Biserica Română, Fanarul și problema autocefaliei

În anul 2022, Biserica Ortodoxă Sârbă a acordat autocefalia Bisericii Macedonene. Iar acum, Biserica Română a pus în agenda de lucru a întregii Ortodoxii problema procedurii de acordare a autocefaliei. Formal – pentru cazul macedonean, dar de fapt, românii au afirmat că orice autocefalie trebuie aprobată de toate Bisericile Autocefale.

În data de 13 februarie 2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o declarație în care a cerut Patriarhiei Constantinopolului să înceapă consultări cu privire la eliberarea Tomosului "final" de autocefalie Bisericii Macedoniene. Aici trebuie să fim atenți la subtilitățile traducerii: în versiunea română enunțul sună "Tomos final de autocefalie", în versiunea engleză – "A final tomos of autocephaly". Având în vedere toate circumstanțele care vor fi discutate mai jos, putem afirma că traducerea cea mai corectă în limba ucraineană ar fi nu termenul "final", ci "definitiv".

Diferența este următoarea: când vezi cuvântul "final" cu referire la Tomos, s-ar putea să crezi că tocmai acest Tomos "final" este documentul constitutiv pe care se bazează statutul de autocefalie al Bisericii Macedonene (în acest caz). Dar nu este așa, întrucât un alt document este constitutiv, și anume Tomosul de autocefalie eliberat macedonenilor de către Biserica Sârbă la 5 iunie 2022. Iar "Tomosul final de autocefalie", de apariția căruia se preocupă și Biserica Română, este un document care nu "naște" autocefalia, ci care indică finalizarea procesului de recunoaștere a acestei autocefalii. Se poate face o analogie: omul vede lumina zilei prin naștere, și nu prin obținerea unui certificat de naștere, acesta din urmă documentează pur și simplu apariția unei noi persoane pe pământ.

În viziunea Bisericii Macedonene însăși, "problema macedoneană" își trage obârșia din celebra Arhiepiscopie de Ohrida, care a existat din secolele XI-XVIII. Din 1913, episcopia de la Ohrida a aparținut Bisericii Ortodoxe Sârbe, iar din 1915 – Bisericii Ortodoxe Bulgare, din 1919 – din nou a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Sârbe, din 1941 – a trecut la Biserica Ortodoxă Bulgară și din 1945 până la obținerea autocefaliei a făcut parte din Biserica Ortodoxă Sârbă. În 1967, Biserica Ortodoxă a Republicii Macedonia și-a proclamat unilateral autocefalia, care nu a fost recunoscută de nicio Biserică Autocefală. A început schisma macedoneană. Diferența sa fundamentală față de schisma ucraineană este că episcopii macedoneni aveau hirotoniri canonice. Au fost făcute mai multe încercări de a vindeca schisma macedoneană, dar fără succes.

Aproape concomitent cu fostul președinte ucrainean Poroșenko, reprezentanții Macedoniei de Nord au negociat cu Fanarul recunoașterea schismei macedonene. Fanarioții au făcut declarații în general favorabile pentru macedoneni, dar nu au mers mai departe. În data de 16 mai 2022, Sfântul Sinod al Patriarhiei Sârbe a declarat că schisma macedoneană a fost rezolvată și a fost restabilită unitatea cu Biserica Macedoneană. În același timp, Biserica Ortodoxă Sârbă a declarat acordarea autocefaliei macedonenilor în viitorul foarte apropiat. Puteți citi mai multe despre acest lucru în articolele: "Fanarul a luat-o pe calea recunoașterii schismaticilor macedoneni?" și "Vindecarea schismei macedonene și situația ucraineană".

În data de 5 iunie 2022, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a aprobat Tomosul de autocefalie acordat Bisericii Macedonene, iar în ziua sărbătorii Sfinților Chiril și Metodie Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Patriarhul Porfirie, a proclamat solemn autocefalia în biserica Sfântului Clement de Ohrida din Skopje.

A urmat o succesiune de recunoașteri a Bisericii Macedonene de către Bisericile Autocefale:

·         Pe 25 august 2022, "Biserica Ortodoxă Macedoneană – Arhiepiscopia de Ohrida" a fost recunoscută de Biserica Rusă;

·         18 octombrie 2022 – Biserica Antiohiei;

·         25 octombrie 2022 – Biserica Poloneză;

·         23 noiembrie 2022 – Biserica Ucraineană;

·         13 decembrie 2022 – Biserica Bulgară;

·         7 februarie 2023 – Biserica Ținuturilor Cehe și a Slovaciei;

·         9 februarie 2023 – Biserica Română;

·         14 februarie 2023 – Biserica Georgiană.

Trebuie de menționat că nu toate Bisericile Autocefale au recunoscut anume autocefalia, unele au recunoscut Biserica Macedoneană ca parte a Ortodoxiei, dar au trecut cu tăcerea statutul de autocefalie.

Dar ce spune Patriarhia Constantinopolului și restul așa-ziselor Biserici grecești? Există o nuanță interesantă aici. În luna mai 2022, când reprezentanții Bisericii Sârbe și ai Bisericii din Macedonia ajunseseră deja la linia de sosire în problema vindecării schismei macedonene, Fanarul a decis să fie proactiv și în ziua de 9 mai a anunțat că "a primit ierarhia, clerul și mirenii aflați sub păstorirea Arhiepiscopulului Ștefan al acestei Biserici în comuniune euharistică, tămăduind astfel rana schismei și că a turnat "untdelemn și vin" peste încercările fraților noștri ortodocși din această țară".

În același timp, Fanarul a interzis Bisericii Ortodoxe Macedonene să se numească Macedoneană (ci doar a Ohridei) și să aibă parohii în afara Macedoniei de Nord și "a cedat" Bisericii Sârbe dreptul de a soluționa "probleme de ordin administrativ" cu Biserica Macedoneană. S-ar părea că Fanarul a preluat inițiativa, recunoscând de fecto autocefalia, iar acum macedonenii nu mai aveau nevoie să cerșească autocefalia de la sârbi. Dar nu. A doua zi, în data de 10 mai 2022, Sinodul Bisericii Macedonene a declarat reluarea dialogului cu Biserica Sârbă, care a avut ca rezultat dobândirea autocefaliei după următoarea schemă: mai întâi macedonenii au revenit la Biserica Sârbă și apoi au primit autocefalia de la Patriarhul Sârb.

Este adevărat că în aceeași zi, pe 5 iunie 2022, când Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât acordarea autocefaliei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Macedonene, Mitropolitul Ştefan (Veljanovski) a spus în cadrul unui interviu: "Rămâne în vigoare tradiţia consacrată de canoane că numai Patriarhia Ecumenica emite Tomosul de autocefalie, iar celelalte Biserici îl acceptă cu respect". Ce este aceasta: o poziție oficială de recunoaștere a supremației Fanarului în întreaga Ortodoxie sau o reverență diplomatică menită să-i liniștească pe fanarioți?

În ceea ce privește Biserica Greacă, în data de 8 iunie 2022 aceasta a anunțat restabilirea comuniunii liturgice, dar a exprimat "obiecții și rezerve serioase" cu privire la autocefalie. Motivele invocate au fost: dezacordul cu denumirea de "Biserica Ortodoxă a Macedoniei", cu eparhiile în afara granițelor Macedoniei de Nord și dreptul Bisericii Ortodoxe Sârbe de a acorda autocefalie.

Poziția Bisericii Române

Și după toate, pe 13 februarie 2023, Biserica Ortodoxă Română a decis să ridice problema Tomosului "final" ("definitiv") de autocefalie al Bisericii Macedonene. Problema a fost ridicată în fața Bisericii de la Constantinopol. Să însemne acest lucru că românii consideră că Tomosul acordat de Biserica Sârbă este insuficient și cred că cel "adevărat" trebue să fie acordat de Patriarhia Constantinopolului? Declarația Sfântului Sinod al Bisericii Române nu oferă niciun motiv pentru o asemenea concluzie. Textul prevede următoarele:

"Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române privitor la autocefalie, care a fost prezentat și la Întâlnirea Comisiei de pregătire a Sfântului și Marelui Sinod de la Chambesy (2011), este următorul:

„Sfântul Sinod al Bisericii-mamă este autoritatea canonică ce poate acorda autocefalia unei Biserici-fiică printr-un tomos sinodal semnat de Întâistătătorul Bisericii-mamă împreună cu toți episcopii acelui Sfânt Sinod. Recunoașterea noii autocefalii aparține întregii Biserici Ortodoxe, realizată printr-un tomos de recunoaștere al autocefaliei semnat, fără nicio distincție, de toți Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe autocefale, în ordinea Dipticelor, în cadrul Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe”.

Date fiind aceste informații, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a respectat hotărârile Patriarhiei Ecumenice de a primi în comuniune euharistică ierarhii, clericii, monahii și credincioșii păstoriți de Arhiepiscopul Ștefan și de a lăsa în seama Patriarhiei Serbiei să reglementeze aspectele administrative dintre cele două Biserici.

După ce a recunoscut tomosul sinodal inițial, emis în data de 5 iunie 2022 de Patriarhia Serbiei, privind acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Republica Macedonia de Nord, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române așteaptă ca Patriarhia Ecumenică să inițieze (consultări) și să emită un Tomos final de autocefalie pentru a exprima un consens panortodox pe această temă a recunoașterii autocefaliei".

Adică, potrivit românilor, mecanismul de acordare a autocefaliei în general și a celui al Bisericii Macedonene în special ar trebui să fie următorul:

1.      Biserica, în componența căreia se află structura care dorește autocefalia, (Biserica-mamă) decide să-i fie acordată autocefalia (Tomosul).

2.      Patriarhul Constantinopolului inițiază și organizează procesul de recunoaștere a autocefaliei de către Bisericile Autocefale.

3.      Întâistătătorii Bisericilor Autocefale semnează Tomosul "final" "fără nicio distincție" între ei. Însă acest Tomos nu va acorda autocefalia, ci va exprima un consens pan-ortodox pe tema recunoașterii autocefaliei.

Acest algoritm arată că documentul constitutiv este decizia privind acordarea autocefaliei luată de Biserica-mamă și nu de Patriarhia Constantinopolului, care este doar organizatorul procesului de recunoaștere a autocefaliei.

Această schemă urma să fie adoptată ca obligatorie la Sinodul din Creta din 2016, care trebuia să fie pan-ortodox, dar nu a mai devenit. Totuși, problema nu a fost adusă în discuție din cauza poziției Fanarului, care a insistat asupra dreptului său exclusiv de a acorda autocefalie oricui și că Tomosul său este documentul constitutiv pentru o nouă Biserică Autocefală.

Astfel, Biserica Română invită Fanarul să accepte schema elaborată pentru Sinodul de la Creta și să creeze un precedent care ar putea deveni o regulă obligatorie pentru orice autocefalie ulterioară.

Întrebări și răspunsuri posibile

Va cădea Fanarul de acord cu o asemenea modalitate? Probabil că nu, pentru că acest fapt ar deveni o lovitură pentru ambițiile sale de a fi recunoscut conducător a lumii Ortodoxe și totodată pentru pretenția sa că Patriarhul Constantinopolului este "primul fără egali" și că ar avea autoritate exclusivă în Ortodoxie.

Și aici ar trebui să fim atenți la un moment: din schema celor trei pași de acordare a autocefaliei, propusă de Biserica Română, al doilea pas, adică inițierea și organizarea de către Fanar a procesului de recunoaștere a autocefaliei, poate fi înlăturat fără a afecta întreaga schemă.

Procesul de recunoaștere a autocefaliei Bisericii Macedonene, care i-a fost acordată de Biserica Sârbă, este deja în desfășurare fără vreo implicație din partea Fanarului.

Bisericile Autocefale decid recunoașterea. De fapt, acesta va fi acel Tomos "final", deși nu va avea forma unui document oficial cu semnăturile Întâistătătorilor. Prin urmare, Fanarul, respingând propunerea României, riscă pur și simplu să nu poată sări în trenul care pleacă din gară. Autocefaliile vor fi proclamate, acordate și recunoscute fără participarea sa și fanarioții nu vor putea face nimic.

Ce va urma pentru BOaU?

Ar putea oare să se aplice schema propusă de români în dimensiunile problemei Bisericii Ucrainene? Nu, cu siguranță, pentru că în cazul schismei macedonene, ierarhia Bisericii macedonene avea hirotoniri canonice. În cazul BOaU, aproape toți "ierarhii" săi au fost "hirotoniți" de excomunicatul Filaret Denisenko, anatema căruia a fost recunoscută de toate Bisericile Autocefale fără excepție. Astfel, pentru a căuta o soluție la problema Bisericii Ucrainene, este necesară "rehirotonirea" "ierarhilor" BOaU, ceea ce atât BOaU, cât și Fanarul refuză să facă.

Trebuie să căutăm acum metode de rezolvare a crizei în care se află Ortodoxia?

Propunerea Bisericii Române apare ca o asemenea încercare. Recunoașterea autocefaliei Bisericii Macedonene poate deveni un moment asupra căruia Bisericile Autocefale vor putea ajunge la un acord, ceea ce înseamnă că va fi mai ușor de rezolvat alte probleme controversate.

Problema autocefaliei nu este cea mai importantă acum?

În prezent, cea mai importantă provocare la adresa Ortodoxiei nu este dezacordul cu privire la cinee trebuie să fie prima vioară în procedura autocefaliei, nici ruperea comuniunii euharistice între unele Biserici Autocefale din cauza recunoașterii BOaU de către Fanar, nici chiar coliturghisirea fanarioților și a susținătorilor acestora din alte Biserici Autocefale cu persoane nehirotonite, adică cu "ierarhii" BOaU.

Principala provocare, în opinia noastră, este perspectiva unirii cu catolicii, deja anunțată clar și fără ambiguitate de către reprezentanții Vaticanului și ai Fanarului și programată pentru 2025 – aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic. În opinia noastră, este necesar să ne concentrăm acum nu pe căutarea compromisurilor în numele unității Bisericii, ci pe menținerea fidelității față de Ortodoxie, păstrarea doctrinei noastre, dogmelor noastre și a poruncilor Sfinților Părinți. Trebuie să rezistăm până în 2025 și să vedem în ce formă va exista Biserica Ortodoxă atunci: cine va urma Fanarul și va fi de acord cu unirea cu Roma, și cine va considera acest lucru imposibil și va rămâne fidel Ortodoxiei, ce relații se vor dezvolta între aceste două părți ale Bisericii Ortodoxe actuale. Fără aceasta nu sunt posibile decizii cu privire la procedura de autocefalie, vindecarea schismelor și așa mai departe. Compromisul găsit astăzi va fi irelevant a doua zi (în lumina noii uniri).

Din nou, în mod schematic, pașii pentru Bisericile Autocefale în vederea depășirii crizei ar fi următorii:

1.      Să înțelegem cu claritate care sunt pericolele unirii cu catolicii.

2.      Să decidem dacă acceptăm sau nu unirea.

3.      Să ieșim din criză cu cei care vor rămâne fideli Ortodoxiei.

Putem spune cu încredere că Bisericile care o să rămână fidele Ortodoxiei în fața provocării legată de noua unire, vor soluționa foarte repede toate momentele controversate între ele.