Un cleric din Moscova încearcă să dezbine Biserica Ucraineană?

Războiul este o încercare pentru întreaga țară. Dar această încercare este deosebit de grea pentru clerul și credincioșii Bisericii Orodoxe Ucrainene. Ți se rupe inima când înțelegi că oamenii cu care ești în unitate duhovnicească luptă împotriva ta și a familiei tale. Ce să le răspunzi celor care te acuză că ești legat cu agresorul? Unde poate găsi cineva puterea să-și amintească că Biserica este Trupul lui Hristos și stă deasupra lumii, deasupra statelor, deasupra oricăror conflicte geopolitice? Că creștinul nu poate ceda în fața urii, chiar și celei mai îndreptățite și drepte? Și este oare posibil să nu urăști când sub bombardament cad clădiri rezidențiale, spitale și ceea ce nu poți cuprinde cu mintea – bisericile lui Dumnezeu?

Ca urmare a războiului, a fost amenințată unitatea Bisericii Orodoxe Ucrainene. Un număr mare de comunități ale Bisericii Orodoxe Ucrainene au încetat să-l pomeniască pe Patriarhul Chiril la slujbe. Au apărut apeluri privind proclamarea autocefaliei depline, care găsesc susținere în rândul unei părți semnificative a clerului și credincioșilor. În același timp, trebuie notat că toate declarațiile cu privire la încetarea pomenirii Patriarhului Chiril conțin mențiuni de loialitate față de Biserica Orodoxă Ucraineană și Întâistătătorului acesteia, Preafericitul Mitropolit Onufrie. Aceasta înseamnă că atât clerul, cât și mirenii sunt conștienți de apartenența lor la Biserica lui Hristos și nu vor rupe unitatea.

Încă o tulburare în Ucraina

Totuși, unele cercuri încearcă să folosească războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei în propriile interese. S-au intensificat brusc "apelurile" la aderare din partea BOU-PK și BOaU schismatice. Dar principalul pericol, la fel ca acum trei ani, vine din Turcia. UJO a aflat că Patriarhia Constantinopolului a decis să creeze în secret o altă jurisdicție bisericească în Ucraina, separată atât de Biserica Ortodoxă Rusă, cât și de BOaU recent creată. Sarcina sa este de a-i atrage pe preoții care, pe de o parte, nu doresc să rămână în continuare sub jurisdicția Biserici Ortodoxe Ruse, și pe de altă parte, nu doresc să se unească cu BOaU. De fapt, o astfel de structură există deja în Ucraina. Aceasta este "Stavropegia Patriarhiei Ecumenice din Ucraina", cu sediul în biserica Sf. Andrei din Kiev și este condusă de Episcopul Mihail (Aniscenko) de Koman.

 

Cei dornici sunt invitați să nu se deranjeze cu diverse probleme administrative și de ordin jurisdicțional, etc. Adepții noului proiect de scindare a Bisericii Orodoxe Ucrainene cer pur și simplu pomenirea patriarhului Bartolomeu la slujbă.

Motorul acestui proiect în spațiul public este arhimandritul Chiril (Govorun) al Bisericii Ortodoxe Ruse. Cel mai probabil, el nu este o figură cheie, dar este cel care difuzează ideile prin mass media spunând că este timpul ca toată lumea să se supună Fanarului și să se creeze un fel de uniune nouă sub conducerea lui înțeleaptă. În ziua de 12 martie 2022, Chiril Govorun a postat pe pagina sa de Facebook următorul mesaj: "Am avut ocazia să discutăm în detaliu situația din Ucraina. Era evident că Patriarhul (Bartolomeu – Ed.) este sincer față de poporul Ucrainei în suferința lui. De asemenea, m-am bucurat să văd că suntem pe același val în înțelegerea unor motive noi privind consolidarea Ortodoxiei ucrainene. De exemplu, el nu neagă posibilitatea pomenirii sale fără proceduri canonice suplimentare pentru cei care nu văd alte opțiuni pentru ei înșiși, inclusiv aderarea la BOaU".

Statutul canonic a lui Govorun

Interesant este că amploarea și statutul canonic al clericului Bisericii Ortodoxe Ruse cam nu presupune o comunicare personală cu "conducătorul Ortodoxiei", și cu atât mai mult, o discuție asupra unor probleme atât de importante pentru Ucraina. Cine este Govorun și cum a ajuns la Fanar?

Într-un interviu acordat canalului de YouTube "Religia astăzi" pe 17 noiembrie 2019, el a răspuns următoarele la întrebare despre statutul său: "Sunt un cleric independent al Episcopiei Moscovei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse". De atunci, din câte se poate înțelege din sursele publice de informare, statutul său canonic nu s-a schimbat. Pe pagina sa de Facebook, arhimandritul Chiril (Govorun) nu indică că este cleric al Constantinopolului sau al altei Biserici Autocefale, la fel cum nu indică apartenența sa la Biserică în general.

Se știe că Govorun a slujit împreună cu "preoții" BOaU. În ziua de 7 ianuarie 2020, el a participat la "liturghia" din biserica de trapeză a catedralei Sfintei Sofia din Kiev. De ce după aceea nu a fost interzis în slujire de către Biserica Rusă a rămas un mister. Mai mult, Govorun a declarat public de mai multe ori despre ignorarea decretelor Bisericii Ortodoxe Ruse. În ziua de 17 iunie 2021, într-un interviu acordat canalului de YouTube "Detector.ua", el a spus că a coliturghisit liber cu clerul Fanarului: "În principiu, sunt unul dintre puținii și poate singurul cleric care mă aflu în plină comuniune euharistică (împărtășanie – Ed.) cu întreaga lume ortodoxă".

Interesant este că Patriarhul Teodor l-a găzduit pe Govorun, și prin el a comunicat lumii că decizia de a recunoaște BOaU i-a venit "după multă cugetare și rugăciune".

Este puțin probabil ca vizita sa la Fanar și activitatea mediatică ulterioară a clericului Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la viitorul Bisericii din Ucraina să fie o coincidență.

Toate aceste momente denotă faptul că Govorun nu este un arhimandrit obișnuit: personalități de dimensiunea lui Teodor și Bartolomeu nu comunică cu oameni simpli. Acesta este un fel de "Mata Hari" turnat în mediul bisericesc, și este necesar pentru executarea unor sarcini deosebit de delicate. Este puțin probabil ca vizita sa la Fanar și activitatea mediatică ulterioară a clericului Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la viitorul Bisericii din Ucraina să fie o coincidență.

În ansamblu, sesizăm o schemă foarte interesantă: un cleric independent al eparhiei Moscovei negociază cu un cetățean turc cu privire la anumite acțiuni pe teritoriul Ucrainei, care rezistă agresiunii militare a Federației Ruse. Mai mult, aceste acțiuni, așa cum vom vedea mai jos, sunt menită să provoace o scindare în Biserica Ortodoxă Ucraineană într-un moment în care președintele și liderii religioși spun că mai mult ca niciodată avem nevoie de unitate în țară.

Un proiect care vizează divizarea Bisericii Orodoxe Ucrainene

Esența proiectului a fost expusă de Govorun într-un interviu acordat agenției "Hromadske Radio" la 5 martie 2022.

"Cea mai răspândită idee care se discută în prezent în Patriarhia Moscovei din Ucraina este încetarea pomenirii patriarhului Chiril la liturghie. Acesta este un pas simplu, dar simbolic. În paralel cu aceasta, se poartă o discuție cu privire la proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarxiei Moscovei. Este cam același lucru pe care l-a făcut cândva patriarhul Filaret.

Varianta pe care o propun este ca parohiile să-l poată deja pomeni pe patriarhul Ecumenic la liturghiile lor. Apoi, când va veni o perioadă de liniște, bisericile se vor putea reuni din nou... Și împreună cu BOaU să discute coexistența lor. Procesul de unificare a Ortodoxiei Ucrainene poate fi finalizat acum, ca o consecință a acestui război. Pentru aceasta, desigur, este nevoie de lepădarea de sine din partea fiecărei biserici ucrainene", a spus Govorun.

Din ultimele sale cuvinte rezultă că nu el propune o scindare, ci dimpotrivă, unificarea confesiunilor ucrainene. Dar asta este doar la prima vedere. În realitate, viclenia începe cu cuvintele despre posibila (și încă neevidenta) proclamare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Mai precis, făcând aici semnul egalității cu acțiunile lui Filaret Denisenko din anul 1992. Și acest lucru este absolut incorect.

În 1992, plinitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene la Sinodul de la Harkov a decis să-l înlăture pe Filaret din funcția de primat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și să-l caterisească. După aceea, Filaret a săvârșit sfințiri false cu privire la mai mulți "episcopi" și împreună cu aceștia a organizat un pseudosinod, la care și-a proclamat "autocefalia". Mai exact, nici nu a proclamat-o, ci a declarat unirea cu Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU), chiar fără știrea conducătorului BOAU, a "patriarhului" Mstislav.

A fost o schismă adevărată în care a intrat Filaret și încă doi episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care ulterior i s-au alăturat, și care au fost deja opriți de la slujire. La ei s-au alăturat o serie de comunități, dar nicio eparhie, nicio mănăstire, nicio instituție de învățământ nu a intrat în schismă.

Nu vom vorbi despre o posibilă proclamare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece este imposibil de analizat ceea ce nu există. Dar se poate spune despre autocefalia unor Biserici precum cea Română, Bulgară și altele. Ei și-au proclamat autocefalia în mod unilateral, contrar părerii Patriarhiei de la Constantinopol, dar această proclamare a avut loc în numele întregului episcopat și popor bisericesc. Adică efectiv întreaga Biserică de pe teritoriul respectiv a căutat autocefalia, și nu indivizi aparte, ca în cazul lui Filaret Denisenko.

Următorul moment pe care îl manipulează Govorun este egalarea "fiecărei biserici ucrainene", care, în opinia sa, ar trebui să meargă la "renunțarea la sine" de dragul "unității".

Dar Biserica Ortodoxă Ucraineană este adevărata Biserică a lui Hristos, iar BOaU, ca și predecesorii săi, BOU-PK și BAOU, sunt confesiuni care au căzut din Biserică. În același timp, decizia Patriarhiei Constantinopolului din 11 octombrie 2018 privind aderarea la Biserică a lui "Filaret Denisenko, Macarie Maletici și adepții lor" nu schimbă nimic. Pentru că păcatul schismei, ca orice alt păcat, se tămăduiește doar prin pocăință și nimic altceva. Dar nu a existat pocăință și revenire în sânul Bisericii. Cum să înțelegem, în acest sens, apelul lui Govorun la "renunțarea la sine" în raport cu Biserica Ortodoxă Ucrainenă? Trebuie oare ca ea să renunțe la harul lui Dumnezeu care locuiește în ea și să fie de acord cu concepția că harul pogoară și în schismă?

De ce nu trebuie să cedăm în fața ispitei

În primul rând, Govorun face apel la pomenirea Patriarhului Bartolomeu, iar apoi la convocarea unui nou Sinod nu pentru tot clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, și cu atât mai mult nu pentru întregul episcopat, ci doar pentru cei "care nu văd alte opțiuni pentru ei înșiși, inclusiv aderarea la BOaU". Adică deja se propune o divizare.

Ierarhia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dimpotrivă, face apel la unitate și spune că Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să-și decidă soarta doar în mod sinodal. De exemplu, la 2 martie 2022, coordonatorul administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene Mitropolitul Antonie de Boryspil și Brovary a declarat: "Nu cedați în fața provocărilor – toate problemele bisericești  trebuie examinate și rezolvate în exclusivitate în mod canonic, cu înțelepciune sobornicească. Și toate acestea trebuie făcute nu sub vuietul exploziilor militare, ci în pacea lui Hristos și în rugăciune".

Adică la vârful unghiului nu este pusă părerea unor oameni și nici măcar dorința de autocefalie a unei părți semnificative a credincioșilor, ci voia lui Dumnezeu care se manifestă tocmai prin modul sobornicesc de adoptare a deciziilor. Cu alte cuvinte, dacă va fi voia lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă Ucraineană va avea autocefalie, dacă nu – nu va avea. Dar oricum, trebuie să-și păstreze unitatea internă.

În al doilea rând, Govorun ne îndeamnă să închidem ochii la problema necanonicității (sau cu alte cuvinte, la absența) hirotoniilor "episcopatului" BOaU și toți să se reunească și să se unească cumva sau să ajungă la un acord privind coexistența lor. Între timp, tocmai invaliditatea hirotoniilor este punctul cheie care nu permite nicio acțiune de unire cu reprezentanții BOaU și împiedică alte Biserici Autocefale să recunoască această structură.

De exemplu, Întâistătătorul Bisericii Albaneze Arhiepiscopul Anastasie a spus următoarele cu provore la problema dată:

"Aceeași întristare și neliniște chinuitoare în legătură cu păstrarea unității Bisericii Ortodoxe ne obligă să exprimăm îndoieli fundamentale cu privire la recunoașterea retrospectivă a hirotoniilor săvârșite de o persoană caterisită, excomunicată și anatematizată. <...> Tot timpul, cât domnul Filaret a fost caterisit și anatematizat, a săvârșit hirotoniri necanonice, care nu erau Sfinte Taine adevărate. Prin urmare, hirotoniile săvârșite de el sunt invalide, pustii, lipsite de Harul Divin și de lucrarea Sfântului Duh. Printre altele, sfințirile succesive ca diacon, preot și, în cele din urmă, ca episcop, ale secretarului său Serghei Dumenko, acum mitropolitului Epifanie. <…>

Este recunoscut la nivel panortodox ca principiu eclesiologic de bază că hirotoniile ereticilor și schismaticilor, și mai ales a celor caterisiți și excomunicați sunt invalide ca "taine" săvârșite în afara Bisericii. Acest principiu de bază este indisolubil legat de învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh și constituie fundamentul de neclintit al succesiunii apostolice a episcopilor ortodocși. Suntem convinși că este inacceptabil să neglijăm acest principiu".

Un citat atât de lung este dat aici cu scopul de a arăta cât de gravă este problema lipsei de har a "episcopatului" BOaU. Și arhiepiscopul Anastasie nu este singur în acest sens.

Nici decizia Patriarhiei Constantinopolului, nici agresiunea militară a Federației Ruse nu fac ca "episcopatul" BOaU să devină haric.

Întâistătătorul Bisericii Poloneze Mitropolitul Savva ca răspuns la cererea Patriarhului Bartolomeu de a recunoaște BOaU, a declarat la sfârșitul anului 2018: "Filaret Denisenko a fost lipsit de demnitate și coborât la starea de mirean. Apoi el și-a "inițiat" adepți noi. Aceștia sunt oameni lipsiți de harul Sfintelor Taine. <...> La Filaret și la adepții lui nu am văzut regret, pocăință, smerenie, care de obicei preced ridicarea interdicțiilor! Nu am văzut asta. Și aceasta este problema. Din această cauză ei nu pot fi recunoscuți ca păstori adevărați care pot săvârși Sfintele Taine. Așa numitul "mitropolit" Epifanie, dar în realitate o persoană laică, a suferit un prejudiciu".

Cu alte cuvinte, nici decizia Patriarhiei Constantinopolului, nici agresiunea militară a Federației Ruse nu fac ca "episcopatul" BOaU să devină haric.

În al treilea rând, chiar și fără a se uni cu BOaU în viitor, pomenirea de astăzi a Patriarhului Bartolomeu ca primat al său ar însemna o trădare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Preafericitului Mitropolit Onufrie și trecerea efectivă în supunerea Patriarhiei Constantinopolului. Pe de altă parte, nu au dispărut nicăieri cele două procese care se desfășoară în Patriarhia Constantinopolului și care, în esență, ca atare sunt o abatere de la Ortodoxie. Este vorba despre dezvoltarea ereziei papismului la Constantinopol, conform căreia conducătorul Bisericii este de fapt Patriarhul Constantinopolului, și cursul spre unirea cu Vaticanul, adică, de fapt, o nouă unie, în care toți cei care recunosc supremația Patriarhului Bartolomeu vor fi implicați în mod indubitabil.

Chiar dacă vom admite că o parte din comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene vor ceda ispitei și vor urma sfaturile lui Govorun, majoritatea va rămâne totuși loială Bisericii Ortodoxe Ucrainene și mitropolitului Onufrie, adică va avea loc o adevărată scindare în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Prin urmare, ceea ce spune Govorun nu este o unire, ci dimpotrivă, o divizare a credincioșilor. Exact aceeași divizare care a avut loc ca urmare a creării BOaU. Totuși, de la bun început a fost clar că majoritatea episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu vor susține ideea "autocefaliei" fanariote pentru Ucraina, ceea ce înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană se va diviza.

Poate că anume acesta a fost scopul inițiatorilor acestui proiect. Totuși, Biserica Ortodoxă Ucrainenă a rămas unită. Doar doi episcopi au părăsit-o, câteva zeci de comunități s-au transferat de bunăvoie la BOaU și mai multe sute de biserici au fost acaparate cu forța. Dar BOaU la scurt timp după crearea sa s-a format o scindare. Filaret Denisenko a părăsit această organizație și acum reanimează activ Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei de la Kiev.

Ceea ce spune Govorun nu este o unire, ci dimpotrivă, o divizare a credincioșilor.

Acum ideea de transferului în subordinea Patriarhiei Constantinopolului prin simpla pomenire a Patriarhului Bartolomeu la Sfânta Liturghie vizează dezbinarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Dumenko este nemulțumit

Putem să spunem cu încredere că BOaU recent creată nu este deloc entuziasmată de ideile exprimate de Govorun. Dacă ne imaginăm că Biserica Ortodoxă Ucraineană va deveni subordonată lui Bartolomeu și apoi va fi de acord să participe la "Sinodul de Unificare 2.0", atunci înțelegem că ea va predomina datorită numărului episcopilor și credincioșilor săi.

Probabil, Govorun însuși a înțeles acest lucru, de vreme ce a publicat pe Facebook o precizare a poziției sale care, de fapt, s-a schimbat cu desăvârșire: "Văd că au început să compună în fantezia lor unele lucruri pe care nu le-am avut în vedere prin propunerea convocării unui sinod unificator. Am scris deja că el trebuie să se bazeze pe sinodul din 15 decembrie 2018, precum și pe Tomosul Patriarhiei Ecumenice din 6 ianuarie 2019. Nu este vorba despre crearea unei biserici noi. Ucraina are deja o biserică locală. Vorbim despre o discuție sobornicească comună cu privire la formatul conviețuirii canonice împreună cu cei dornici din Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei".

Adică nu mai este "necesară lepădarea de sine a fiecărei biserici ucrainene" și nu se mai afirmă că "procesul de unificare a Ortodoxiei ucrainene poate fi finalizat acum, ca urmare a acestui război". Ce atunci? Iată ce: împărțirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în cei care rămân credincioși Mitropolitului Onufrie și cei care trec la Patriarhul Bartolomeu. Adică situația religioasă va deveni și mai confuză, va exista și mai multă ostilitate și dezacord între confesiunile religioase, iar în societatea ucraineană va fi introdusă o altă linie de diviziune.

Loialitatea față de bunul cârmaci Preafericitul Mitropolit Onufrie este o garanție că vom trece peste toate greutățile și vom deveni mai puternici și mai uniți.

În schimb, Biserica Ortodoxă Ucraineană ne propune să păstrăm unitatea Bisericii, să apărăm împreună Patria, să-i ajutăm pe cei suferinzi și săraci și să ne rugăm pentru pace. Și după instaurarea păcii, prin rugăciune și consimțământ, în mod sobornicesc, se va lua o hotărâre canonică asupra sorții Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acum toți suntem responsabili pentru soarta Ucrainei și a Bisericii noastre. Legănarea bărcii pe timp de furtună poate duce la păgubirea acesteia. Și invers, acțiunile bine coordonate în echipă, loialitatea față de bunul cârmuitor Preafericitul Mitropolit Onufrie este o garanție că vom trece prin toate greutățile și vom deveni mai puternici și mai uniți.