"Ultimele cuvinte nu trebuie să fie obscene": atitudinea ucrainenilor față de limbajul vulgar

Societatea ucraineană nu și-a pierdut capacitatea de gândire complexă. Fotografie: UJO

Utilizarea limbajului obscen în Ucraina a dobândit proporții semnificative. Limbajul vulgar se aude din gura politicienilor și diplomaților, deputaților și funcționarilor. Este folosit în publicitate, la televiziune, tipărit în ziare și este larg reprezentat în rețelele sociale.

În mod special, limbajul obscen este întâlnit frecvent în videoclipurile despre loviturile cu rachete și în buletinele de știri militare. Mai mult, mesajul obscen adresat agresorului devine uneori un simbol al patriotismului, putând fi văzut pe timbre poștale și tricouri.

Dar cum se raportează ucrainenii obișnuiți la o astfel de „legitimare” a limbajului obscen? Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși a decis să afle acest lucru, adresând locuitorilor orașelor trei întrebări:

• Folosiți limbaj obscen? Dacă da, în ce situații?
• Considerați că limbajul obscen este permis în timpul războiului? În ce situații?
• Când vă aflați într-o situație stresantă (v-ați lovit degetul cu ciocanul, v-ați împiedicat, ați văzut o rachetă venind), ce spuneți? Și cum v-ați raporta la cuvintele voastre dacă ar fi ultimul moment din viață?

Ce a arătat sondajul UJO

Rezultatele sondajului au dezvăluit o imagine interesantă.

În pofida prezenței omniprezente a limbajului obscen în spațiul public, majoritatea respondenților au demonstrat atașament față de valorile tradiționale și respect față de cuvânt.

Oamenii nu au trecut la limbajul obscen ca principal mod de comunicare.

Mulți au recunoscut că uneori folosesc expresii „tari” în situații extreme, dar în același timp înțeleg clar limitele permisibilului. Răspunsurile la întrebarea finală despre „ultimele cuvinte” s-au dovedit a fi deosebit de revelatoare. Oamenii s-au gândit serios la acest lucru și și-au schimbat adesea atitudinea față de limbajul obscen, realizând că aceste cuvinte ar putea deveni ultimele din viața lor.

„În ce te voi găsi, în aceea te voi judeca”

A treia întrebare s-a dovedit a fi cea mai semnificativă din punct de vedere duhovnicesc. Mulți s-au gândit pentru prima dată: ce se întâmplă dacă cuvintele care scapă într-un moment critic devin cu adevărat ultimele? Războiul demonstrează clar cât de reală este moartea subită de la o rachetă, un obuz sau un atac terorist.

Ne amintim de cuvintele Domnului: „În ce te voi găsi, în aceea te voi judeca”. Cu ce cuvinte va întâmpina omul moartea sa - cu acelea va apărea înaintea lui Dumnezeu.

Trist, dar înregistrările „cutiilor negre” ale avioanelor care se prăbușesc conțin cel mai adesea limbaj obscen.

De ce tocmai aceste cuvinte scapă din gura oamenilor cu câteva secunde înainte de moarte? Pentru că le-au asimilat de-a lungul vieții, făcându-le parte din ei înșiși. Sfântul Apostol Pavel avertizează: „Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă” (Efeseni 4, 29). Nu este vorba de sunetele în sine, ci de intenția și emoțiile pe care le investim în ele.

Limbajul obscen ca drum spre primitivism

Legitimarea limbajului obscen nu este doar o scădere a nivelului cultural. Este o tendință periculoasă care duce la sărăcirea intelectuală a societății. Când omul se obișnuiește să exprime toate emoțiile și evaluările cu două-trei „cuvinte tari”, vocabularul său se reduce catastrofal.

George Orwell în distopia „1984” povestește despre introducerea așa-numitului „nouvorbă” - un limbaj cu un set minim de cuvinte. Scopul este simplu: o persoană care nu are cuvinte literare pentru a exprima gânduri complexe nu poate formula aceste gânduri. Astfel, devine ușor de manipulat.

„Nu înțelegeți că scopul nouvorbei este să restrângă orizonturile gândirii? În cele din urmă, vom face ca crima de gândire să fie pur și simplu imposibilă - nu vor mai rămâne cuvinte pentru ea”, avertizează Orwell.

O persoană obișnuită care își exprimă atitudinea față de lumea înconjurătoare doar cu cuvinte obscene, fără să-și dea seama, își pierde capacitatea de a gândi complex. Începe să repete mecanic sloganuri și narațiuni impuse, devenind complet manipulabilă.

Ce spune Biserica?

Biserica este categoric împotriva limbajului obscen, și iată de ce:

În primul rând, cuvintele obscene sunt asociate ferm cu mânia, răutatea, insulta - în cele mai extreme grade. În Predica de pe Munte, Hristos a avertizat: cine îi spune fratelui „nebun” (cu mânie, cu dorința de a umili), „este vrednic de gheena focului” (Matei 5, 22). Limbajul obscen este rostit tocmai în acest context - pentru a exprima furia și umilința.

În al doilea rând, limbajul obscen profanează cele mai sacre lucruri: relațiile conjugale, nașterea copiilor, demnitatea corporală a omului. Biserica sfințește comuniunea conjugală printr-o Taină specială, iar limbajul obscen o transformă într-un obiect de batjocură și ridiculizare.

În al treilea rând, chiar cuvântul „obscen” provine din „mamă” - cel mai prețios pentru fiecare om. Limbajul obscen este îndreptat împotriva maternității ca atare. Și dacă ne amintim că Hristos pe Cruce a numit-o pe Maica Domnului mama tuturor credincioșilor, limbajul obscen devine și mai blasfemator.

Sfinții Părinți sunt, de asemenea, unanimi în condamnarea limbajului obscen, numind vorbirea obscenă „semințe putrede” (Sf. Ioan din Kronstadt) și „mama tuturor patimilor” (Sf. Ioan Scărarul).

Speranța în bunul simț

Rezultatele sondajului UJO dau speranță. În pofida propagandei totale a limbajului obscen în mass-media și politică, ucrainenii obișnuiți păstrează bunul simț și înțelegerea limitelor permisibilului. Ei nu s-au lăsat pradă primitivizării limbajului, nu și-au pierdut capacitatea de a gândi complex.

Este deosebit de semnificativ faptul că întrebarea „ultimelor cuvinte” i-a pus pe gânduri pe mulți oameni. Oamenii înțeleg: există lucruri mai importante decât emoțiile de moment. Există cuvinte cu care este rușinos să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu.

Războiul se va termina mai devreme sau mai târziu. Dar cuvintele pe care le rostim ne modelează ca indivizi și ca națiune.

Felul și ceea ce spunem determină ce fel de oameni vom deveni în această viață trecătoare și ce bagaj vom duce în viața veșnică. Ne vom păstra identitatea creștină sau ne vom transforma într-o societate primitivă care gândește în sloganuri?

Sondajul nostru a arătat că alegerea finală nu a fost încă făcută. Și acest lucru inspiră optimism.