interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Vom începe cu scenariile cel mai puțin probabile.

Scenariul nr. 1: Biserica Ortodoxă Ucraineană va fi scoasă de sub lovitură

Nu există nicio mențiune despre Biserica Ortodoxă Ucraineană în proiectul de lege № 8371. Schema interzicerii acesteia în temeiul acestui proiect de lege este descrisă în detaliu în articolul "Proiectul de lege al lui Șmyhal: interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 4 mișcări". Pe scurt, schema se rezumă la interzicerea în Ucraina a activităților organizațiilor religioase, centrul de conducere a cărora se aflăîn Federația Rusă, pentru ca apoi să urmeze recunoașterea Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca fiind o astfel de organizație.

Autoritățile ar putea decide să facă primul pas și nu al doilea, cel puțin deocamdată. Nu contează că expertiza religioasă a Departamentului de Stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiința din cadrul Ministerului Culturii a recunoscut deja că Biserica Ortodoxă Ucraineană face parte din structura Bisericii Ortodoxe Ruse, deoarece a fost realizată înainte de adoptarea legii nr. 8371.

Noua expertiză poate avea aproximativ următoarea formulare: "La acest moment nu au fost găsite dovezi care să confirme că Biserica Ortodoxă Ucraineană are un centru de guvernare în Rusia". Adică, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu va fi interzisă în Ucraina.

Pot exista mai multe momente favorabile pentru autorități in cadrul unui astfel de scenariu. În primul rând, tensiunea din societate va fi diminuată. În al doilea rând, pretențiile partenerilor occidentali cu privire la încălcarea libertății religioase vor fi înlăturate. În al treilea rând, aceasta nu înseamnă sfârșitul persecuției și presiunii asupra Bisericii. Deoarece, "dovezile care să confirme că Biserica Ortodoxă Ucraineană are un centru de guvernare în Federația Rusă" pot fi găsite în orice moment convenabil.

În plus, toate acțiunile activiștilor privind acapararea bisericilor, violența fizică nepedepsită și transferurile ilegale ale bisericilor către BOaU pot continua, precum și "eliberarea" Lavrei Peșterilor de la Kiev, ca și campania de discreditare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene în mass-media.

Temeiul pentru a considera acest scenariu improbabil, dar posibil, îl putem găsi cuvintele lui V.Yelenski, conducătorul Departamentului de Stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiința, care a afirmat că statul nu cere de la Biserica Ortodoxă Ucraineană "nici schimbare de calendar, nici a limbajului liturgic, nici aderarea la o altă biserică, nici declarație de autocefalie. Singura cerinţă este ruperea legăturilor cu Patriarhia Moscovei".

O astfel de ruptură, și anume ruptura legăturilor administrative, păstrând în același timp unitatea euharistică, a avut loc la Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Teofania în 27 mai 2022. Autoritățile pot considera că aceasta este o bază suficientă pentru recunoașterea independenței Bisericii Ortodoxe Ucrainene, poate și cu unele rezerve.

Scenariul №2: Aderarea la o altă Biserică Locală

În cazul interzicerii, Biserica Ortodoxă Ucraineană poate convoca un alt Sinod și poate decide să treacă sub omoforul unei alte Biserici Autocefale, cum ar fi Biserica Poloneză, Română sau Bulgară. O astfel de decizie poate fi însoțită de formulări precum "temporar", "pe baza circumstanțelor" și așa mai departe. Teoretic, acest lucru ar trebui să atenueze pretențiile autorităților împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu privire la legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă, dar s-a menționat deja că aceste pretenții nu sunt motivul real al persecuției.

Acest scenariu este, de asemenea, puțin probabil, ca și precedentul. În primul rând, poate provoca o confuzie canonică și mai mare. Biserica Ortodoxă Rusă cu siguranță nu va fi de acord cu o astfel de evoluție a evenimentelor, ceea ce înseamnă că Biserica Autocefală care va accepta Biserica Ortodoxă Ucraineană sub omoforul său, se va putea confrunta cu ruperea comuniunii euharistice și alte consecințe neplăcute. Unele Biserici Autocefale pot recunoaște acest lucru, pe când altele – nu.

În al doilea rând, ca urmare, acest lucru va complica dialogul panortodox, pe care Patriarhia Ierusalimului și ierarhii autorizați din alte Biserici Autocefale încearcă să-l stabilească (deocamdată fără succes).

În al treilea rând, acest lucru poate duce la diviziuni în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Unii pot fi de acord cu o astfel de tranziție, în timp ce alții nu vor fi.

În al patrulea rând, eparhiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene din unele regiuni pot declara că "sunt strămutați la o Biserica la care nu doresc să treacă". De exemplu, dacă se alătură Bisericii Poloneze, comunitățile de români din eparhia Cernăuților și a Bucovinei pot declara că doresc să treacă la Biserica Română.

Totuși, dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană se va confruntă cu alternativa unei interdicții complete și a expulzării din toate bisericile și mănăstirile, a privațiunii de proprietate și a trecerii într-o stare de ilegalitate cu amenințarea de urmărire penală, sau a trecerii sub omoforul unei Biserici Autocefale cu toate riscurile descrise mai sus, atunci un astfel de scenariu poate fi realizat.

Scenariul №3: Rezistența continuă = mărturisirea

Dacă ne vom aminti de primele secole ale creștinismului, în vremurile de persecuție, Biserica nu avea posibilitatea să caute refugiu sub omoforul cuiva sau să dovedească în cadrul unei expertize religioase că nu reprezentă nicio amenințare pentru securitatea națională a Imperiului Roman de atunci. Biserica avea o singură alegere: să-și înceteze existența sau să continue să trăiască, lăsându-se în voia lui Dumnezeu.

Biserica nu a inventat strategii pentru a ieși din situație, nu s-a angajat în planificări pe termen lung, Ea pur și simplu trăia.

În fiecare zi a suferit greutăți, unii credincioși au fost aruncați în închisori, unii au fost torturați până la moarte, alții au fost privați de proprietate și așa mai departe. Dar restul creștinilor au trăit mai departe, crezând în Iisus Hristos, s-au adunat pentru rugăciune și au urmat poruncile lui Dumnezeu. Și a venit acea zi când persecuția a încetat.

Astăzi, un astfel de scenariu pare cel mai probabil. Interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene este un proces foarte lung, constând din mai multe etape. În primul rând, este necesar să se adopte proiectul de lege nr. 8371, apoi să se efectueze o expertiză religioasă și să se declare că Biserica Ortodoxă Ucraineană este guvernată de Moscova, apoi să se ceară ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să elimine toate legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă, apoi cazul va fi transmis în judecată ș.a.m.d. Mai mult, acest lucru trebuie făcut în legătură cu fiecare comunitate bisericească, fiecare mănăstire și instituție de învățământ. La fiecare etapă vor fi contestații, litigii juridice, contestații la instanțe superioare și acțiuni la organele de drept. Pentru fiecare încercare de a acapara o biserică, va exista o încercare a credincioșilor de a o apăra.

Toate acestea vor fi însoțite de apeluri la organizațiile internaționale pentru drepturile omului și de încercări de a demonstra societății că Biserica nu amenință securitatea națională, ci mai degrabă o întărește. Biserica va trăi și va rezista acțiunilor ilegale și nedrepte împotriva ei în cadrul legii, prin toate mijloacele disponibile.

În timpul persecuțiilor din antichitate, în pofida atitudinii părtinitoare a societății din acea vreme, atât în rândul oamenilor de rând, cât și în rândul elitei, Biserica a încercat constant să-și dovedească nevinovăția. Apologeții bisericii au scris tratate filozofice, scrisori către împărat, în care își explicau credința și dreptul de a o mărturisi. La nivel interpersonal, păgânii au văzut viața evlavioasă a creștinilor și și-au abandonat treptat prejudecățile.

La nivel juridic, creștinii au încercat să facă apel la sistemul judiciar și administrativ al statului roman.

Apropo, un sprijin semnificativ în apărarea drepturilor lor a fost prevederea legislației romane, conform căreia acuzatorul, dacă nu putea să-și dovedească acuzația, primea aceeași pedeapsă cu cea prevăzută pentru acuzațiile pe care le formulase.

Dacă și acum, pentru incapacitatea de a dovedi acuzațiile la adresa Biserici Ortodoxe Ucrainene de colaborare cu FSB-ul, acuzatorii ar primi o sentință sub articolul de "trădare"... Astfel de acuzații ar dispărea imediat.

Biserica va acţiona la fel şi astăzi. Apostolul Petru a dat astfel de instrucțiuni creștinilor care au fost persecutați pe nedrept: "Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele..." (1 Petru 3:13-17).

Merită să acordăm o atenție deosebită cuvintelor despre a răspunde cu blândețe tuturor celor care ne cer socoteală nouă (creștinilor). Acest lucru este spus nu atât despre cei care sunt interesați de creștinism, cât despre cei care au pretenții împotriva Bisericii, adică despre dușmanii Ei. Apostolul Petru spune, de asemenea, că trebuie să explicăm cu calm și înțelepciune în ce constă credința noastră și de ce ne comportăm așa și nu altfel. Poziția "e inutil să le spui ceva și să le dovedești ceva" este de înțeles din punct de vedere uman, dar nu este împărtășită nici de Sfânta Scriptură, nici de experiența Bisericii antice. Așadar, dintem obligați să răspundem la atacurile răutăcioase cu o explicație calmă a poziției noastre și să răspundem răului cu bunătate și rugăciune.

Forța noastră principală constă în credința în Dumnezeu și în unitatea Bisericii. Atât timp cât suntem uniți, iar dușmanii noștri nu au reușit să ne împartă în partide care se dușmănesc, atât timp cât ne conștientizăm ca adevărata Biserică Ortodoxă Locală Ucraineană, nu putem fi învinși.