De ce doi stareţi de pe Athos au devenit schismatici

La 02 februarie 2020 a fost celebrată prima aniversare a "intronizării" liderului BOaU Epifanie Dumenko. Așa cum era de așteptat, la eveniment au participat reprezentanți ai Patriarhiei Constantinopolului și ai Bisericii Greciei. Și, din păcate, stareţii a două mănăstiri de pe Muntele Athos. Este vorba despre starețul mănăstirii Simonopetra Elisei și starețul mănăstirii Pantocrator Gabriel. Ambii au săvârşit Liturghia împreună cu Dumenko, iar părintele Gabriel a rostit chiar ecfonisul începător "Binecuvântată este...".

Atât Arhimandritul Gabriel, cât și Arhimandritul Elisei și mai devreme "s-au remarcat" prin comuniunea schismaticii din Ucraina. La 08 februarie 2019, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ucrainene "Episcopul de Odesa și Balta" Pavel Iuristîi a săvârșit "liturghia" în mănăstirea Pantocrator. La 23 noiembrie 2019 a "slujit" din nou la Pantocrator, iar puțin mai târziu, împreună cu pelerinii săi, a vizitat Mănăstirea Simonopetra, unde schismaticii ucraineni au fost dezlegaţi să primească SfântaTaină a Împărtășaniei cu Trupul lui Hristos.

Este firesc că mulți călugări de pe Athos și un număr foarte mare de credincioși obișnuiți percep o astfel de comunicare cu schismaticii din Ucraina ca o lepădare de Biserica lui Hristos, ca o cădere în schismă.

În apărarea lor, călugării care i-au găzduit pe schismatici pe Athos fac referinţă la legea ospitalității carei îi obligă să le ofere pelerinilor adăpost și hrană. În plus, ei explică că sunt sub ascultătare față de patriarhul Bartolomeu și se smeresc în fața Santităţii Sale. Ei pretind că au încredere totală în el și nu pot merge împotriva lui.

În același timp, stareții mănăstirilor Pantocrator și Simonapetra se abțineau să slujească cu reprezentanți BOaU. Până la sosirea lor la Kiev, nici starețul Gabriel și nici starețul Elisei nu săvârşiseră comuniune euharistică cu schismaticii ucraineni, cel puțin în mod deschis. Da, le-au permis să "liturghisească" în mănăstirile lor, să se împărtăşească, dar s-au abținut să oficieze Euharistia comună.

Doar Euharistia contează?

Mulți de pe Athos consideră că faptul unei liturghii comune cu schismaticii ucraineni poate fi interpretat ca o lepădare de Biserică. Comunicarea, întâlnirile, recepțiile, așa cum susţin adepţii acestui punct de vedere, nu înseamnă nimic. Numai comuniunea euharistică contează.

Găsim teze similare când vine vorba despre contactele  foarte trânse între Fanar și Vatican. Permanent ni se accentuează că declarațiile despre necesitatea unităţii cu catolicii, prezența la rugăciuni comune cu aceștia, schimbul de delegații și întâlnirile între  liderii Fanarului și ai Vaticanului este pur și simplu stabilirea unui dialog și aplicarea principiului "iconomiei” (indulgenței).

Într-o dispută cu călugărul athonit Ieromonahul Nikita din Pantocrator, am auzit până şi următorul argument: "Catolicii sunt și ei fiii lui Dumnezeu, și ei trebuie să se întoarcă. Acest lucru se poate face doar prin dialog. Patriarhul ecumenic poartă întreaga responsabilitate pentru acest dialog".

Întoarcerea catolicilor, potrivit susținătorilor Fanarului, este posibilă tocmai prin dialog și nu prin pocăință. Într-adevăr, în timpul întâlnirilor lor cu reprezentanții Bisericii Romano-Catolice nici Patriarhul Bartolomeu și nimeni altul din cercul său nici nu aminteşte despre rătăcirile dogmatice ale catolicilor sau despre diferenţele doctrinare. Nu, fanarioţii încearcă să negocieze cu papa, dar nu îl cheamă la pocăință.

Și observăm exact aceeași situație în BOaU – se încearcă să se ajungă la un acord cu ei, se încearcă legitimarea lor, dar nu pocăința lor. Comunicarea, întâlnirile, etc. nu implică pocăință, ci sunt limitate doar la schimbul de cadouri și stabilirea unui "dialog". La ce duce o poziție atât de "tolerantă" putem vedea pe exemplul liderulului BOU-PK Filaret Denisenko.

Mai mult, evitarea chemării la pocăință în comunicarea cu ereticii și schismaticii mai devreme sau mai târziu va duce la faptul că oamenii vor înceta să vadă în ei nişte rătăciții păcătoși și vor intra în comuniune cu ei nu numai la nivelul "dialogului", ci și la nivel Euharistic. În Sfânta Scriptură scrie: "cu cei cuvioşi – cuvios vei fi, iar cu cel rătvrătiţi – vei cădea".

Poziția Sfântului Chinot și viclenia fanarioților

O lungă perioadă de timp stareții mănăstirilor Pantocrator și Simonapetra s-au abținut să coslujească cu schismaticii din cauza poziției comune a Sfântului Chinot (cel mai înalt organ de conducere) de pe Muntele Athos.

Aproape de la începutul apariției BOaU, Chinotul a decis cu majoritatea voturilor (13 din 20), să se distanțeze cât mai mult de "problema ucraineană".

La 28 ianuarie 2019 Chinotul în cadrul unei ședințe extraordinare a decis să nu trimită delegația sa la "intronizarea" lui Dumenko. Monahii Sfântului Munte au subliniat că nu vor susține o parte sau alta a conflictului religios din Ucraina și vor continua să mențină echilibrul.

Această poziție a presupus că reprezentanții mănăstirilor de pe Athos nu vor accepta nici o participare la "liturghiile" oficiate de schismatici. Cu atât mai mult că athoniții și-au exprimat nemulțumirea față de acțiunile Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina nu numai la nivel personal, dar și public – este suficient să ne amintim de scrisoarea a celor 12 duhovnici respectați ai Sfântului Munte, în care se afirmă clar că până și după daruirea Tomosului, schismaticii au rămas schismatici.

Nici Patriarhul Bartolomeu și nimeni altul din anturajul său nici nu aminteşte despre rătăcirile dogmatice ale catolicilor sau despre diferenţele doctrinare. Nu, fanarioţii încearcă să negocieze cu papa, dar nu îl cheamă la pocăință. Și observăm exact aceeași situație în BOaU.

Susținători ai acestei scrisori și adversari ai Fanarului, în general, pot fi întâlniţi în fiecare mănăstire, inclusiv în Xenofont. De aceea pe teritoriul Sfântului Munte nu a fost fixată nici o slugire comună a unor stareți de mănăstiri cu reprezentanții BOaU – prea mulți ar fi nemulțumiți de o astfel "indulgență".

Din același motiv (din cauza călugărilor nemulțumiți), la Fanar au decis să meargă pe altă cale – să includă în delegațiile oficiale ale Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina călugări de pe Athos. Stareţul mănăstirii Xenofont Alexie și doi călugări ai schitului Panteleimon au luat parte la "intronizarea" lui Dumenko, iar stareţii Gabriel și Elisei au fost incluși cu ocazia serbării primei aniversări a acestui eveniment.

Timp de un an situația s-a schimbat, şi din cele 20 de mănăstiri ale Athosului, cel puțin 3 dintre ele (Xenofont, Pantocrator și Simonapetra) s-au pătat deja prin comuniunea lor cu BOaU.

Cu toate acestea, subliniem: nici unul dintre ei nu a reprezentat oficial Sfântul Munte Athos.

Pe site-ul BOaU se precizează clar că ei sunt "reprezentanți ai mănăstirilor de pe Athos". În cel mai bun caz, vorbim despre mănăstirile Pantocrator și Simonapetra, și chiar şi acest lucru nu este un fapt. Pentru că, din câte știm, în aceste mănăstiri există frați care se opun unor astfel de acțiuni ale stareților lor. Întrebarea de ce ei se află încă în zidurile acestor mănăstiri va fi lăsată dincolo de paranteze.

Dar la Fanar înțeleg pe deplin subtilitatea și instabilitate situației. De aceea, șeful delegației Patriarhiei de la Constantinopol, Mitropolitul Galiei Emmanuel, adresându-se lui Dumenko la aniversarea "intronizării" sale, i-a numit pe stareţii Gabriel și Elisei nu reprezentanți ai Sfântului Munte, ci doar membri ai delegației Fanariote: "Vă transmit dragostea maternă a marii Biserici de la Constantinopol, precum și dragostea și respectul tuturor din delegația patriarhală, formată din fratele meu, Mitropolitul Amfilohiue de Andrinopolis, diaconul Grigorie, stareţii sfintelor mănăstiri de pe Sfântul Munte, starețul sfintei mănăstiri Simonopetra Arhimandritul Elisei și starețul sfintei mănăstiri Pantocrator Arhimandritul Gabriel".

Cu alte cuvinte, situația de pe Athos cu privire la recunoașterea BOaU nu este încă controlată în totalitate de Fanar, iar majoritatea călugărilor sunt de partea canoanelor și a Bisericii, și nu de  partea politicii și a patriarhului Bartolomeu. Însă fanariotii lucrează foarte activ pentru a implica cât mai mulți athoniți în "slujirea" comună cu schismaticii, și atunci ceilalţi sau se vor smeri, sau vor fi nevoiţi să... părăsească Sfântul Munte.

Ce va urma

Este clar că perspectiva părăsirii Muntelui Athos pentru mulți călugări pare foarte neatractivă. Și nu numai pentru că au chilii confortabile sau alte beneficii care le permit să trăiască în condiții materiale acceptabile. Cel puțin cei cu care am reușit să vorbim zic că nu vor să părăsească Sfântul Munte din motive complet diferite.

Ei iubesc Athosul pentru că el este pământul Maicii Domnului, loc sfințit de picioarele Ei și de prezența ei permanentă. Atâtea lucruri sfinte sunt fost adunate în acest loc și atât de mulți sfinți au trăit, încât efectiv fiecare piatră sau floare poate fi martorul fie al unei nevoințe, fie al unei minuni. Pentru mulți călugări Athosul este o ordine duhovnicească specială, tradiție și ordine, și li se pare imposibil să găsească ceva asemănător în lume.

Dar cel mai important este că Sfântul Munte pentru ei este un loc de rugăciune neîntreruptă, de amintire despre Dumnezeu și de comuniune cu Hristos. Și unii monahi se tem că, părăsind Athosul şi plecând în lume, ei vor pierde atât rugăciunea, cât și harul. Prin urmare, încearcă pe cât este posibil să fie departe de orice participare în discuția "problemei ucrainene".

Am comunicat personal cu cei care la întrebarea "ce părere aveți despre BOaU?" au răspuns sau că "nu mă implic în politică", sau că "mă abțin să vorbesc la acest subiect pentru a nu-l condamna pe patriarhul Bartolomeu". Însă, conform informației de cre dispunem, unii athoniți cer ca faptul slujirii stareților mănăstirilor cu reprezentanților BOaU să fie cercetat la următoarea ședință a Sfântului Chinot.

Monahii iubesc Athosul ca pământul Maicii Domnului, loc sfințit de picioarele Ei și de prezența ei permanentă. Efectiv fiecare piatră sau floare poate fi martorul fie al unei nevoințe, fie al unei minuni.

Un lucru este cert: tulburarea de pe Muntele Athos, cauzată de legalizarea unui grup de schismatici ucraineni, continuă și se aprofundeze pe zi ce trece. Interlocutorii noștri afirmă că de mai bine de o sută de ani nu a existat o astfel de nemulțumire, fermentare a minții și jenă între monahii din aproape toate mănăstirile Sfântului Munte – de pe vremea așa-numitelor "dispute asupra slăvirii numelui lui Iisus".

Și este imposibil de prevăzut cu ce se va termina tulburarea contemporană. Este clar doar că persistența Patriarhului Bartolomeu în rătăcirea sa, nedorinţa de a urma canoanele Bisericii și refuzul de a asculta argumentele rațiunmi nu vor duce la nimic bun. Atât în ​​Biserica Ortodoxă în general, cât și pe Athos în particular.

Iar călugării, se pare, mai devreme sau mai târziu vor fi nevoiţi să abandoneze poziția de neutralitate și să facă o alegere – sunt cu schismaticii din BOaU și cu liderul Fanarului, sau cu Hristos și cu Biserica Sa. Din păcate, pentru mulți dintre ei răspunsul la această întrebare încă nu este evident.