Mitropolitul Antonie: "Nu putem dialoga pe fundalul bisericilor capturate"

Mitropolitul Antonie (Pakanici). Imagine: site-ul Bisericii Ortodoxe Ucrainene
La 28 iulie 2019, de Ziua Creştinării Rusiei Kievene, președintele Ucrainei Vladimir Alexandrovici Zelenski a lansat un îndemn la un dialog interconfesional, pentru ca credința să-i unească, nu să-i dezbine pe ucraineni.
Sunt nişte cuvinte importante și necesare, deoarece timp de câțiva ani sfera religioasă din Ucraina se află într-o stare de turbulență intensivă. Ea este zguduită de diferite lovituri - atât planificate, cât și cauzate de emoții, alimentate de rezultatul muncii a anumitor resurse mass-media fără scrupule. Este vorba despre adoptarea legilor "anti-bisericești", activitățile așa-numitor registratori negri (angajați ai unor administrații regionale de stat care transferă parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene în alte jurisdicții pe baza unor documente false), campaniile de informare împotriva unei confesii concrete și despre multe alte lucruri care subminează pacea interconfesională și socială.
Dar chiar și pe acest fundal se evidenţiază o astfel nelegiuire flagrantă precum campania de scară largă și sistematică privind atacarea şi acapararea nelegală a sfintelor lăcaşuri ale Bisericii Ortodoxe canonice.
În acest context creştinii noștri sunt umiliți, bătuți, le sunt sfâşiate hainele, sint aruncați în stradă din acele biserici, pe care le-au construit cu propriile mâini și în care au pus o parte din suflet.
În unele cazuri situația atinge limite complet inimaginabile. De exemplu, în luna iunie în satul Postoinoe, regiunea Rivne, susținătorii așa-numitei BOaU s-a repezit cu pumnii să-i fugărească pe ortodocşi din casa în care, după confiscarea ilegală a bisericii, creştinii Bisericii noastre veneau la sfintele slujbe. În urma bătăliei care a rezultat trei femei din parohia Bisericii Ortodoxe canonice au fost internate în spital.
Și există o mulțime de cazuri similare. Cu părere de rău, acestea se întâmplă chiar și acum, când vechiul guvern a plecat și există speranță pentru stabilizarea situației.
Desigur, nu suntem împotriva dialogului și am afirmat public acest lucru de mai multe ori. Dar orice dialog productiv poate fi construit doar pe încredere și lipsa dorinței uneia dintre părți de a-și pune adversarii în genunchi.
Încă în 2015 am declarat în mod deschis că nu trebuie să pledăm pentru reconciliere doar prin cuvinte. Avem nevoie de fapte concrete care să demonstreze sinceritatea cuvintelor reprezentanților celeilalte tabere despre dorința de reconciliere. La rândul nostru, am subliniat că primul pas important pe această cale poate fi întoarcerea tuturor bisericilor confiscate ilegal din subordinea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Cu părere de rău, apelul nostru nu a fost auzit. Mai mult, ulterior ne-am confruntat cu şi mai multă presiune și persecuție.
În acest context este foarte, foarte dificil să vorbim despre un dialog constructiv. Cu atât mai mult că nu au încetat încercările de noi atacuri samovolnice şi acaparări ale bisericilor noastre.
Totuşi, vom spera la bine. Conștiința noastră este curată – nu noi, ci de la noi sunt capturate bisericile. Nu încălcăm drepturile cuiva, iar credincioșii noștri suferă din cauza credinţei lor în Dumnezeu. Nu vărsăm sânge și nu instigăm la ura interconfesională.
Dacă se va pune capăt încălcării drepturilor enoriaşilor noştri, dacă vor înceta atacarurile nelegale, dacă toate bisericile noastre confiscate cu forţa vor fi returnate Bisericii noastre, cu siguranță vor apărea premise pentru dialog. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci, din păcate, orice cuvinte frumoase despre împăcare vor rămâne doar cuvinte. Într-adevăr, cum a spus cuviosul Nil Pustnicul de la Sinai, "niciodată lupul nu a vorbit prieteneşte cu oaia, iar gândul hapsân nu se poate împăca cu virtutea".

Reflecții despre Apa Vie a harului, bazate pe experiența practicanților contemporani ai lucrării spirituale.
De ce are Dumnezeu nevoie de suferința, zbuciumul și rugăciunile noastre? Doar, El știe soarta tuturor
Paralizia sufletului va fi vindecată prin ură (Ioan 12:25)
Pământul cu toată cunoștințele sale, arta, poezia, pictura, arhitectura va arde. Și din această cenușă vor învia doar suflete: bune și rele, smerite și mândre, sfinți și păcătoși.
De Ziua Victoriei: Războiul este un mare învățător
Paște, primăvară, eternitate – există atât de multe substantive minunate. Dar printre ele sunt două care merg mereu împreună - războiul și moartea.
Calea inimii femeii, este de neînțeles pentru mintea bărbaților
Inima unei femei iubește în pofida a tot. Nu urmează logica, trăiește prin sentimente. Femeile au continuat să-L iubească pe Hristos, chiar și pe cel mort, ca și cum ar fi fost viu.