Epurarea etnică a calendarului bisericesc în BOaU
Scriptura ne spune că "în Hristos nu este nici grec, nici iudeu". Totuși, această teză a fost respinsă în mod activ în rândul BOaU, formată cu ceva timp în urmă.
Pe 19 mai 2022, la Harkov a fost demolat monumentul Sfântului Cneaz Alexandru Nevski, care se înălța în fața lăcașului BOUkr sfințit în cinstea sa.
Iar pe 2 februarie 2024, "sinodul" așa numitei Biserici Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) a decis să-l excludă pe Sfântul Alexandru Nevski, cneazul de Kiev și Novgorod, din ceata sfinților.
Chiar și în lumina evenimentelor care au loc astăzi în Ucraina, cazul este fără precedent. Nu numai pentru că istoria Bisericii Ortodoxe din patria noastră nu a cunoscut niciodată așa ceva, ci și pentru că, așa cum noi scriam în mai 2022, "există îngrijorări foarte serioase că "victoria" asupra sfântului cneaz va fi urmată de altele "victorii" noi asupra sfinților "incorecți"? Căci terenul de muncă este imens: Sfântul Serghie de Radonej, Sfântul Serafim de la Sarov, Sfânta Matrona de la Moscova, Sfântul Tihon, etc".
Ce înseamnă această decizie a BOaU și la ce ne putem aștepta în continuare?
Este evident că "sinodalele" BOaU, care elimină numele Sfântului Cneaz Alexandru Nevski din calendarul lor bisericesc, s-au ghidat de considerentele că acesta este un "sfânt rus". De asemenea, în opinia lor, cneazul are ceva de-a face cu procesele politice care au loc acum în Rusia.
Desigur, atât prima cât și a doua afirmație sunt absolut nefondate. Cel puțin pentru că Sfântul Alexandru Nevski a fost Marele Cneaz al Kievului timp de 14 ani (1249-1263).
Îi place cuiva sau nu, acest bărbat are o legătură directă cu Ucraina contemporană. Cu alte cuvinte, el este un "sfânt rus" la fel de mult ca, de exemplu, cneaghina Olga sau cneazul Vladimir.
De asemenea, a exclude un sfânt din calendarul bisericesc pe baza faptului că personalitatea sa este deosebit de populară în Rusia nu înseamnă nici măcar o prostie, ci o orbire duhovnicească și o neînțelegere absolută a ceea ce este creștinismul.
Căci sfințenia are o natură universală în creștinism și nu are nicio legătură cu ideile naționale. Mai mult, de două mii de ani, Biserica și-a subliniat caracterul supranațional (de menționat că aici nu trebuie să confundăm patriotismul cu naționalismul).
"Nu există nici grec, nici evreu în Hristos" – acest principiu, proclamat de Apostolul Pavel, era îndreptat împotriva naționalismului iudaic, împotriva sentimentului exclusivității naționale. Apostolul a vrut să le arate evreilor că Mesia a venit și pentru alte neamuri, deoarece Dumnezeu dorește mântuirea tuturor. Din acest motiv, creștinii nu au sfinți "proprii" sau "străini", deoarece în Trupul lui Hristos, toți suntem una.
În plus, Biserica are o natură veșnică. În aspectul său pământesc, Ea va rămâne până la a Doua Venire, iar în aspectul atemporal, existența Sa nu este limitată de sfârșitul lumii materiale. Biserica, reamintim încă o dată, este Trupul lui Hristos, care este guvernat de Însuși Mântuitorul, nu de o ființă umană. Așadar, a respinge venerarea unui anume mărturisitor al evlaviei pentru că viața lui sau unele detalii din ea nu corespund cerințelor vremii este o idee profund străină de creștinism, deoarece pune Biserica în dependență directă de situația politică actuală.
Biserica este veșnică, în timp ce preferințele politice sunt foarte efemere. Cei care nu reușesc să realizeze acest lucru sunt fie proști, fie niște indivizi care distrug în mod deliberat temelia creștinismului.
Aproape întotdeauna motivul recunoașterii și venerării sfinților a fost dorința Bisericii de a oferi călăuzire duhovnicească turmei sale și de a da un exemplu de viață dedicată principiilor superioare. În acest sens, personalitatea cneazului Alexandru de-a lungul secolelor a întruchipat aceste principii: un domnitor care a apărat Biserica și pe patul de moarte a fost tuns în monahism.
Mărturia vieții sale, dacă se face abstracție de situația istorică, transcende granițele naționale, întruchipând virtuți universale care rezonează în diverse culturi și epoci. Trebuie înțeles că sfinții pur și simplu nu pot și nu trebuie să fie pioni în jocurile politice pentru că viețile lor, exemplele lor, sunt simboluri ale valorilor veșnice care inspiră și ghidează oamenii indiferent de naționalitate sau apartenența lor politică. Astfel, orice încercare de a evalua semnificația sfinților pe baza considerentelor naționale sau a oportunităților politice, distruge caracterul universal al creștinismului, transformându-l într-un fel de "religie domestică" cu propriii "zei"și "zeițe".
Cu alte cuvinte, creează o nouă formă de păgânism care folosește termeni creștini și chiar simboluri, dar, după natura sa, contrazice Evanghelia și învățăturile lui Hristos.
Pe de altă parte, sfințenia nu este proprietatea exclusivă a unei anumite naționalități, iar sfinții nu aparțin niciunei națiuni – ei aparțin întregii Biserici și lui Dumnezeu.
A exclude sfinții din calendarul bisericesc doar pentru că sunt de naționalitate "greșită" sau pentru că sunt "folosiți în mod greșit", înseamnă a fragmenta unitatea duhovnicească a Bisericii, care transcende granițele naționale și ideologiile politice.
Nu se pot supune manipulărilor ideologice lucrurile care țin de sfințenie, deoarece contextul geopolitic este în continuă schimbare și nu este nevoie să ne conformăm cu el. Deci, sfințenia unor oameni precum cneazul Alexandru Nevski ar trebui evaluată prin prisma contribuției sale duhovnicești, nu prin prisma realităților politice de astăzi. Pentru că după excluderea unui sfânt din ceata sfinților, inevitabil se va pune problema înlăturării altuia, celui de-al treilea și de-al patrulea.
Mai mult, astfel de procese sunt deja în desfășurare în cadrul recent createi BOaU. Ele sunt foarte periculoase și pline de cele mai imprevizibile consecințe nu numai pentru BOaU, ci și pentru întreaga Ucraina Ortodoxă în ansamblu. Se poate întâmpla ca susținătorii lui Dumenko să înceapă să ceară interzicerea acelor sfinți care poartă epitete politice nesigure, cum ar fi "de la Moscova", "de Sankt Petersburg", "de Rostov" și așa mai departe. Nu vă vine să credeți?
Epifanie Dumenko, într-unul dintre interviurile sale, argumentând că ucrainenii ar trebui să renunțe la "sfinții ruși", a spus literalmente următoarele: "Nu vorbim despre rebotezare. Putem vorbi despre substituirea unuia sau a altui sfânt. Dacă o luăm pe Xenia, acolo sunt alte Xenia în cinstea cărora data sărbătorii poate fi schimbată". Aceste cuvinte au fost completate cu "explicația" că "din punct de vedere istoric, s-a dovedit că încercăm să curățăm tot ce este rusesc, dar acest lucru nu îi privește pe sfinți". S-a spus asta cu doar un an în urmă – în ianuarie 2023.
Pe atunci, Dumenko mai spunea: "Dacă ne uităm în calendarul nostru, care este tipărit ca publicație oficială a BOaU, acolo practic nu există ruși. În ceea ce privește câțiva sfinți venerați pe care i-ați menționat: Alexandru Nevski, Xenia de Sankt Petersburg... La început, nu i-am inclus în calendar, dar am primit multe solicitări de la credincioșii noștri când să-și sărbătorească ziua onomastică, întrucât au ca patron ceresc pe unul sau alt sfânt rus. Și a trebuit să-i lăsăm pe binecunoscuții și venerații sfinți, deși știm ce rol au jucat uneori în istorie. Cunoscând istoria, am lăsat-o ca un fenomen temporar din cauza cererilor credincioșilor noștri... Este o chestiune de schimbare de generații".
Adică cu un an în urmă, conducătorul BOaU nu a ascuns faptul că mai devreme sau mai târziu, organizația sa va întreprinde curățarea etnică a "calendarului bisericesc". Prima victimă a acestei curățări a devenit cneazul Alexandru Nevski.
Dar rădăcinile acestei epurări nu se ascund doar în sentimentele anticreștine ale reprezentanților BOaU, ci și în mentalitatea "provincială" a ideologiei care este acum prezentată drept "ideea națiunii ucrainene". Nimeni nu poate formula în termeni pozitivi despre ce anume este vorba. Dar în sens negativ, totul este clar: scăpați de tot ce este "rus". Această ideologie nu numai că luptă împotriva "dominanței rusești" în cultura ucraineană, dar și îngustează cadrul dezvoltării duhovnicești și culturale a poporului nostru, distrugându-i codul spiritual și contribuția la istoria civilizației umane (v. minunata conversație despre aceasta a filozofului ucrainean Andrei Baumeister).
Pentru că sub lovitură cade nu numai totul ce este "rusesc", dar și în mod inevitabil totul ce este "ucrainean" – de la scriitori precum Gogol și Bulgakov până la filozofi (cum ar fi Nicolai Berdyaev), teologi (protoiereul Gheorghe Florovski) și chiar sfinți. Aceasta este calea distrugerii oamenilor și a tot ce este bun, veșnic și de valoare pentru ei. În final, este distrugerea rădăcinilor și istoriei sale.
Drept urmare, trebuie să recunoaștem că BOaU nu poate oferi oamenilor noștri nimic altceva decât distrugere.
