Dosar despre Dumnezeu: cum profeții au văzut Nașterea lui Hristos cu 700 de ani înainte de eveniment
Despre motivul pentru care Vechiul Testament nu este o preistorie plictisitoare, ci un „spoiler” pentru Evanghelie și cum textele antice funcționează ca coordonate pentru întâlnirea cu Creatorul.
Suntem obișnuiți să percepem Biblia ca două cărți diferite sub aceeași copertă. Vechiul Testament ni se pare ceva aspru, îndepărtat și complicat, iar Noul – familiar și clar. Dar, de fapt, Biblia – este un organism unitar. Vechiul Testament a turnat fundația, iar Noul a construit pe ea casa. Primul a pregătit omenirea pentru Întâlnire, iar al doilea a documentat-o.
Acum, când suntem la pragul Crăciunului, este momentul să suflăm praful de pe sulurile vechi. Acestea nu sunt doar un arhiv. Este «dosarul despre Mesia», întocmit cu sute de ani înainte de nașterea Sa. Dacă citim cu atenție profețiile, putem experimenta un adevărat șoc: cât de precis, până la detalii, Dumnezeu a descris venirea Sa în lume.
Haideți să deschidem aceste texte vechi și să privim Crăciunul prin prisma profeților.
Enigma lui Isaia: imposibilul este posibil
Mai mult decât oricine, profetul Isaia știa despre venirea lui Hristos. El este chiar numit «evanghelistul Vechiului Testament». A trăit în secolul al VIII-lea î.Hr., dar a scris de parcă ar fi stat lângă ieslea din Betleem.
Oricine a fost măcar o dată la slujba de Crăciun a auzit aceste cuvinte: «Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște un Fiu, și-I vor pune numele: Emanuel» (Is. 7:14). În această frază sunt ascunse două enigme colosale, asupra cărora înțelepții antichității și-au frânt capul.
- Prima enigmă: Fecioara și Mama. Cum poate o Fecioară neprihănită să nască? Acest lucru contrazice legile naturii. Aici profetul indică asupra faptei unice a Celei pe care o numim Născătoarea de Dumnezeu. Maria a păstrat jurământul de castitate, devenind un vas curat, în care a putut să se reverse harul divin. Așa cum a observat cu exactitate Sfântul Chiril al Alexandriei: «Ea L-a născut pe Cel care a fost născut din Tatăl înainte de toți vecii și a rămas Fecioară».
- A doua enigmă: Numele. De ce profetul spune «Emanuel», iar noi Îl cunoaștem pe Mântuitor sub numele de Iisus? Problema este că «Emanuel» – nu este atât un nume în sensul de pașaport, cât un titlu, o definiție a esenței. În traducere din ebraică înseamnă «Dumnezeu este cu noi».
Gândiți-vă: aceasta este Buna Vestire a Vechiului Testament!
Este manifestul lui Dumnezeu, care nu a vrut să rămână undeva acolo, în înălțimile cerești. Mișcat de iubire, El a devenit «cu noi». A devenit asemenea nouă, pentru a ne scoate din întuneric.
Carte de vizită a lui Mesia
Același Isaia ne oferă o caracterizare detaliată a Celui care se va naște. Este ca o listă de titluri, dar fiecare dintre ele ne dezvăluie o fațetă a personalității lui Hristos.
«Căci un copil ni s-a născut – un Fiu ni s-a dat; domnia va fi pe umerii Lui, și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părinte al veșniciei, Domn al păcii» (Is. 9:6).
Haideți să descifrăm aceste nume, pentru a înțelege pe Cine așteptăm:
- Minunat. Aceasta indică faptul că Hristos – nu este doar un «om bun» sau un «învățător înțelept». Natura Sa este supranaturală. El – este Minunea care nu se încadrează în limitele logicii pământești.
- Sfetnic. El are răspunsuri la toate întrebările noastre fără ieșire. El este Cel care cunoaște ieșirea din orice labirint al destinului.
- Dumnezeu tare. Profetul elimină orice îndoială: Pruncul din iesle – este Dumnezeul Atotputernic. În slăbiciunea Sa este ascunsă o putere capabilă să răstoarne universul.
- Părinte al veșniciei. El – este Sursa vieții, care nu depinde de timp.
- Domn al păcii. El – este singurul Conducător care poate împăca omul cu Dumnezeu și poate opri războiul din inima noastră.
Regele cu toiag de păstor
Dacă Isaia a pictat portretul lui Mesia, autorul Psalmilor a dezvăluit relațiile Sale cu Cerul.
În Psalmul 44 (în traducerea sinodală – 45) citim: «Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veac; toiagul dreptății – toiagul împărăției Tale» (Ps. 44:7).
Aici din nou răsună afirmația Dumnezeirii: Mesia este numit Dumnezeu, iar Împărăția Sa – veșnică.
Dar fiți atenți la simbol – «toiagul». În tradiția biblică, acesta nu este doar sceptrul regelui, cu care se pedepsește sau se poruncește. Este și toiagul păstorului, cu care se îndrumă oile și se alungă lupii. Profeția ne pictează o imagine uimitoare: Conducătorul temut al lumii este în același timp un Păstor grijuliu pentru fiecare dintre noi.
Iar în al doilea psalm se dezvăluie taina vieții interioare a lui Dumnezeu: «Domnul Mi-a zis: Tu – ești Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut» (Ps. 2:7). Cu mult înainte de disputele teologice despre Treime, profetul David a văzut că Dumnezeu are un Fiu, iar relațiile dintre Ei – sunt relații de iubire și naștere veșnică.
Geolocația Mântuirii: Markerul din Betleem
Dar, probabil, cea mai uimitoare profeție se referă la geografie. Cu 700 de ani înainte de Nașterea lui Hristos, profetul Mica a indicat cu precizie de kilometru locul unde va începe totul.
«Și tu, Betleem-Efrata, ești mic între miile lui Iuda? Din tine va ieși Cel care va fi Conducător în Israel, și a cărui origine este din început, din zilele veșniciei» (Mica 5:2).
De ce este atât de important? Pentru că acesta este un marker al autenticității.
Trec secole. Și iată, Iosif și Maria trebuie să meargă urgent la Betleem din cauza recensământ
