Doar un egoist poate fi deștept și ager la minte
Din notițele scrise de mână pe marginile cărților starețului Simon (Bezkrovny).
Singura cetate în care personalitatea noastră, conștiința noastră, se poate simți în siguranță totală este inima duhovnicească, pentru că în ea trăiește Hristos. Această cetate este înconjurată de nenumărate hoarde de gânduri. Războiul care apare în minte și lumea care se învârte în ea este o tulburare a minții. Lumea întotdeauna este așa cum o vede capul nostru. Când mintea este curată, nepătimitoare și senină,duhul uman în har nu-L vede decât pe Dumnezeu, în Care totul este desăvârșit.
Majoritatea oamenilor sunt morți, deși din exterior par să fie în viață. Arată ca niște ramuri recent tăiate, care, deși încă sunt acoperite cu frunziș proaspăt, au pierdut deja contactul cu sursa vieții.
Starețul, ascultând cu atenție când călugării îi povesteau despre pelerinajul lor, a făcut observația:
- Ceea ce este în interiorul tău va fi întotdeauna mai valoros decât ceea ce este în afară.
- Explică-ne, părinte, au întrebat ei.
Duhovnicul le-a spus:
– În interiorul tău se află un Dumnezeu infinit, inexprimabil, și încerci să găsești în afara ta ceva care, după cum crezi tu, să-L poată înlocui în afară.
În ispite, înfrânează-ți mintea, nu împrejurările, pentru ca duhul tău să rămână în unitate cu Dumnezeu. Cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu atât îți este mai dragă fiecare persoană. Ispita se dezvoltă într-o minte care a uitat de Dumnezeu. Dar când, datorită rugăciunii sincere, ești cu Dumnezeu și Dumnezeu este în tine, El are grijă de tine, conducându-te în siguranță prin toate ispitele.
Dacă te conectezi cu corpul, vei ajunge la necazuri și vei pierde toată puterea în suferință. Când îți dai toată mintea lui Dumnezeu, vei trăi o bucurie veșnică pe care nu ai mai experimentat-o până acum.
Întregul vârtej al lumii se învârte în jurul minții tale, fără a-ți afecta adevărata ființă, conștiința ta. Oprește-ți mintea și vei descoperi că întregul univers este o tăcere Dumnezeiască. I-ai permis minții să devină tiranul și stăpânul tău. Dă-I voie lui Dumnezeu să se nască în tine, ca un izvor nesecat de viață veșnică. Bătrânul a spus: "A-ți da viața pentru dragostea lui Dumnezeu înseamnă să învii în Dumnezeu și să devii în El un dumnezeu nemuritor".
Mintea ta este ego-ul tău fals care se schimbă ca o giruetă: "eu" sunt bolnav,"eu" sufăr, "eu" sunt nefericit, "eu” sunt înfometat. Și doar duhl tău, care este întotdeauna "Eu sunt", este neschimbat. Egoismul știe numai cuvinte despre Dumnezeu, dar duhul uman poate să-L cunoască pe Dumnezeu Însuși și să fie una cu El.
Egoismul este înșelător, prin urmare, lupta cu egoismul recurgând la ajutorul egoismului este o utopie. Egoismul poate fi biruit doar prin dobândirea harului. Procesul de gândire este acea hrană prin care trăiește egoismul.
Harul este acea hrană prin care trăiește inima duhovnicească a omului. Primul gând pe care l-ai acceptat este ca o furnică care te irită, al doilea este ca un elefant sălbatic, iar al treilea gând este ca un tigru furios, gata să te sfâșie. Și numai rugăciunea este ca focul în mâinile tale, care le ține pe toate acestea la distanță.
Când mintea devine tăcută, iubirea, smerenia și compasiunea se manifestă în duhul uman fără vreun efort. Când găsești bucuria duhovnicească, vrei să o împărtășești cu toată lumea. La fel, atunci când Dumnezeu îți dăruiește mântuire, nu o poți păstra doar pentru tine, știind că fiecare suflet este însetat de mântuire la fel ca tine. Nici un om nu poate iubi fără Harul divin. Fără El, omul cade fie în atașament, fie în ură.
Lumea este o scurgere a vieții, originea căreia este în Dumnezeu. Deci, trebuie să înoți neîncetat împotriva curentului pentru a te întoarce la Izvor. Raiul, Împărăția Cerurilor, bucuria nesecată, viață veșnică, existența adevărată, conștiința plină de har, fericita nemurire, lumina fără de sfârșit – toate aceasta fac parte din inimă ta duhovnicească. Starețul a spus: "Cei inteligenți și educați au dispărut ca fumul, dar cei care au cunoscut dragostea lui Dumnezeu au rămas pentru totdeauna în inimile oamenilor, ca lumina mântuirii".
Dacă ți-ai permis să judeci oamenii și lumea, înseamnă că ai lăsat răul în tine și ai devenit rău. Felul în care vezi lumea este rezultatul activității minții tale. Iar mintea este o minciună. Dacă crezi că ești doar trup, vei cădea în ispită până vei începe să trăiești în duh. Dacă crezi că ești minte, atunci această minte își va bate joc de tine până te vei despărți de ea și vei învăța să o observi din exterior.
Ignoranța divină este dincolo de toate conceptele și definițiile: nu știi nimic și în același timp știi totul.
Nu știi cum poți să știi totul: știi acestea din ignoranță. Numai un egoist poate fi deștept și ager la minte, deoarece el este carne din carnea acestei lumi. Chiar dacă un astfel de om va învia din morți, se va ridica din mormânt și se va uita în jur și va începe să strige: "Unde este portofelul meu? Unde este portofelul meu?". Omul înțelept este înțelept pentru că nu are egoism și rămâne în duh în Împărăția adevărului divin.
Starețul a spus: "Chiar dacă vei răsturna întreaga lume cu susul în jos în căutarea adevărului, numai iubirea te va salva de tine însuți". Mintea păcătoasă își creează propriile fantome – imagini distorsionate ale duhului uman. Egoismul este o asemănare păcătoasă a adevăratei personalități, iar pofta este o asemănare păcătoasă a iubirii Divine.
Fie că ești sănătos sau bolnav – nu acesta este principalul lucru. Principalul lucru este dacă ești cu Hristos sau nu. Dacă în duh ești una cu Hristos, ești nemuritor. Zidul dintre om și Dumnezeu este cunoașterea cărților, bârfele bisericești și legalismul cărturarilor. În tine trăiește o iubire infinită care nu a fost inventată de tine și nici creată de eforturile tale egoiste. Această iubire este Hristos Cel Nemuritor. Această iubire este Dumnezeu Cel Infinit.
Fiecare corp este muritor și să crezi să în el vei găsi fericirea este ca și cum ai merge călare pe un cal mort. Egoismul "tău" este un "străin" în corpul tău. Tot ceea ce ai numit cuvânt este de fapt ceva complet diferit. Tot ceea ce te-ai gândit nu seamănă cu gândul tău. Nu încercați să aflați de ce nu merge totul așa cum doriți, ci căutați să înțelegeți de ce nu trăiți așa cum învață Sfânta Evanghelie.
Cititul de multe cărți puțin ajută în viața duhovnicească. Orice pregătire duhovnicească, indiferent cum o numim – pocăință, rugăciune sau tăcerea duhului, constă în faptul ca în cele din urmă să înceapă să trăiască inima ta duhovnicească. Când treci prin ispite, încearcă să petreci ceva timp în singurătate, cu gândul la Dumnezeu, iar El te va lumina cu harul Său. A-ți păstra duhul în har și a nu observa acțiunile minții este sfârșitul tuturor rătăcirilor. Pentru a dobândi aceasta, trebuie să-ți placă să fii în singurătate – acesta este leacul pentru o gândire păcătoasă.
Starețul a spus: "Atunci când te vei dărui în totalitate iubirii, nu vei dori să lași nici chiar cea mai mică părticică a ta pentru tine".
