Mitropolitul Antonie: "Nu putem dialoga pe fundalul bisericilor capturate"
Mitropolitul Antonie (Pakanici). Imagine: site-ul Bisericii Ortodoxe Ucrainene
La 28 iulie 2019, de Ziua Creştinării Rusiei Kievene, președintele Ucrainei Vladimir Alexandrovici Zelenski a lansat un îndemn la un dialog interconfesional, pentru ca credința să-i unească, nu să-i dezbine pe ucraineni.
Sunt nişte cuvinte importante și necesare, deoarece timp de câțiva ani sfera religioasă din Ucraina se află într-o stare de turbulență intensivă. Ea este zguduită de diferite lovituri - atât planificate, cât și cauzate de emoții, alimentate de rezultatul muncii a anumitor resurse mass-media fără scrupule. Este vorba despre adoptarea legilor "anti-bisericești", activitățile așa-numitor registratori negri (angajați ai unor administrații regionale de stat care transferă parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene în alte jurisdicții pe baza unor documente false), campaniile de informare împotriva unei confesii concrete și despre multe alte lucruri care subminează pacea interconfesională și socială.
Dar chiar și pe acest fundal se evidenţiază o astfel nelegiuire flagrantă precum campania de scară largă și sistematică privind atacarea şi acapararea nelegală a sfintelor lăcaşuri ale Bisericii Ortodoxe canonice.
În acest context creştinii noștri sunt umiliți, bătuți, le sunt sfâşiate hainele, sint aruncați în stradă din acele biserici, pe care le-au construit cu propriile mâini și în care au pus o parte din suflet.
În unele cazuri situația atinge limite complet inimaginabile. De exemplu, în luna iunie în satul Postoinoe, regiunea Rivne, susținătorii așa-numitei BOaU s-a repezit cu pumnii să-i fugărească pe ortodocşi din casa în care, după confiscarea ilegală a bisericii, creştinii Bisericii noastre veneau la sfintele slujbe. În urma bătăliei care a rezultat trei femei din parohia Bisericii Ortodoxe canonice au fost internate în spital.
Și există o mulțime de cazuri similare. Cu părere de rău, acestea se întâmplă chiar și acum, când vechiul guvern a plecat și există speranță pentru stabilizarea situației.
Desigur, nu suntem împotriva dialogului și am afirmat public acest lucru de mai multe ori. Dar orice dialog productiv poate fi construit doar pe încredere și lipsa dorinței uneia dintre părți de a-și pune adversarii în genunchi.
Încă în 2015 am declarat în mod deschis că nu trebuie să pledăm pentru reconciliere doar prin cuvinte. Avem nevoie de fapte concrete care să demonstreze sinceritatea cuvintelor reprezentanților celeilalte tabere despre dorința de reconciliere. La rândul nostru, am subliniat că primul pas important pe această cale poate fi întoarcerea tuturor bisericilor confiscate ilegal din subordinea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Cu părere de rău, apelul nostru nu a fost auzit. Mai mult, ulterior ne-am confruntat cu şi mai multă presiune și persecuție.
În acest context este foarte, foarte dificil să vorbim despre un dialog constructiv. Cu atât mai mult că nu au încetat încercările de noi atacuri samovolnice şi acaparări ale bisericilor noastre.
Totuşi, vom spera la bine. Conștiința noastră este curată – nu noi, ci de la noi sunt capturate bisericile. Nu încălcăm drepturile cuiva, iar credincioșii noștri suferă din cauza credinţei lor în Dumnezeu. Nu vărsăm sânge și nu instigăm la ura interconfesională.
Dacă se va pune capăt încălcării drepturilor enoriaşilor noştri, dacă vor înceta atacarurile nelegale, dacă toate bisericile noastre confiscate cu forţa vor fi returnate Bisericii noastre, cu siguranță vor apărea premise pentru dialog. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci, din păcate, orice cuvinte frumoase despre împăcare vor rămâne doar cuvinte. Într-adevăr, cum a spus cuviosul Nil Pustnicul de la Sinai, "niciodată lupul nu a vorbit prieteneşte cu oaia, iar gândul hapsân nu se poate împăca cu virtutea".
Sfântul care a fost „anulat”: prima întâlnire cu Nectarie din Egina
A fost alungat cu rușine, lipsit de muncă și de mijloace de trai. De ce cel mai prigonit episcop al secolului XX este cel mai bun interlocutor pentru creștinul ucrainean.
Dumnezeu cu grupa noastră de sânge: De ce Crăciunul nu este doar o zi de naștere
Noi credem că El a venit să ne dea reguli, dar El a venit să ne dea viața Sa. Analizăm dogma despre Îndumnezeire: cum Nașterea Domnului ne-a făcut rude genetice cu Creatorul.
Nașterea Domnului în iad: de ce Dumnezeu s-a născut nu într-un palat, ci într-un grajd
Ne-am obișnuit cu basmul dulce, dar Dumnezeu s-a născut în murdărie și frig. Cum să găsim lumina când în jur este întuneric și moarte? Aceasta este o sărbătoare nu pentru cei sătui, ci pentru cei care vor să supraviețuiască.
Ziua dinaintea Miracolului: cum să nu ratezi Crăciunul în agitația bucătăriei
Analizăm sensurile ascunse ale Ajunului Crăciunului. De ce «Ceasurile Împărătești» sunt citite în tăcere, de ce este necesară foamea înainte de ospăț și unde se aprinde de fapt steaua din Betleem.
Blestemul neamului: cum să oprești ștafeta durerii și să schimbi destinul
Genealogia lui Hristos – nu este un paradă a eroilor, ci o listă de ucigași și desfrânate. Moștenim fricile strămoșilor, dar putem deveni un filtru care oprește răul.
Dosar despre Dumnezeu: cum profeții au văzut Nașterea lui Hristos cu 700 de ani înainte de eveniment
Despre motivul pentru care Vechiul Testament nu este o preistorie plictisitoare, ci un „spoiler” pentru Evanghelie și cum textele antice funcționează ca coordonate pentru întâlnirea cu Creatorul.