Ce ne aduce Concursul "Eurovision" sau ce se întâmplă, de fapt, în culise

Reieșind din spectacolul travestiților și perverților, acest concurs se coboară la o formă de propagare deschisă a satanismului. Imagine: UJO

În fiecare an, într-unul dintre orașele Europei se organizează un concurs muzical – "Eurovision". Și an de an ne convingem că "Eurovisionul" nu este un concurs muzical care propagă frumosul. "Eurovisionul" este o manifestare despre modul de viață a Europei contemporane și cum va trăi în viitorul apropiat. Acest lucru este confirmat de faptul că în fiecare an accentul în acest spectacol se deplasează din ce în ce mai mult spre religie și credință. Mai mult, spre o religiozitate cu semnul minus. Cu alte cuvinte, acest concurs popular de muzică se transformă într-o platformă pentru promovarea perversiunii morale și a satanismului. Aveți vreo îndoială? Să facem o analiză.

O platformă pentru propagare

Concursul televizat "Eurovision" se desfășoară anual din 1956 și este unul dintre cele mai populare evenimente din lume care nu se referă la sport, cu o audiență de până la 600 de milioane de telespectatori. Partea leului din audiență este fără îndoială reprezentată de tineri. Adică persoane care abia își formează propria concepție asupra vieții și care pot fi influențați în mod semnificativ în formarea acestor viziuni. Cum? Foarte simplu: pentru a da un exemplu viu de urmat. Tinerii, datorită caracteristicilor de vârstă, sunt mereu în căutarea unor idoli și doresc să devină ca ei.

Este clar că crearea artificială a "idolilor" pentru tineri necesită mult efort și mulți bani. Trebuie depuse și mai multe eforturi pentru a se asigura că acești "idoli" vor rămâne "idoli". Astfel, crearea unei platforme care să promoveze imaginile și concepțiile dorite și așteptarea ca acestea să dea roade este o soluție excelentă pentru cei care doresc să își lanseze ideile în masă.

Concursul "Eurovision" este foarte potrivit pentru a realiza acest scop. Are totul ce este necesar: un public uriaș, o popularitate suficientă a concursului în sine, un număr mare de tineri. Ce idei promovează astăzi "Eurovisionul"? Multe putem înțelege doar dacă privim la participanții la acest concurs, și în special la câștigătorii acestuia. Câștigătorii sunt cei care au fost considerați cei mai buni de către juriu și public. Să vedem cine este considerat cel mai bun artist.

Concursul monștrilor și al perverșilor?

De la începutul anilor 2000, principalul concurs muzical din Europa amintește din ce în ce mai mult un concurs de monștri și perverși, cu o înclinare continuă spre satanism. Astfel, în 2002 trio-ul vocal "Sestre" ("Surorile") format din travestiți au reprezentat Slovenia. În finală, au ocupat un loc nesemnificativ – locul 13. Dar după concurs, sursele mass media din Slovenia au scris: "Poate că datorită "Sestre", țara noastră va primi puțin mai multă atenție la concursul internațional". O modalitate nu prea obișnuită de a te face cunoscut, nu-i așa?

În 2006, întreaga lume cu mintea sănătoasă a fost șocată de performanța formației finlandeze de hard rock Lordi, care a urcat pe scenă în măști și costume de monștri, interpretând piesa "Hard Rock Hallelujah" (Hard Rock Aleluia). În Finlanda grupul a fost considerat satanic, dar totușiLordi a fost cel care a luat primul premiu la "Eurovision". S-a întâmplat aceasta în Grecia ortodoxă.

Nu putem să nu ne amintim de participarea la principalul concurs de muzică al Europei din 2007 "a  participantei noastre" Verka Serdiucika. Andrei Danilko, care a ieșit pe scenă în chipul unei femei cu sâni uriași, într-o haină strălucitoare și cu o stea pe cap, a susținut că își tratează participarea la competiție cu umor și participă la concurs numai pentru a "distra" publicul. Dar publicul a primit imaginea sa destul de serios și s-au "distrat" atât de mult, încât artistul travestit (astfel l-a considerat publicul european) aproape că a câștigat concursul "Eurovision", ocupând locul doi.

De la începutul anilor 2000, principalul concurs muzical din Europa amintește din ce în ce mai mult un concurs de monștri și perverși, cu o înclinare continuă spre satanism.

Mai departe totul devine și mai grav. În 2008 pe scena concursului muzical apare nu o persoană, ci marioneta "Curcanul Dustin" cu piesa "Irelande douze pointe" ("Douăsprezece puncte ale Irlandei"). Adevărat, nu a trecut de semifinale.

"Eurovisionul" își continuă deriva către perversitate, și în 2014 câștigătoarea competiției devine o "femeie" cu barbă - austriacul Thomas Neuwirth, care și-a ales numele scenic Concita Wurst. A interpretat un cântec cu o conotație religioasă destul de transparentă – "Rise Like a Phoenix" ("Mă voi ridica asemenea lui Phoenix"). Este adevărat că în gura unui pervertit, acest subtext a căpătat o conotație foarte blasfemică.

"În casa mea nu este Dumnezeu..."

Și iată că în 2021 grupul italian Maneskin cu piesa Zitti E Buoni devine devine câștigătorul principalului concurs european de cântece. Mulți cunoscători ai muzicii au răsuflat ușurați: în sfârșit "bunul și vechiul rock" a obținut victoria, în plus, solistul din Maneskin este mai că singurul heterosexual la "Eurovision" (deși aparența artistului te face să te îndoiești de acest lucru). Dar totul nu este atât de simplu.

Fără îndoială, putem spune că "Eurovision-2021" a avut loc conform unui anumit scenariu diabolic. Astfel, concurcul s-a deschis în tonuri de negru și roșu, iar prima piesă interpretată a fost compoziția interpretului din Cipru Elena Tsagrinu intitulată "El Diablo" –  "Diavolul". Sinodului Bisericii Ortodoxe din Cipru episcopii și preoții din Cipru, laicii și pur și simplu toți acei care cred în Dumnezeu s-au opus activ acestui cântec. Dar "El Diablo" nu a fost retras din competiție.

Și nu este surprinzător – cântecul lui Tsagrin cu aluzii clare la Satana și forțele întunecate nu a fost singurul. De exemplu, finlandezii au prezentat compoziția "The Dark Side", Norvegia - "Fallen Angel", Marea Britanie - "Embers", albanezii - "Karma", olandezii au cântat despre "Birth Of A New Age".

Și a câștigat piesa deja menționată "Zitti E Buoni ("Cei liniștiți și smeriți"). S-ar părea că este un titlu normal. Și ce legătură ar avea cu satanismul? Judecați singuri. Iată un fragment din textul cântecului "Zitti E Buoni":

Pe Tine te  lăudăm, Doamne?

Cu șaizeci de ani în urmă, organizatorii concursului au decis să facă imnul Eurovisionului din vechiul imn creștin "Te Deum (de la primele cuvinte din latină - "Te Deum laudamus"), a cărui muzică a fost scrisă de compozitorul din secolul al XVII-lea, Marc-Antoine Charpentier. La creștinii ortodocși, acest imn este mai cunoscut sub numele de "Pe Tine te lăudăm, Doamne". Conform Sfintei Tradiții, autorul său este considerat Sfântul Ambrosie al Mediolanului.

Iată transformarea treptată a imnului "Te Deum" din prima zi a "Eurovisionului" până la aranjamentul modern:

Este interesant faptul că imnul "Te Deum" este primul lucru pe care îl aude eroul "Divinei Comedii" a lui Dante când în fața lui se deschide ușa Purgatoriului (un fel de iad în catolicism, care nu are o durată eternă):

Este oare întâmplător faptul că fondatorii "Eurovisionului" au ales "Te Deum" ca imn? Dacă să ne uităm la ceea ce a devenit concursul muzical astăzi, concluzia nu este ambiguă – nu, nu întâmplător. De fapt, "Eurovisionul" este deja un fel de presimțire a iadului, o pre-viziune a ceea ce-i așteaptă dincolo de mormânt pe cei păcătoși. Treptat, din spectacolul de travestiți, pervertiți și reprezentanți ai comunității LGBT, această competiție alunecă într-un satanism monstruos și deschis.

Bara "Eurovisionului" coboară din ce în ce mai jos. Acolo de mult timp nimeni nu mai descoperă nume noi în lumea muzicală, acolo câștigă nu cei care cântă, ci cei care corespund main-stream-ului. Și este foarte trist că acest main-stream nu este doar ateu și laic, ci vădit anticreștin și chiar satanic.

"În casa mea nu este Dumnezeu..." cântă solistul grupului câștigător al Concursului "Eurovision-2021". Într-adevăr, dacă ne uităm la el și totodată la majoritatea participanților la acest concurs, devine clar că în casa lor nu este Dumnezeu. Și dacă această casă despre care ei cântă este toată Europa? Mai este loc pentru Dumnezeu în ea?

Sau... artistul italian are dreptate?