Tentativa bulgară de a provoca o schismă: o imitație nereușită a Ucrainei?
Autoritățile bulgare trebuie să ia o decizie: să acorde sau nu legalitate structurii ortodoxe schismatice a stiliștilor.
Decizia Curții Supreme de Casație și Justiție din Bulgaria de a înregistra "Biserica Ortodoxă de stil Vechi din Bulgaria" a fost o surpriză totală pentru observatorii externi (cum suntem noi, de exemplu). Dar din câte înțelegem, și pentru bulgari. În spațiul public și ecleziastic al țării, această decizie a provocat o furtună de indignare – atât din partea Bisericii canonice Bulgare, cât și din partea unor forțe politice și civice.
După 15 ani de bătălii juridice, creștinii de stil vechi au primit recunoaștere oficială, fapt care după părerea multora va amenința unitatea Bisericii Ortodoxe Bulgare, iar în al doilea rând, va slăbi influența acesteia asupra proceselor care au loc în țară. Ce a dus la această decizie și care sunt consecințele pentru bulgarii ortodocși? Să încercăm să clarificăm situația.
Justiție sau o lovitură pentru Biserica canonică?
Motivul principal al separării stiliștilor de Patriarhia Bulgară a fost reforma calendarului bisericesc din 1968, care a dus în cele din urmă la crearea unei structuri bisericești alternative în 1990 (deci, timp de 22 de ani totul a fost bine, dar apoi cineva a decis că situația necesită să fie schimbată). Momentan, Biserica Ortodoxă de stil Vechi din Bulgaria are trei "episcopi", o mănăstire cu 60 de maici și 18 parohii, inclusiv o catedrală la Sofia. Comunitatea este condusă de "Mitropolitul" Fotie de Triadița.
Din 2009, "biserica de stil vechi" a făcut tot posibilul pentru a obține înregistrarea de stat, dar fără succes. Totuși, la 31 decembrie 2024, Curtea Supremă de Casație și Justiție a Bulgariei, anulând deciziile Curții de Apel a orașului Sofia, a permis înregistrarea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. Instanța a menționat că înregistrarea unei noi comunități religioase nu a încălcat drepturile Bisericii Ortodoxe Bulgare canonice și ale membrilor săi. Hotărârea a scos în evidență rolul istoric și spiritual al Patriarhiei Bulgare, care avea drept scop "calmarea" părților nemulțumite. Însă este puțin probabil ca recunoașterea juridică a dreptului la existență a unei comunități care respectă un stil clendaristic diferit să aducă pace. Pentru că această decizie înseamnă înlăturarea obstacolelor administrative și juridice care limitau activitățile vechilor calendariști din Bulgaria. Cu alte cuvinte, schismaticii vor putea atinge egalitatea cu Biserica canonică, iar în cazul unei schimbări a conducerii politice sau a cursului țării, chiar vor putea revendica rolul "bisericii poporului" și al celei mai "patriotice" organizații religioase.
Reacţia
Din acest motiv, Sfântul Sinod al Patriarhiei Bulgare a afirmat că crearea unei jurisdicții paralele este o încălcare directă a sfintelor canoane și o amenințare la adresa unității Bisericii. În plus, potrivit Sinodului, o astfel de decizie judecătorească creează un precedent periculos, deschizând ușa pentru înregistrarea altor grupuri schismatice.
La rândul său, Patriarhul Daniil al Bulgariei a subliniat că două Biserici Ortodoxe nu pot exista pe același teritoriu canonic. Potrivit primatului, legalizarea de stat a stiliștilor ar putea deveni începutul distrugerii unității nu numai ecleziastice, ci și sociale. Este clar că această hotărâre judecătorească poate deveni un instrument de influență politică. După cum a afirmat președintele bulgar Rumen Radev, statul trebuie să asigure condiții pentru unitatea Bisericii, considerând amenințările la adresa acesteia drept amenințări la adresa suveranității naționale.
Cu alte cuvinte, atât liderii bisericești, cât și cei politici înțeleg perfect că "scenariul ucrainean", în care schisma bisericească a fost folosită pentru atingerea unor scopuri politice, poate fi aplicat și în Bulgaria. Întrebarea este cine și de ce ar putea recurge la el?
Cine este Yonko Grozev?
Decizia de înregistrare a Bisericii de stil vechi din Bulgaria a fost luată nu de niște structuri fără chip, ci de anumite persoane concrete care activează la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Figura centrală în acest proces a fost Yonko Grozev, un judecător bulgar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), strâns asociat cu George Soros și organizația sa "Open Society" (Societatea deschisă).
Yonko Grozev a fost numit judecător la CEDO în 2015, după ce judecătorul bulgar de la Strasbourg, Zdravka Kalaydjieva, a demisionat pentru a-i elibera locul. Grozev a fost legat direct de ministrul bulgar al justiției Hristo Ivanov, care era cunoscut pentru sprijinul acordat structurilor finanțate de Soros. Înainte de aceasta (din 1993), Grozev a fost avocatul și unul dintre cofondatorii Comitetului Bulgar de la Helsinki (CBH), care a promovat activ ideile "Societății deschise" a lui Soros și care a fost finanțată de acesta.
Curios este faptul că la începutul anului 2020, niște avocați francezi independenți l-au acuzat pe Grozev că ar servi interesele lui Soros în cauzele CEDO care implică o serie de țări europene. Acest lucru a dus la colectarea a peste 9.500 de semnături pentru o petiție prin care se solicita îndepărtarea sa din funcție din cauza numeroaselor conflicte de interese, devenite obișnuite în munca lui. Dar în loc să fie pedepsit, înalții oficiali europeni au decis să-l ridice pe Grozev într-o funcție superioară la CEDO.
Grozev a fost cel care a luat decizia ca stiliștii bulgari să aibă dreptul la înregistrarea legală în țară. Interesele stiliștilor la CEDO au fost reprezentate de avocatul Natasha Dobreva. Numele ei este o altă verigă în lanțul de oameni din spatele legalizării schismei bulgare. Dobreva și Grozev nu au fost doar colegi, ci și parteneri de afaceri pentru o perioadă durată, lucrând împreună timp de nouă ani, din 2006 până în 2015, la firma de avocatură "Grozev și Dobreva", reprezentând interesele Comitetului Bulgar din Helsinki, finanțat de Soros.
Astfel, decizia CEDO cu privire la schisma bulgară implică în mod evident un conflict de interese între judecător și avocat, și iese în evidență urma organizațiilor finanțate de George Soros. Întrebarea este următoarea: de ce oamenii care reprezintă aceste organizații au nevoie de toate acestea?
Cine beneficiaza de această decizie?
Decizia CEDO privind Biserica de stil vechi din Bulgaria indică faptul că de acum înainte orice grup care se autointitulează "ortodox" își poate revendica legalizarea, ceea ce va duce, fără îndoială, la continuarea fragmentării a unității religioase din țară.
În același timp, așa cum subliniază Biserica Ortodoxă Bulgară, această situație ar putea duce la desființarea nu numai a securității spirituale, dar și a securității naționale în Bulgaria. Acest lucru este valabil mai ales pentru că structurile internaționale finanțate de Soros vor interveni cu siguranță în politica țării (există multe exemple în acest sens).
Mai mult, legalizarea schismaticilor este, cel mai probabil, o componentă a unui plan mai larg care vizează slăbirea gradului de influență a Bisericii Ortodoxe Bulgare canonice în țară. Iată de ce, având în vedere cele expuse mai sus, putem trage anumite concluzii din această situație.
În primul rând, crearea unei structuri bisericești paralele în Bulgaria ar putea fi folosită ca presiune politică asupra Bisericii Ortodoxe Bulgare. De exemplu, s-ar putea exercita presiuni asupra Bisericii cu privire la recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), cu amenințarea că se va retrage sprijinul statului și va cădea încrederea populară dacă BOG va refuza. Acest scenariu a fost implementat cu succes în Ucraina și ar putea fi ușor repetat în Bulgaria.
În al doilea rând, înregistrarea Bisericii Ortodoxe de stil vechi din Bulgaria reprezintă o amenințare la adresa unității credincioșilor ortodocși din Bulgaria. Împărțirea enoriașilor în două structuri recunoscute legal și sprijinul politic al schismaticilor vor submina, fără îndoială, autoritatea Bisericii canonice, care a fost pilonul identității și culturii bulgare timp de secole. Acest lucru va slăbi treptat rolul BOG în societate, făcându-l mai "negociabil" în ochii celor care stau în spatele acestei situații.
În al treilea rând, crearea unei Biserici paralele deschide ușa pentru utilizarea "factorului religios" în scopuri politice – exact același scenariu care a fost deja aplicat cu succes în Ucraina. Politicienii care doresc să-și consolideze pozițiile sau să-și slăbească adversarii pot susține o parte a conflictului, așa cum s-a făcut la noi. Cei din jurul lui Soros înțeleg bine că conflictele religioase pot deveni un instrument puternic de manipulare, ducând la fragmentarea societății, ceea ce le va permită să obțină partea lor din "plăcinta politică".
În al patrulea rând, aceste concluzii sunt confirmate chiar de numele folosit de vechii calendarişti, care oglindește în întregime numele Bisericii Ortodoxe Bulgare canonice. Exact așa funcționează schismaticii din Ucraina, creând structuri paralele cu sprijinul statului și revendicând apoi biserici și mănăstiri ale Bisericii canonice. Mai mult, calendariștii bulgari folosesc aceeași tactică pe care o foloseau cândva reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului. De exemplu, într-un interviu recent, liderul Bisericii Calendaristice, „Mitropolitul” Fotie, și-a exprimat îndoielile cu privire la caracterul canonic al alegerii episcopilor Patriarhiei Bulgare, sugerând că alegerea s-a desfășurat sub controlul autorităților bulgare comuniste. Logica unei astfel de afirmații este evidentă și dureros de familiară pentru noi, ucrainenii. Potrivit acestei narațiuni, Biserica canonică este acuzată mai întâi de dependență de autorități, apoi episcopii săi sunt înfățișați ca „agenți ai KGB-ului”, iar apoi schismaticii sunt prezentați drept „adevărații patrioți”, însă singurul lor scop este de a distruge Biserica canonică. Acest scenariu este simplu, dar funcționează bine, așa cum putem vedea după exemplul Ucrainei.
În al cincilea rând, înregistrarea BOG Calendaristice vorbește despre dorința anumitor forțe de a aduce Biserica sub control politic. Această dorință ar putea duce la un dezastru atât în viața religioasă, cât și în sfera socială a țării, deoarece încercările de a folosi Biserica ca instrument de beneficiu politic amenință să provoace o criză profundă în viața publică.
La sfârșitul anului 2024, reprezentanții Bisericii Ortodoxe de stil vechi din Bulgaria au solicitat înregistrarea lor oficială, însă pe 27 decembrie au fost refuzați. Potrivit ministrului justiției, motivul respingerii a fost că petenții nu au depus toate documentele necesare. Având în vedere atenția specială îndreptată asupra acestei probleme, refuzul procedural al înregistrării nu pare foarte convingător. Cel mai probabil, „saga Vechiul Calendar” va continua.
Din păcate, la fel ca și în cazul Ucrainei, în Bulgaria există destui politicieni care cred că Biserica poate fi folosită în beneficiul lor. Ei nu se gândesc la binele țării, la viața oamenilor obișnuiți sau la Biserică ca o structură religioasă. Ei sunt dispuși să sacrifice toate acestea pentru a face pe placul patronilor lor, al căror singur scop este să câștige influență și putere maximă, nu doar într-o singură țară, ci și în întreaga lume.
Bulgaria trebuie să reflecteze serios la viitorul său, deoarece în curând acesta ar putea să nu mai fie luminat...
