Țara în care Biserica este vie
Mitropolitul Amfilohie (Radovič) și Episcopul Victor (Koțaba). Imagine: facebook
La 28 ianuarie un grup de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, au vizitat Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Clerul și mirenii din Ucraina au luat parte la liturghia de pomenire a Sfântului Sava al Serbiei, eveniment care a avut loc la mănăstirea "Savina Glavița", în apropierea orașului Budva.
Aș dori să vorbesc despre impresiile mele legate de călătoria în Muntenegru și despre comunicarea cu Mitropolitul Amfilohie (Radovič) și cu păstoriții lui.
Țara
Muntenegru este o țară mică. Întreaga sa populație este mai mică decât populația unor orașe ucrainene. Conform statisticilor, numărul locuitorilor din Muntenegru nu depăşeşte cifra de 630 000 de persoane.
La fel ca Ucraina, Muntenegru a luat cursul spre integrarea europeană, iar guvernul său afirmă că respectă principiile democratice. Totuși, așa cum din păcate se întâmplă deseori, democrația în înțelegerea politicienilor și în înțelegerea poporului sunt lucruri foarte diferite, iar uneori – opuse.
În general, termenul "democrație" în sine indică faptul că puterea în țară trebuie să aparțină poporului, iar politicienii sunt reprezentanții poporului în organele de conducere a statului. Aceasta înseamnă că ei trebuie să ia toate deciziile având privirea îndreptată asupra celor care i-au ales, și încă mai bine – ca urmare unui dialog pentru a afla poziția alegătorilor despre o anumită problemă.
Dar, de fapt, atât în Muntenegru cât și în Ucraina vedem că politicienii deseori iau decizii care contrazic direct voința poporului și merg împotriva vechilor sale tradiții și principiilor culturale. În primul rând, este vorba de probleme religioase și de moralitate.
Crearea artificială a "Bisericilor", sprijinul LGBT şi al căsătoriilor homosexuale , instituirea valorilor liberale și seculare – toate acestea prea des sunt prioritare în statele noastre. Și ca rezultat avem o societate tulburată, revoltă civică și o tensiune politică generală.
Biserica
În Muntenegru, după cum știți, nu este linişte. Și totul din cauza legii triste privind libertatea conștiinței și a organizațiilor religioase adoptată de parlamentul țării. Și aici este necesar să notăm mai multe momente.
Pe teritoriul statului Muntenegru o singura Biserică Ortodoxă canonică își îndeplinește slujba sa pastorală – cea Sârbă. Cu 800 de ani în urmă Ea a primit autocefalia și de atunci îşi răspândeşte influența duhovnicească asupra unor popoare și teritorii balcanice, inclusiv în Muntenegru.
Efectiv de la apariția Bisericii Sârbe independente a fost creată și Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului, care a avut și continuă să aibă o mare influență asupra vieții duhovniceşti a poporului.
De fapt, anume această Biserică a fost cea care a ajutat la modelarea mentalității muntenegrenilor și a păstrat cultura și valorile lor tradiționale. În secolul al XVII-lea anume mitropoliții de Cetino au fost de fapt liderii statului. Iar în perioada puterii sovietice, numai datorită Bisericii muntenegrenii au văzut o alternativă pentru ateismul promovat de comuniști.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că astăzi poporul acestei țări apără dreptul Bisericii la independența față de stat cu un entuziasm deosebit. Pentru că știe ce se va întâmpla dacă politicienii vor primi putere absolută în domeniul duhovnicesc și religios.
Astfel, tematica bisericească este privită în Muntenegru din punctul de vedere al păstrării nu doar a identității spirituale și naționale, ci și din punctul de vedere al păstrării drepturilor și libertăților civice, oricât de paradoxal ar părea.
În acest context înţelegem motivul acelei înălțări duhovniceşti fără de precedent care poate fi observată astăzi în rândul credincioșilor. Oamenii înțeleg că situația se poate acutiza prin confiscarea valorilor bisericești, a sfintelor lăcaşuri și bisericilor, iar apoi prin impunerea unei noi, altei "Biserici" sau "religii". Astfel, opunându-se legii libertății conștiinței și a organizațiilor religioase, muntenegrenii îşi apără credința părinților lor şi Ortodoxia în ansamblu.
Oamenii
Pot depune mărturie că un asemenea număr de oameni care în aceste zile ies pe străzile din multe orașe din Muntenegru, poate fi văzut în Ucraina doar în timpul Marii Procesiuni Religioase în cinstea Creştinării Rusiei Kievene. Singura diferență este că Procesiunea din Ucraina are loc o dată pe an, iar procesiunile de rugăciune a mii de persoane din Muntenegru se petrec zilnic timp de câteva săptămâni.
O altă caracteristică a procesiunilor de rugăciune ale muntenegrenilor, sau cum le numesc localnicii înșeși, a litiilor, este faptul că la ele participă un număr mare de tineri. Vârsta medie a majorității participanților la litii este de 25-40 de ani. Mulți copii, părinți cu cărucioare, adolescenți și tineri. În procente, aproximativ 70% din populație participă la litii pe străzile din Podgoriță, Budva și alte orașe din Muntenegru! Adică credința părinților în sensul direct și figurat este apărată de copiii lor.
Acest lucru vorbește nu numai despre autoritatea enormă a Bisericii din Muntenegru, ci și despre marea lucrare pe care clerul o face cu tinerii și credincioșii obișnuiți. Într-adevăr, un preot din această țară nu este un reprezentant al unei subculturi de neînțeles pentru majoritatea oamenilor, ci este văzut ca un îndrumător duhovnicesc, păstor, profesor, prieten, participant la cele mai importante evenimente familiale. Preoții nu fug de oameni, nu încearcă să se distanțeze de ei în lumea lor artificial creată, ci dimpotrivă, merg la oameni, intră în viața lor şi pătrund în problemele lor. Și nu numai preoții, dar și episcopii, toți sunt accesibili și deschişi pentru dialog.
Am fost impresionat de credința muntenegrenilor obișnuiți. Cred că mulți au citit despre polițiştii și pompierii care au refuzat să-i împrăștie pe creștinii ortodocși ieşiţi în stradă. Dar exemple similare pot fi găsite în Muntenegru permanent. Profesorii, oamenii de afaceri, muncitorii, funcţionarii nu se tem de pedepse din partea şefilor lor sau de neînțelegeri cu colegii lor, și cu icoane în mâini aproape în fiecare seară, după muncă, ies în stradă pentru a declara cu voce tare: "Nu vom ceda lăcaşurile sfinte!" Văzând o credință atât de sinceră și fermă, înțelegi că Biserica din Muntenegru este vie!
Mitropolitul Amfilohie
Când Mitropolitul Amfilohie (Radovič) a venit în Muntenegru, în țară existau câteva zeci de biserici. Mitropolia a fost distrusă aproape în întregime de comuniști, Biserica a devenit efectiv o organizație clandestină, iar credința se afla în stare rudimentară. De fapt, Mitropolitul Amfilohie a fost nevoit să reînvie viața duhovnicească de la început și să pună baza funcționării Mitropoliei Muntenegrului și a Litoralului.
În prezent Mitropolia include mai multe eparhii, zeci de mănăstiri, sute de biserici și sute de mii de credincioși. Se întâmplă ca în Catedrala din Podgorița cei care se împărtășesc duminica stau la coadă până în stradă, aşteptându-şi rândul.
De aceea nu este surprinzător faptul că mitropolitul Amfilohiue este, în sensul direct al cuvântului, părintele poporului. În timpul procesiunii de rugăciune pe străzile orașului Budva am devenut martorul evlavieii faţă de Mitrtopolit la nivel național. Oamenii, văzându-l mergând pe stradă, alergau pentru a lua binecuvântare, se apropiau doar pentru ca să se atingă de el. Este clar fără cuvinte că autoritatea sa este incontestabilă și de nezdruncinat. Cu dragostea, înțelepciunea și răbdarea sa, a fost capabil să adune în sânul bisericii o lume diferită, cu viziuni politice diferite, ideologii și concepții despre lume diferite. Mitropolitul a reușit să realizeze acest lucru pentru că înțelege că toate pot fi unite doar în Hristos. Preafericitul nu îi conduce pe oameni spre sine, ci îi conduce spre Hristos, și oamenii simt acest lucru.
Mitropolitul Amfilohie este departe de politică și de jocurile politice. Toată grija lui este axată în jurul necesităților Bisericii, și toate dorințele sale se concentrează asupra dobândirii Împărăției Cerurilor. Preafericitul Mitropolit subliniază în permanenţă că sloganurile și obiectivele politice îi sunt străine, iar Biserica nu a slujit niciodată și nu slujește unei ideologii. El nu dorește confruntare, deseori se adresează către autorități pentru a iniţia un dialog, iar pe credincioșii îi îndeamnă la dragoste .
În prezent Mitropolitul Amfilohie demonstrează în Muntenegru metodele și mijloacele prin care creștinii pot apăra adevărul prin iubire, smerenie și rugăciune. Și nici o forță malefică nu le poate rezista!
Dumnezeu este acolo unde este adevărul
Starețul unei mănăstiri din Muntenegru mi-a zis: "Dumnezeu nu este întotdeauna acolo unde este majoritatea, dar întotdeauna se află acolo unde este adevărul". Iar creștinii ortodocși din această țară mărturisesc că pentru omul modern credința în Hristos poate servi ca factor determinant în viață. Participanții la rugăciunea neîntreruptă şi la litiile din Muntenegru vorbesc despre importanța priorităților duhovniceşti, şi nu a parametrelor cantitative. Valorile europene, principiile democratice și structura politică – toate acestea pot și trebuie refractate prin prisma credinței. Mai mult decât atât, muntenegrenii ne spun că putem nu doar să trăim cu credință, pentru ea putem și merită să murim.
Tocmai din această cauză toți cei care păstrează adevărul, încearcă să-l cunoască și să-l trăiască, nu se tem nici de prigoană, nici de scârbă, nici de încercări. Hristos ne spune că porțile iadului nu pot birui Biserica Sa. Și este important să nu uite de acest lucru nu numai creștinii, ci și cei care încearcă să meargă împotriva Bisericii. Căci luptând cu Biserica, ei devin dușmanii lui Dumnezeu Însuși.
Galerie foto: Liturghia în ziua de pomenire a Sfântului Sava al Serbiei în mănăstirea de maici "Savina Glaviţa". Imagine: Facebook
Nu alerga după gânduri, trăiește în tăcere
Războiul ne amintește iar și iar că suntem doar pulberea pământului.
De ce sunt atât de diferite crucile purtate de oameni?
27 septembrie este ziua Înălțării Sfintei și de Viață Dătătoare Cruci a Domnului.
Virtutea de a ierta este condiția principală pentru mântuire
Predica din Duminica unsprezecea după Rusalii.