Împărăția pământească sau Cerească: Ce patriotism predică primatul BORu?
Un dialog revelator între patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse și un preot simplu a avut loc la o reuniune a clerului la Moscova.
Pe 11 februarie 2025, la o reuniune a clerului din Mitropolia Moscovei, a avut loc un episod care a scos la iveală o criză profundă în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.
Părintele Alexei Șleapin din Mojaisk a îndrăznit să-i spună conducătorului Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu): "Un preot ar trebui să conducă oamenii către Împărăția Cerurilor, nu să se angajeze în patriotism".
Răspunsul patriarhului Chiril a fost dur: "Ei bine, e prima dată când aud aceasta, părinte, ești din Ucraina de Vest?". Apoi a adăugat: "Așează-te și gândește-te serios la prostiile pe care tocmai le-ai scăpat din gură".
Cel mai șocant este tonul sarcastic folosit de patriarh către preot, fiind total nepotrivit pentru un creștin, darămite pentru un ierarh al celei mai mari Biserici Ortodoxe. Acest stil de comunicare seamănă puțin cu dialogul dintre doi preoți, în schimb, amintește situația când un conducător umilește un subordonat – nimănui nu-i place să fie "învățat" de un individ de rang inferior, mai ales în public.
Mulți vor argumenta acum (și o fac deja) că patriarhul a vrut să spună cu totul altceva, că pur și simplu nu și-a exprimat pe deplin gândurile și că părintele Alexei Șleapin este doar un provocator și un liberal (sau un adept al părintelui Daniil Sâsoev, ceea ce în Rusia contemporană sună ca o insultă). Ei vor pretinde (și o fac deja) că patriarhul a răspuns corect pentru că patriotismul este "totul pentru noi", și că tocmai așa trebuie să răspundem celor care pun la îndoială necesitatea predicării acestuia.
Totuși, cuvintele și tonul conducătorului BORu contrastează atât de puternic cu mesajul Evangheliei, încât toate aceste argumente par departe de a fi convingătoare.
Căci acest scurt dialog nu numai că demonstrează intoleranța față de disidență, dar dezvăluie și o substituire a valorilor Evangheliei cu ideologia patriotismului (a se citi: conceptul distorsionat al "Lumii rusești"), care pune sub semnul întrebării esența însăși a misiunii Bisericii.
Patriarhul împotriva Evangheliei: fariseismul din secolul XXI
Reacția patriarhului Chiril la cuvintele părintelui Alexei se aseamănă cu un exemplu clasic de fariseism duhovnicesc. Fariseii din vremea lui Hristos – ca și ideologii moderni ai Bisericii Ortodoxe Ruse – au înlocuit credința cu ritualul și au înlocuit iubirea pentru Dumnezeu cu fervoare naționalistă și patriotică. Ei se așteptau ca Mesia să aducă eliberare politică pentru Iudeea, nu mântuirea sufletelor. Dar Hristos a răspuns: "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta (Ioan 18:36), fapt care a fost, în esență, unul dintre motivele pentru care El a fost răstignit.
Astăzi, patriarhul, denunțând "dușmanii Rusiei" și numind patriotismul "datorie sfântă", repetă aceeași greșeală: pune slujirea statului mai presus de slujirea lui Dumnezeu.
Cât costă declarația patriarhului Chiril despre patriotism din cartea sa "Apărarea patriei este cea mai mare datorie", dar orice fariseu din vremea lui Hristos ar fi fost de acord cu aceste cuvinte, dar Hristos ne-a învățat să ne iubim dușmanii (v. Matei, 5:44).
Misiunea Bisericii: Împărăția Cerurilor sau patriotismul?
Părintele Alexei Șleapin le-a amintit tuturor de misiunea primordială a Bisericii: "Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape".
Când Hristos i-a trimis pe apostoli să propovăduiască Evanghelia (v. Marcu, 16:15), El nu s-a referit la predicarea "patriotismului": El a vrut să propovăduiască Împărăția Cerurilor, care "este în noi".
Toți Părinții Bisericii, de la Ioan Gură de Aur până la Serafim de Sarov, au văzut scopul slujirii pastorale în mântuirea sufletelor, nu în întărirea puterii statului.
Totuși, patriarhul Chiril, cerând rugăciuni pentru autorități și justificând războiul ca "un act sacru", transformă Biserica într-un instrument ideologic.
Afirmația lui că "patriotismul este fidelitatea față de planul divin" contrazice direct învățătura apostolului Pavel: "Cetatea noastră este în ceruri" (Filipeni, 3:20).
Potrivit Evangheliei, Biserica este chemată să fie "sarea pământului" (v. Matei, 5:13) – pentru a păstra principiile morale, chiar și atunci când acestea nu convin autorităților statale.
Totuși, potrivit patriarhului Chiril, Biserica trebuie să se "mobilizeze alături de armată", transformând-o astfel mai degrabă într-un participant la conflictele politice decât într-o forță spirituală care se ridică deasupra lor.
Consecințe spirituale: Când credința devine ideologie
Patriarhul Chiril a declarat în repetate rânduri că "Lumea rusă este o comunitate de lăcașuri sfinte". Totuși, în realitate, aceste cuvinte ascund justificarea războiului și fundamentul ideologic a tot ceea ce a făcut Biserica Ortodoxă Rusă (BORu). Pentru că dacă lăcașurile sfinte din Rusia și Ucraina sunt aceleași, atunci este inacceptabil să fie bombardate (dar există o mulțime de astfel de cazuri). Și dacă asemenea locuri sfinte au fost distruse, ar fi potrivit să condamnăm acest lucru ca ceva inacceptabil. Patriarhul a spus ceva despre distrugerea catedralei din Odesa? Nu. A menționat vreodată ceva despre sutele de lăcașuri de cult distruse ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Nu am auzit să spună nici un cuvânt în acest sens.
Pe de altă parte, cuvintele patriarhului față de părintele Alexei ("Nu sunteți, întâmplător, din Ucraina de Vest?") denotă faptul că el nu gândește în termeni de sfințenie comună – nu predică comuniunea "lumii rusești" în Ucraina pe care încearcăsă o predice. În definiția sa clasică, "lumea rusă" nu are granițe de stat. Și iată că Ortodoxia din Ucraina de Vest diferă de cea din Moscova – și aceasta nu este presupunerea noastră, ci opinia Patriarhului însuși. Dacă Ortodoxia este înțeleasă ca predicarea Împărăției Cerurilor, atunci da, Patriarhul a spus adevărul: în Ucraina de Vest, creștinii ortodocși privesc misiunea Bisericii altfel decât în Rusia.
Întreaga situație cu întrebarea părintelui Alexei Șleapin și reacția patriarhului și a clerului din sală (râsete și aplauze în sprijinul liderului BORu) nu este doar grosolănie sau aroganță, ci divulgă un simptom al unei probleme sistemice. Cu alte cuvinte, poziția patriarhului se aliniază cu cea a majorității clerului Moscovei, ceea ce este înfricoșător, dar și dezamăgește. Bineînțeles, nu toți gândesc așa, dar... au susținut cuvintele Patriarhului pentru simplul fapt că nu doresc să facă cunoștință cu "anumite autorități" sau cu furia arhiereului conducător.
Totuși, istoria a cunoscut oameni au gândit altfel. Lucrarea lor duhovnicească a fost că au spus ceea ce credeau cu adevărat – mai ales atunci când gândurile lor corespundeau învățămintelor Evangheliei. Va fi suficient să-l amintim pe Sfântul Filip al Moscovei, a cărui pomenire este săvârșită de Biserica Ortodoxă Rusă. Acest păstor a murit denunțând tirania sângeroasă a țarului Ioan cel Groaznic. Totuși, patriarhul Chiril, deși numește războiul "fratricid" și "un conflict intern", el îl susține activ – acționând nu ca un păstor, ci ca un politician.
Biserica la răscruce
Întâistătătorul BORu a mustrat de fapt un preot care i-a reamintit de Împărăția Cerurilor. Desigur, situația ar putea fi interpretată că "unui simplu cleric nu i se cuvine să-l învețe pe Patriarh". Dar, în acest caz, ne-am fi așteptat ca patriarhul să se pronunțe împotriva acordării priorității patriotismului pământesc în detrimentul adevărului ceresc. Dar nu a făcut-o. Și acest lucru este terifiant. Noi nu știm cum se vor desfășura lucrurile în viitor, dar este deja evident că retorica patriarhului Chiril împarte în tabere diferite națiunile și chiar Biserica însăși – transformând bisericile în instrument de propagandă mai degrabă decât în lăcașuri ale lui Dumnezeu.
Misiunea Bisericii nu este să lupte pentru "lumea rusă" (sau pentru cea ucraineană, sau oricare alta). Sarcina sa este să fie lumina lumii – chiar dacă acea lumină arde și jignește pe cineva. Ca creștini, trebuie "să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni" (Fapte 5:29). Și atât timp cât Biserica Ortodoxă Rusă sub conducerea patriarhului Chiril alege ceea ce este a cezarului, ea riscă să-L piardă pe Dumnezeu.
