Despre anatema în general și anatema primarului de Cerkasy în mod special

Foto: UJO

Mitropolitul Teodosie de Cerkasy și Kaniv a înregistrat un videoclip în care a vorbit despre acapararea Catedralei din Cerkasy la 17 octombrie 2024 și l-a anatematizat pe unul dintre principalii actori ai acestei acaparări, primarul orașului Cerkasy Anatolie Bondarenko. "Trebuie să afirm că prin acțiunile voastre de astăzi V-ați excomunicat din Biserică. În calitate de arhiereu de Cerkasy, voi constata că sunteți excomunicat din Biserică. Aceasta este o tragedie mare... Sper că veți trăi o viață lungă și veți avea în continuare ocazia să corectați greșelile tragice pe care le-ați săvârșit", a spus mitropolitul Teodosie.

Înainte de a discuta despre ce înseamnă anatema Bisericii și care este semnificația ei, vom explica ce nu este anatema. Anatema nu este un blestem cu tot felul de dorințe rele pentru om. Anatema nu are scopul de a jigni sau umili o persoană, de a-i cauza probleme. Dimpotrivă, anatema este ceva care ar trebui să servească în beneficiul persoanei anatematizate, și acest lucru va fi discutat mai jos.

Cuvântul anatema (în greacă ἀνάθεμα) este tradus ca excomunicare sau alungare. Poate fi folosit într-un sens larg și restrâns. Fiecare păcat îl excomunică pe om de la Dumnezeu și, în consecință, din Biserică. De exemplu, în Taina Spovedaniei există o rugăciune care conține următoarele cuvinte: ""...iertându-i orice greșeală, fie cu voie, fie fără de voie. Împăcă-l și unește-l cu Sfânta Ta Biserică, Hristoase Iisuse, Dumnezeul nostru". Adică înainte ca omul să-și mărturisească păcatele, este excomunicat din Biserică și numai după pocăință se unește cu ea. Apostolul Pavel le-a scris corintenilor: "Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha! (Domnul vine)" (1 Corinteni 16:22). Adică, chiar și antipatia față de Hristos face ca omul să fie excomunicat din Biserică. Aici, desigur, putem exclama împreună cu apostolii: "Dar cine poate să se mântuiască?" (Matei 19, 25). Dar răspunsul este deja cunoscut: "La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă" (Matei 19, 26). Da, "Pentru că toţi greşim în multe chipuri" (Iacov 3:2). Dar Dumnezeu în mila Sa ne ține în Biserică, ne învrednicește să participăm la Taine, să primim Sfintele Taine ale lui Hristos. Acest lucru nu trebuie să ne arunce în deznădejde, ci trebuie să ne smerească, să ne ajute să ne dăm seama de păcătoșenia noastră și să ne întoarcem la Dumnezeu prin pocăință, nădăjduind în mila Lui.

În sens restrâns, anatema este proclamată în numele Bisericii fie de un sobor de episcopi, fie de un singur episcop. În acest sens, anatema are următoarele caracteristici.

În primul rând, anatema este proclamată pentru păcatele semnificative și îl privește nu numai pe cel ce a greșit, ci și pe alți oameni. De obicei, este vorba despre diverse erezii și o credința flagrant greșită în plan doctrinar. Păcatele care pot dăuna întregii Biserici dacă nu vor fi prompt tăiate. De asemenea, poate implica acțiuni ostile împotriva Bisericii, ca în cazul primarului din Cerkasy – A.Bondarenko.

În al doilea rând, anatema este o măsură preventivă menită să-i protejeze pe membrii credincioși ai Bisericii de a fi contaminați de învățături străine sau de ispita acțiunilor rezonante. Un exemplu clasic este anatema lui Arie și învățătura lui despre natura creată a Fiului lui Dumnezeu. Dacă sfinții părinți ai Primului Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.) nu ar fi anatematizat această învățătură, întreaga Biserică ar fi putut merge pe calea pierzaniei. Deoarece această învățătură a respins divinitatea lui Iisus Hristos, ea a respins în esență mântuirea umanității, deoarece numai moartea jertfelinică a Fiului lui Dumnezeu are puterea de a salva oamenii de blestem și moarte. Anatema servește drept avertisment pentru toți: nu mergeți pe o astfel de cale, nu împărtășiți credințe eretice, nu urmați exemple și acțiuni îndreptate împotriva Bisericii. Altfel, vă veți găsi cu toții în afara Trupului lui Hristos!

În al treilea rând, anatema este îndreptată asupra persoanei care este anatematizată. Este un avertisment foarte puternic și fără echivoc că ei sunt în afara Bisericii, în afara chivotului mântuirii. Ei sunt pe calea distrugerii, iar dacă vor continua, soarta lor în eternitate este sumbră. Anatema este o chemare la pocăință și întoarcere la Biserică. În acest sens, anatema este o expresie a iubirii față de om, deși exprimată în forme dure.

În al patrulea rând, în esență, anatema nu este impusă unei persoane; nu înstrăinează pe cineva de Biserică. Ea afirmă doar faptul că persoana, prin propriile sale acțiuni și prin refuzul încăpățânat de a asculta vocea Bisericii, s-a plasat în afara ei. Cu alte cuvinte, o persoană este excomunicată din Biserică nu pentru că un anumit episcop sau un sinod i-a declarat anatema, ci din cauza propriilor acțiuni și fapte.

În al cincilea rând, anatema este posibilă numai în legătură cu un membru al Bisericii. Este imposibil de excomunicat pe cineva care nu este deja membru al Bisericii. Problema apartenenței la Biserică este uneori foarte ambiguă. În mod formal, toți cei care au trecut prin ritul botezului aparțin Bisericii. Dar din moment ce aproape toți sau majoritatea covârșitoare a locuitorilor Ucrainei au trecut prin acest rit și pentru mulți dintre ei a rămas doar un rit, nu este tocmai corect să-i numim pe toți membri ai Trupului lui Hristos. Dar membrii Bisericii sunt cei care au declarat-o clar, deschis și repetat. Primarul de Cerkasy A.Bondarenko este unul dintre ei. De aceea, mitropolitul Teodosie nu a proclamat excomunicarea din Biserică a celorlalți participanți la acapararea sângeroasă a catedralei în constea Sfântului Arhanghel Mihail. Ei de la bun început nu s-au poziționat ca membri ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nu au participat la slujbele divine și nu au primit Sfintele Taine.

În al șaselea rând, omul se poate întoarce oricând în Biserică, căindu-se de acele păcate pentru care a fost anatematizat. Nimeni nu se va îndepărta de un astfel de om, nimeni nu va închide ușa Bisericii în fața lui. Dimpotrivă, probabil că nimeni nu dorește întoarcerea unui păcătos la fel de mult ca episcopul care i-a declarat excomunicarea din Biserică.

Mitropolitul Teodosie, în adresarea sa, a prevăzut că conducerea BOaU nu va omite să declare că anatema lui A.Bondarenko este nulă. Vom spune de la noi că îi va acorda și premii de la organizația sa religioasă pentru atacul asupra catedralei. Dar anatema nu are astăzi nicio semnificație nici în domeniul juridic, nici în sfera relațiilor sociale. Are doar un sens sacral. Nu contează cum arată omul în fața unor oameni ca el. Ceea ce contează este cum apare omul în ochii lui Dumnezeu. Și cum poate privi în ochii lui Dumnezeu un om care a participat mai devreme la slujbele din catedrala Arhanghelului Mihail, care a mers pentru binecuvântare la Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Mitropolit Onufrie, care a primit Sfintele Taine din mâinile mitropolitului Teodosie și apoi a îndemnat la ceea ce s-a întâmplat pe 17 octombrie 2024: o baie de sânge, bătaia cruntă a mitropolitului Teodosie, a clerului și credincioșilor, acapararea sfântului lăcaș, jaf și fărădelege? Și aici nici nu vorbim despre jurisdicțiile la care susținătorii BOaU le place să facă referință. Agresiunea fizică și acapararea catedralei Arhanghelului Mihail reprezintă o nelegiuire atât de dură, o încălcare atât de flagrantă a poruncilor lui Dumnezeu, un abuz atât de clar al sfântului lăcaș, încât nu există nicio îndoială că toate acestea sunt împotriva Bisericii lui Hristos. Ar fi interesant să trimitem o cerere oficială Patriarhiei Constantinopolului: să vedem dacă Fanarul va recunoaște sau nu anatema proclamată de mitropolitul Teodosie. Să vizioneze înregistrarea video din 17 octombrie și să răspundă! Cu atât mai mult cu cât Fanarul de multă vreme nu este încântat de toată violența și fărădelegile comise de BOaU.

Vorbind de anateme, este imposibil să nu menționăm că în istoria Bisericii, conducătorii bisericești au abuzat de multe ori și chiar prea des de anateme, proclamându-le nu pentru crime împotriva Bisericii, ci din motive politice. Multe Biserici creștine atât din Est cât și din Vest au recurs la aceste abuzuri. Adesea, ierarhii și chiar sinoadele proclamau anatema pentru rebeliune împotriva suveranului și încălcarea jurământului de credință corespunzător. Dar, din păcate, acest lucru se aplică numai rebelilor fără succes. Dacă rebeliunea a fost înăbușită, rebelii au fost anatematizați, ca, de exemplu, decembriștii după tentativa lor de lovitură de stat la Sankt Petersburg în 1825. Dar dacă conspirația a avut succes, ei au continuat să fie considerați buni creștini și au primit Sfintele Taine "fără nicio ezitare". De exemplu, lovitura de stat de la Sankt Petersburg din 1801, în timpul căreia conspiratorii l-au ucis cu o cutie de păstrat tutunul pe împăratul Pavel I, căruia i-au jurat credință cu câțiva ani mai devreme, Iar fiul lui Pavel, împăratul Alexandru I, care cel puțin știa de complot și și-a dat consimțământul tacit, nu numai că nu a fost excomunicat din Biserică, dar a și condus Rusia aproape un sfert de secol. În istoria Imperiului Bizantin Ortodox astfel de situații au avut loc de mai multe ori.

Pentru Ucraina, cea mai faimoasă anatemă politică este anatema adusă hatmanului Mazepa pentru că l-a trădat pe împăratul rus Petru I și s-a alăturat regelei Suediei Carol în 1708. Nu vom lua în considerare acum întrebarea dacă această anatemă are sau nu motive religioase, vom înforma doar că Petru I însuși, printre altele, a fondat la începutul anilor 1690 "Sinodul proștilor și bețivilor", care a existat timp de aproape 30 de ani și a fost o parodie populară abominabilă și blasfemică a riturilor bisericeşti. Țarul și prietenii săi s-au închinat lui Bachus, au organizat (adesea în Postul Mare) parodii anti-bisericești ale procesiunilor religioase, s-au dat beției și desfrânării. S-au păstrat documente istorice care descriu toate aceste abominații, care sunt greu de descris. Totuși, Petru nu numai că nu a fost anatematizat, dar a fost numit și "cel mai creștin suveran".

Totuși, toate aceste abuzuri multiple nu schimbă esența anatemei. Domnul le-a dat apostolilor Săi și episcopilor succesori ai lor autoritatea de a lega și de a hotărî. "Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18:18). Faptul că în istoria Bisericii există cazuri de abuz de această autoritate, nu invalidează însăși cuvintele lui Hristos. În acest caz, primarul de Cerkasy A.Bondarenko s-a opus în mod deschis Bisericii. Poziția lui a avut consecințe sângeroase. Nu se poate acționa în acest fel și rămâne membru al Bisericii lui Hristos. Nu se poate să fi persecutor al comunității creștine și în același timp, să fii considerat creștin. Aici trebuie să alegem una din două. Și A.Bondarenko și-a făcut alegerea, s-a declarat un adversar al Bisericii. Iar mitropolitul Teodosie a afirmat doar acest fapt. Vlădica Teodosie este un episcop cu har, care are succesiunea hirotonirii primită de la Apostolii lui Hristos. El nu se află sub nicio interdicție sau restricție bisericească; este episcopul conducător al Eparhiei de Cerkasy. El este tocmai omul care are puterea de a lega și de a decide.

Și în acest caz, anatema pe care i-a proclamat-o primarului de Cerkasy nu este un abuz. Nu este dictată de considerente politice, nu are legătură cu lupta pentru putere, nu este cauzată de vreo ofensă personală sau ceva asemănător. Este o evaluare a acțiunilor primarului împotriva Bisericii. Această anatemă este menită să aducă în atenția lui A.Bondarenko faptul că prin aceste acțiuni s-a plasat în afara Bisericii. Și să se gândească ce vrea, dacă își poate adormi conștiința cu nădejdea că Serhii Dumenko (Epifanie) îi va ridica această anatemă, probabil că va putea dormi bine. Dar dacă priveşte lucrurile cu trezvie, va fi îngrozit de perspectiva de a fi la Judecata de Apoi a lui Dumnezeu cu stigmatizarea de a fi excomunicat din Biserică. Și dacă mai are niște rămășițe de conștiință creștină, își va spune: anatema este un lucru serios, nu este o glumă.

Astfel, să-i dorim fostului fiu al lui Dumnezeu Anatolie să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu și să se întoarcă la Sfânta Sa Biserică, căci numai așa și nicicum altfel se întorc în Biserică toți cei care au fost excomunicați din ea.