A cincea blocare timp de un an: UJO atacă în judecată Serviciul Securității
Explicăm în detalii de ce decizia de a bloca site-urile ortodoxe este ilegală și neîntemeiată din punct de vedere juridic.
Pe 10 ianuarie 2025, Serviciul de Stat al Comunicațiilor Speciale al Ucrainei a emis un ordin pentru providerii de internet ucraineni să blocheze site-ul Uniunii Jurnaliştilor Ortodocşi (UJO). Potrivit serviciului, această acțiune a fost întreprinsă la solicitarea Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU). Aceasta este pentru a cincea oară când site-ul este blocat timp de puțin mai mult de un an. De fiecare dată, UJO a fost forțat să își schimbe domeniul pentru a continua să funcționeze. Autoritățile și-au ațintit acum atenția supra domeniului spzh.eu.
Blocările anterioare au avut loc după cum urmează:
Pe 16 decembrie 2023 a fost publicat ordinul de blocare a site-ului spzh.news, pe 13 martie 2024 – spzh.media, pe 12 septembrie 2024 – spzh.live, pe 15 noiembrie 2024 – spzh.life.
Problema nu constă doar în eforturile tehnice sau costurile financiare necesare pentru a restabili funcționalitatea resursei media. Întrebarea mai mare este de ce se întâmplă aceste blocaje. Numai în 2024, toate site-urile ortodoxe majore din Ucraina care acoperă viața Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) – inclusiv site-ul său oficial (!) – au fost blocate.
Mai mult, nici funcționarii guvernamentali, nici agențiile de securitate nu au oferit vreo explicație jurnaliștilor cu privire la motivele acestor blocaje. Nu există hotărâri de judecată, nici scrisori oficiale de la SBU către redacție care să explice acțiunile lor și nici măcar declarații ale forțelor de ordine pe rețelele de socializare (în pofida faptului că conturile de rețele sociale ale SBU sunt foarte active și bogate în conținut).
Din acest motiv, UJO a decis că nu mai poate să păstreze tăcerea ca răspuns la astfel de acțiuni ale SBU. Echipa juridică a platformei aduce problema în instanță, cerând de la SBU să explice de ce cei respunsabili de respectarea legii se angajează în ceea ce pare a fi o ilegalitate totală. Făcând acest lucru, UJO nu se apără doar pe sine. Acest caz legal creează un precedent. Dacă instanța va pronunța o decizie în favoarea UJO, guvernul va fi obligat să ridice blocajul pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și de pe toate celelalte platforme care apără Biserica. Aceste site-uri (cum ar fi UJO) continuă să funcționeze și acum, dar cititorii sunt nevoiți să folosească VPN-uri pentru a accesa conținutul, ceea ce nu este întotdeauna comod.
Unii ar putea argumenta că poziția noastră este nefondată, crezând că SBU, acționând în interesul securității naționale, poate bloca resursele media "fără judecători" . Pentru a aborda acest lucru, să examinăm ce prevede legislația ucraineană și cea din UE, precum și practicile judiciare în această problemă.
Ce prevede legea ucraineană
Conform articolului 34 din Constituția Ucrainei:
"Fiecărei persoane i se garantează dreptul la libertatea de gândire și de exprimare și la libera exprimare a opiniilor și convingerilor sale. Orice persoană are dreptul de a colecta, stoca, utiliza și difuza liber informații prin mijloace orale, scrise sau prin alte mijloace la discreția sa".
Exercitarea acestor drepturi poate fi restricționată prin lege numai "în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor sau infracțiunilor, protejării sănătății populației, protejării reputației sau drepturilor altor persoane".
Să punem o întrebare simplă: știrile și articolele UJO (sau, de exemplu, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ucrainene) incită la dezordine sau la crimă? Dăunează ele sănătății publice? Evident, nu. Poate că acestea dăunează reputației persoanelor sau organizațiilor implicate în crime motivate religios. Deci ține de acești indivizi, nu de jurnaliști.
Articolul 15 din Constituția Ucrainei prevede:
"Viața socială în Ucraina se bazează pe principiile diversității politice, economice și ideologice. Nicio ideologie nu va fi recunoscută ca obligatorie de către stat. Cenzura este interzisă. Statul va garanta libertatea activităților politice, neinterzise de Constituţia şi legile Ucrainei".
Merită să reamintim de dosarele penale inițiate de anchetatorii SBU împotriva jurnaliștilor UJO, în care BOaU este denumită "atribut de stat". Poate că aceleași persoane au scris ordinele de blocare a site-urilor ortodoxe – indivizi care nu știu că Ucraina nu are ideologii sau confesiuni"obligatorii" și că cenzura este interzisă constituțional. Blocarea site-urilor este, fără îndoială, o cenzură.
Articolul 4 din Legea Ucrainei "Cu privire la mass-media" prevede că activitățile din sfera mass-media "se bazează pe principiile libertății de exprimare, libertatea de difuzare, de schimb și recepție a informațiilor. Cenzura este interzisă. Nu este permisă intervenția ilegală în activitățile mass-media din partea organelor de stat, administraților locale, asociaților publice, partidelor politice, proprietarilor ai entităților relevante sau orice alte persoane fizice sau juridice".
În realitate, are loc o încălcare flagrantă a acestui articol. Blocarea site-urilor constituie o "cenzură" evidentă și "o interferență ilegală în activitățile media din partea autorităților statului".
Ce prevede dreptul internațional
Conform articolului 10 din "Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale", "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii și de a primi și de a împărtăși informații și idei fără amestecul autorității publice și fără a ține cont de frontiere".
Blocarea site-ului UJO încalcă drepturile a zeci sau chiar sute de mii de cititori din Ucraina care, din cauza "intervenției autorităților publice", nu au putut accesa anumite informații.
Înțelegem că critica la adresa autorităților și a BOaU de către UJO ar putea irita funcționarii, dar să luăm în considerare următoarele fapte:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a luat hotărâri în dosare precum "Fatullayev împotriva Azerbaidjanului" și "Handyside împotriva Regatului Unit" în temeiul paragrafului 2 al articolului 10 din Convenție: libertatea de exprimare se aplică nu numai "informațiilor" sau "ideilor" privite favorabil sau considerate inofensive, dar și celor care jignesc, șochează sau deranjează statul sau orice segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și a viziunii largi, fără de care nu poate exista o "societate democratică".
UJO neagă că ar fi jignit, șocat sau deranjat pe cineva. Dar chiar dacă s-ar fi întâmplat așa, statul nu poate recurge la asemenea metode ca cenzura.
În "Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind drepturile omului și statul de drept în societatea informațională" din (28 mai 2003) se precizează:
"Libertatea de exprimare, informare și comunicare trebuie respectată atât în mediul digital, cât și în cel ne-digital și nu trebuie restricționată. Se subliniază, de asemenea, că "statele membre trebuie să susțină și să îmbunătățească măsurile legale și practice pentru prevenirea cenzurei din partea statului și a mediului privat".
În Principiul 3 al Declarației se notează:
"Autoritățile statului nu trebuie, prin măsuri generale de blocare sau filtrare, să priveze publicul de accesul la informații și alte forme de comunicare pe internet, indiferent de frontiere".
În Declarație se menționează, de asemenea, că "unele țări blochează accesul la site-uri interne sau străine din motive politice, ceea ce constituie o formă de control prealabil de stat și acest fapt trebuie să fie ferm condamnat".
În Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind drepturile omului și statul de drept, în alineatul 2 al articolului 10 din "Convenția Europeană a Drepturilor Omului" sunt enumerate măsurile admise pentru eliminarea conținutului ilegal de internet sau blocarea accesului la acesta, dar numai dacă "autoritățile naționale competente au luat o decizie prealabilă sau finală cu privire la ilegalitatea acestuia".
Principiul 3 al Declarației Comitetului Miniștrilor prevede că statele pot lua măsuri pentru eliminarea sau blocarea conținutului, dar numai "în urma unei hotărâri preliminare sau definitive a autorităților naționale competente că acesta este ilegal, nu numai în temeiul dreptului penal, ci și în alte ramuri ale dreptului, cum ar fi dreptul civil sau administrativ. Acesta este, de obicei, cazul când sunt solicitate acțiuni pentru a preveni publicarea de conținut ilegal pe internet".
Până în prezent, nu au fost emise astfel de decizii cu privire la UJO sau alte site-uri ortodoxe.
În Recomandarea 2008/2160(INI), adoptată de Parlamentul European la 26 martie 2009, statele membre au fost îndemnate să participe la eforturile de a crea o democrație bazată pe acces deplin și sigur la internet. Prin urmare, Parlamentul a recomandat statelor membre "să asigure libertatea de exprimare, care să nu fie restricționată în mod arbitrar de către stat sau entitățile private și să se evite orice măsuri legislative sau administrative care ar putea avea un "efect de reținere" asupra libertății de exprimare în toate formele sale".
În comentariul general nr. 34 la articolul 19 din "Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice" (adoptat la cea de-a 102-a sesiune, 11-29 iulie 2011), Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a declarat:
"Nu este permisă interzicerea unui site sau a unui sistem de distribuție a informațiilor doar pentru că poate conține critici la adresa guvernului sau a sistemului politic sau social sprijinit de guvern".
Mai jos cităm principiile și hotărârile care pot fi aplicate direct situației cu blocarea UJO și a altor site-uri ortodoxe.
Practica Curții Europene
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și-a exprimat în mod categoric poziția cu privire la blocajele ilegale de site-uri în cauze precum *Ahmet Yildirim împotriva Turciei* și *Cengiz și alții împotriva Turciei".
În primul caz, statul a blocat un site deținut de Ahmet Yildirim pe baza unui dosar penal legat de insultarea memoriei președintelui Atatürk.
În al doilea caz, Turcia a blocat canalul de YouTube al lui Cengiz, tot pentru critici la adresa lui Atatürk.
CEDO a constatat că statul în aceste cazuri a încălcat drepturile prin blocarea site-urilor în cadrul procedurilor penale din cauza existenței materialelor potențial ilegale.
În plus, Wikipedia a intentat un proces împotriva Turciei în cadrul CEDO pentru o interdicție pedurata de doi ani a site-ului din țară.
Pe 26 decembrie 2019, plenul Curții Constituționale a Republicii Turcia, înainte ca CEDO să ia o decizie, a decis că blocarea accesului la Wikipedia constituie o încălcare a libertății de exprimare. Șase din zece judecători au votat în favoarea deciziei.
Cazul a fost acceptat spre examinare de Curtea Constituțională pe 11 septembrie, pe baza unei plângeri private depuse de Fundația Wikimedia în mai 2017, după ce instanța de la Ankara i-a respins cererea.
Este important de reținut că acest caz a câștigat acțiune doar după ce plângerea Fundației Wikimedia cu privire la blocarea Wikipedia de către Turcia a fost acceptată spre revizuire de către CEDO. Fundația a inițiat recursul deoarece sistemul judiciar turc a ignorat cererea sa timp de doi ani. CEDO a acceptat cazul la începutul lunii iulie 2019, i-a acordat statutul de prioritate și a acordat guvernului turc două luni pentru a furniza documentația. La 18 noiembrie 2019, Comisarul European pentru Drepturile Omului a prezentat o analiză a situației drepturilor omului în țară, argumentând că "Sistemul judiciar al Turciei pentru protecția drepturilor omului are nevoie de o revizuire totală".
Practica Națională
Pe 27 noiembrie 2024, Tribunalul Administrativ de circumscripție din Kiev, în dosarul №320/43973/24, a anulat decizia Serviciului de Stat pentru Comunicații Speciale de a bloca site-ul "Loteriei Naționale Ucrainene".
Concluzii
1.Constituția Ucrainei și dreptul internațional prevede în mod categoric că cenzura și încălcările nejustificate ale libertății de exprimare de către stat sunt ilegale.
2. Practicile CEDO și chiar ale instanțelor ucrainene demonstrează că autoritățile judiciare obligă serviciile tehnice de stat să restabilească accesul la site-urile blocate ilegal.
3. În cazul Turciei, judecătorii locali au început să ia măsuri abia după ce au fost depuse contestații la CEDO. Deși nu facem nicio insinuare, merită remarcat faptul că ucrainenii și turcii împărtășesc unele trăsături similare în mentalitatea lor națională.
Cea mai importantă concluzie: blocarea UJO și a altor site-uri ortodoxe este complet ilegală și motivată politic. Dacă judecătorii își îndeplinesc atribuțiile cu onestitate, restricțiile aplicate resurselor ortodoxe trebuie ridicate.
---
"Vă îndemnăm, frați și surori, să ne susțineți financiar echipa!"
💳 "Cardurile de donații pentru asistența juridică a UJO:"
- Monobank 4441 1111 2797 9692
- PrivatBank 5168 7521 3340 5277
🔗 [Link pentru colecta Monobank]
🔗 [Link de colectare prin PrivatBank]
🔗 [Link pentru donații în euro]
